Scrisoare Liviu Rebreanu 11 martie 1928
de Liviu Rebreanu
Dumineca, 11 martie 1928, ora 3 d.a.
pe vaporul Kong Ring, printre insulele daneze
- Oslo, 12 martie 1928, luni ora 3 d.a.
Iubita nevestica,
Iata-ma mai linistit, ca sa pot face corespondenta mai lunga. Mai avem 24 de ore pe mare pana la Oslo, nu mai oprim nicaieri - putem sta de vorba pe indelete. Deci s-o iau de la inceput.
Am calatorit de la Bucuresti incoace fara nici un incident de seama. Mi-au ramas in inima insa, cu drag, ochii tai frumosi, din gara, plini de induiosare, de grije, de regret. Ei ma urmaresc mereu, mi te pastreaza in fiece clipa vie si iubita ... Nu stiu cand am trecut frontiera in Polonia - dormeam si n-a vrut sa ma scol. Demetriade e un tovaras de drum simpatic, prevenitor, impaciuitor. Ne intelegem foarte bine in toate. Din nenorocire insa nu e capabil sa vorbeasca nici o limba straina, frantuzeste chiar vorbeste atat de prost ca eu sant un parizian pursange pe langa el. Si astea cu toate ca a calatorit foarte mult! ... Astfel sant nevoit sa fac eu pe dadaca lui, sa platesc eu pretutindeni (el nu prea se descurca cu banii straini), sa am eu toate initiativele. In schimb, el e foarte dragut si ascultator, incat, inca o data, calatorim cat se poate de agreabil.
Prin Polonia, in tot cursul zilei de marti, n-am avut nimica de inregistrat, nici macar vreo cunostinta, oricat de trecatoare. Am petrecut toata vremea in compartimentul nostru sau in altele, goale - doar la masa ne-am dus la restaurant. Eu cu boala mea de jurnale si Baedekere. Seara pe la 7 am trecut in Germania, la Kattowitz-Benthen, si indata ne-am si culcat, iar dimineata miercuri, ne-am trezit la Berlin. Am sosit exact la 7,20. Am tras la acelasi restaurant unde fusei anul trecut cu Sadoveanu, adica la Hotel Magdeburger Hof, chiar langa gara Friedrichstrasse. Eu am facut indata o baie si, dupa ce ne-am odihnit putin, ne-am dus la legatia noastra. Ministrul Petrescu-Comnen era la Geneva, de unde se intoarce de-abia saptamana viitoare. Am gasit insa cunostinte bine: pe un gazetar Schinne, pe care l-am avut odinioara coleg la Romania si care acuma e atasat de presa la legatia de-aici; apoi pe-alