Scrisoare Liviu Rebreanu 28 martie 1928
de Liviu Rebreanu
Londra, 28 martie 1928
miercuri, ora 11 seara
(dar si Paris, 29-30 mart. 1928)
Mult iubita mea juatate de suflet,
M-am despartit de tine in Newcastle, dupa ce traversam Marea Nordului si dadusem o raita prin orasul englez in infatisarea duminecala. Speranta mea ca voi gasi marci a fost zadarnica. Mai ales in nordul Angliei, dumineca e o zi absolut moarta. Tot e inchis, chiar restaurantele, teatrul etc. Asa ca scrisoarea ta, inchisa, a trebuit s-o aduc pana aici si de-abia luni dimineata sa ti-o expediez. Sper ca ai primit-o de mult si ai vazut diversele peripetii prin care am trecut, de altfel toate fara prea mare importanta.
In sfarsit, sa reiau firul. Se facuse ora 6 1/2, imi era foame si nu gaseam unde sa mananc, fiind peste tot inchis. M-am invartit, m-am sucit prin gara imensa, de unde in fiece zi pleaca peste 250 trenuri (Newcastle e orasul cailor ferate prin excelenta; acolo Stephenson, inventatorul locomotivei, a infiintat prima fabrica de masini si de acolo a pornit primul tren in lume). In sfarsit, la 7 1/2 s-a deschis restaurantul de la hotelul garii. Hotel si restaurant ca in filme, vorba Puicutii. Am luat masa si apoi, cu burta aranjata, am asteptat mai usor pana la 11, cand imi pleca trenul expres spre Londra. Am avut vagon de dormit (cele mai elegante si confortabile din lume), m-am culcat. Am ajuns la Londra la 5 1/2 dimineata, dar nu m-am sculat decat la 7 1/2 si la 8, cu un taxi, m-am dus la Hotel Cromwell, unde Beza imi rezervase camera Ti-am expediat intai scrisoarea si o ilustrata tie si Puicutii, mi-a servit faimosul breakfast englezesc si la 11 a venit Beza. Facuse un program incat sa pot vedea tot ce e ai important de vazut in Londra. Legatia Romana e peste drum de hotelul in care stau. Ne-am dus acolo. El are automobil. A sosit nevasta-sa si impreuna am plecat de am vazut parcurile faimoase ale Londrei si apoi Victoria and Albert Museum. Masa am luat-o ca invitat al lor, la restaurantul Piccadilly. Dupa-amiazi apoi, profitand ca a fost o zi cu soare, ceea ce e o raritate in Londra, am iesit cu masina in imprejurimile Capitalei. Astfel am putut vizita Hampton Court Palace and Garden si apoi oraselul Windsorcastle - doua palate regale intr-adevar minunate, cu niste parcuri superbe. Am vizitat pe urma localitatea Eton, unde se afla cel mai vechi si mai aristocratic colegiu englezesc (aici a fost si printul Nicolae), am luat un ceai intr-un mic si faimos restaurant pe malul Tamisei, la Windsor, casa in care a stat arhitectul Wrenk, constructorul palatului Windsor si al catedralei Westminster.
Am ajuns inapoi in oras pe la 7 seara si ne-am despartit, eu dorind sa stau acasa in prima seara, sa-mi mai aranjez lcururile si socotelile.
Marti, 27 martie, am fost inainte de amiazi la British Museum, unde am dat o raita de patru ore. E ceva ca Louvre, dar mai bogat in colectii. La 1 1/2 am luat masa cu Beza la Royal, unde am intalnit si pe Ciotori, cu care mi-am dat intalnire la legatie, la 6 1/2, precum si pe Buzdugan, fiul regentului (il stii si tu), care a fost secretar la Paris si care a trecut aici la legatie de vreo 2 saptamani. Dupa-masa, numai cu Beza, fireste cu masina, am vizitat Backingham Palace, catedralele, Parlamentul, Tower, cartierul ziarelor, taverna istorica Cheshire Cheese etc, La 6 1/2 am venit la legatie, und am intalnit pe Ciotori, pe loctiitorul ministrului Laptev etc. Seara m-am dus la Teatrul Daily's, unde am vazut Lady Mary, ceva simpatic, un fel de revista-opereta. Dupa teatru am luat o mica masa la Beza acasa.
In sfarsit azi dimineata d-na Beza m-a luat cu masina de am vazut cateva parti din Londra mai interesante, apoi galeriile de pictura si sculptura mai de seama. Masa am luat-o la restaurantul Simson's, pur englez si foarte vechi, iar dupa masa am asistat la o sedina a camerei Comunelor...
Fiindca Beza e foarte bolnav, dupa sedinta l-am lasat acasa, iar eu am trecut la legatie, unde am mai stat de vorba cu cei de-acolo. E o mica hartuiala intre ei din pricina mea. Toti sant suparati ca Beza m-a acaparat de tot si ca ar vrea si ei sa lua o asa impreuna, sa ma duce pe undeva. Regret, dar Beza a fost foarte dragut si mi s-a pus la dispozitie cu atata amabilitate ca nu puteam sa-l jicnesc. Imi cer sa mai stau cateva zile aici. De altfel si Beza ma piseaza sa ai stau, caci la 2 aprilie va fi o mare festivitate a Pen-Cluburilor, cu invitati diversi, cand as putea sa cunosc pe scriitorii englezi mai de seama. Toate sant insa zadarnice. Nu mai pot sta. Mai bine stau la Paris, cu Puica si apoi vreau sa fiu acasa, la nevasta ea, negresit inainte de Florii ... In sfarsit, la 7 1/2 vine Beza cu masina si mergem la marele cinema Plaza, unul in cele mai mari din Londra. Dupa spectacol luam masa la taverna Cheshire Cheese, unde intalnim, cum hotarasem, si pe Ciotori. La 12 insa sant acasa, in pat, citind ziare romanesti ... fara sa pot sfarsi aceasta scrisoare, socotind ca voi face-o maine dimineata, inainte de plecare, and vreau sa dau si Puicutii o telegrama, anuntandu-i ora cand voi cauta-o acasa la ea. De altfel inca de azi din ilustrata ce i-am trimis o data cu tie, i-am scris ca maine seara la 7 voi merge s-o iau de-acasa sa luam masa impreuna.
Acuma, fiindca e aproape 12, intrerupt ca sa fiu in pat, intr-adevar la 12, sa ma mai uit printre ziarele romanesti pe care nu le-am vazut de trei saptamani. Maine dimineata insa voi adauga cateva cuvinte inainte de-a o da la posta ...
Paris, 29 martie 1928, vineri dim.
N-am mai avut ragaz sa dau scrisoarea. Pana ce mi-am strans lucrurile, pana ce am luat breakfastul s-a facut 10 si a venit Beza sa ma duca la gara. De altfel a mai trebuit sa-mi schimb niste bani ca sa achit hotelul si maruntisurile. Chiar telegrama Puicutii am facut-o la gara si a lasat-o lui Beza s-o de aurgent prin legatie.
S-o iau insa pe indelete. Am ajuns la gara Victoria de unde pleaca trenurile spre Canalul Manecii, la 10 1/2. Lume imensa, fireste. Biletul imi fusese luat de miercuri, prin serviciile legatiei, pe banii mei, evident. Aveam si locul retinut, altfel as fi mers in picioare - atat de multa lume era. La 11 fix am pornit si la 1 am fost la Dover, unde m-am imbarcat pe un vapor. Trecerea peste canal a durat o ora. Marea era foarte agitata, dar eu am dus-o foarte bine, in vreme ce miile de calatori se vaitau si varsau pe capete. Se vede ca m-am obisnuit cu marea. Debarcarea la Calais, vama si alte formalitati s-au facut normal. La 3 a plecat cu un tren expres spre Paris, cu viteza de 120 km pe ora. Astfel la 6 1/2 am fost in Paris. Am luat dejunul in tren.
La Paris am tras tot la Hotel des Etrangers, unde, fireste, m-a cunoscut indata faimoasa patroana. Am camera buna, la etajul I, unde am stat cu totii, pe acelasi pret. M-a intrebat, fireste, de tine. M-am curatat putin si la 7 1/4 am fost la Puia cu masina. Puicuta primise si ilustrata mea, si telegama. Ma astepta la concierge si cand m-am dat jos din masina mi-as sarit de gat. E neschimbata, tot atat de frumoasa si de vioaie, tot atat de dragalasa si de adorabila. Poate ca putin mai melancolica din cand in cand. Am impresia ca, oricat de bine ar duce-o aici, tot mai bucuroasa ar fi acasa. Poate daca n-ar fi la mijloc ambitia ei fara margini, ar renunta la Sorbona ... In sfarsit, nu stiu bine, dar e sigur ca i-e dor tare de-acasa.
M-am dus sus cu ea. Pe Bonnet n-am vazut-o; avea mosafiri la masa. Am stat numai cateva minute si am pornit cu Puicuta la Duval, unde am luat masa in doi. A mancat o duzina de stridii, ca-i era dor, nu mai mancase de cand am fost noi. Dupa masa am venit la mine la hotel. unde eu i-am povestit peripetiile calatoriei si mai ales ea mi-a spus diversele mici intamplari ale ei de pe-aici din rastimpul cat n-am vazut-o. Pe la 11 am dus-o acasa si am mers in camera ei, unde iar am stat de vorba pana la 1". Mi-a aratat caietele ei, scrisorile, in sfarsit tot. Din toate am vazut-o de o economie revoltatoare. I-am si declarat ca atata economie e excesiva si am sfatuit-o staruitor sa inceteze. Mi-a facut liste despre cele ce sa-i cumpar ei si tie. Listele insa le-am complectat eu, fiindca ea si aici facea economie. In sfarsit la 1 am lasat-o, ramanand ca la 10-10 1/2 sa vie ea sa ma ia, sa mergem la cumparaturi. Pana am ajuns acasa, pana m-am culcat s-a facut 2 1/2. Apoi tot n-am putut dormi pana pe la 3 1/2.
Totusi azi la 9 m-am sculat, m-am aranjat si m-am apucat sa sfarsesc si sa complectez conversatia aceasta cu tine, mai ales dupa ce am luat cunostinta de scrisorile tale, de dorintele tale imperioase in ele.
Vineri seara la 1 1/2
Tot n-am putut termina. A venit Puicuta la 10 fix. Avea curs la Universitate, dar n-am lasat-o sa mearga. De altfel maine se ia vacanta. Am facut impreuna planul de alergaturi, ca sa sfarsim cumparaturile cat mai repede. I-am citit dorintele tale si micuta de ea a plans auzindu-le. E foarte fericita, numai atata o doare ca nu esti si tu cu noi. E si durerea mea, dar nu insist...
A iesit impreuna pe la 11. Intai am mers peste drum la banca de mi-am schimbat dolarii in franci, ca sa pute targui. Apoi a luat metropolitanul si ne-am dus pentru ciorapii tai elastici, Oculta, in Rue de la Banque. Pana am ajuns se facuse 12 si era inchis. Atunci, ca sa nu dam tot peste inchisuri, ne-am hotarat sa luam intai si noi dejunul. Am mers pe Rue Valois, la istoricul restaurant Le Bouef a la ode, unde am luat un dejun aproape ca in filme, fireste in proportie si la pret. Ti-am trimis de acolo o carte postala si una maichii. Dupa masa ne-am intors la ciorapi. Dar, Fanisor drag, cum ai facut nu stiu, ai dat insa masura gresita si tocmai cea mai iportanta, cea a calcaiului. Am luat totusi dupa masura normala ce ar fi potrivita cu celalalte date de tine. Au costa 130 fraci, dar sant cei mai fini ce-i are.
De acolo ne-am dus la Louvre pentru rochia ta de seara. N-am gasit ceva deosebit. La Lafayette am gasit una foarte fruasam verde-olive, cu 950 franci, pe care am pus-o deoparte. La Printemps nimic de seama. Vom mai vedea si in alte parti si, daca nu vom gasi ceva si mai frumos, voi lua-o pe cea de la Lafayette care mie si Puicutii ne place foarte mult. De la Printemps ti-am luat un clier de perle foarte frumos, ales de Puica. Tot de acolo i-am luat Puicutii trei perechi de anusi cu 99 franci, bune si frumoase, caci cele pe care le avea erau oribile. De asemenea de la Printemps i-am cumparat fetitei noastre adorabile un impereabil frumos matasuit cu 160 franci.
Intre timp ne-am oprit vreo jumatate de ora la Cafe de l'Opera, unde Puica a luat un grog american si eu un svart, ca sa ne mai odihnim, fiindca micuta de ea era ostenita de hoinareala.
In sfarsit, cu metroul, am venit la mine, unde Puica s-a trantit in pat, fiind cam franta. Am stat de vorba pana la 7 1/2, cand ne-am dus la Soufflet si am luat o masa copioasa. Pe Puicuta insa o cam durea capul; desigur din pricina ostenelii, desi n-am umblat mult pe jos, dar ea, degeaba, nu e tare la tavaleli d-astea.
La 8 1/2, dupa masa, cu o masina, ne-am dus, conform programului, la marele cinema Paramount, unde a vazut un spectacol foarte dragut, care pe Puica a reconfortat-o complect. De-acolo, tot cu masina, am dus-o acasa la ora 12. Fireste, am mers si eu sus.
Mi-a aratat poseta si esarpa pe care ti le trimite ea tie cadou, amandoua superbe. Am mai complectat lista de cumparaturi pentru tine si ea. E lunga, dar cred ca vei fi si tu multumita. Nu-ti mai spus dinainte ce-ti vom cumpara. Ai sa vezi si sa apreciezi.
Vazandu-i garderoba am hotarat ca maine diminata sa merg cu ea in primul rand la o croitoreasa care sa-i faca o jacheta de catifea la rochia violeta, sa-i puie maneci la cea alba de pichet, in sfarsit sa-i aranjeze toate rochiile care sunt bune, incat sa le poata purta, sa nu-mi ramaie numai intr-o rochie, doua. Pentru ea am sa cumpar 6 perechi ciorapi de apa buni, 2 perechi de matase, o rochie de stofa portabila pentru Universitate, o rochie de apres midi, o palarie asortata cu rochia, o pereche de pantofi, o poseta, un pulover, o fusta alba plisata, o palarie de paie si apoi diverse alte lucruri mai mici. Vreau s-o las complect si perfect echipata cu toate celea...
In fiecare seara vom merge la cate-un teatru. Toata ziua e cu mine si tin mult sa petreaca si sa se simta ca acasa intre noi. aine cred ca vom merge la restaurantul romanesc. In sfarsit, fii sigura, Fanicule scump, ca eu am mai multa grija de ea chiar decat tine si mi-as a bucuros sufletul numai s-o vad fericita.
Vezi cat de lunga s-a facut iar scrisoarea, maicuta draga! Am venit de la Puica la 1 1/2 si m-am apucat de vorba cu tine, pe larg, cum iti place tie.
Acuma insa sfarsesc definiti ca maine dimineata sa o punem la cutie. Vrea insa sa-ti adaoge si ea cateva cuvinte, desi ea iti scrie si separat. Te imbratisez de mii de ori.
Liviu
Adaus: Te pup de miliarde de ori si te doresc din tot sufletul
Pouya
Scrisoare Liviu Rebreanu 28 martie 1928
Aceasta pagina a fost accesata de 1363 ori.
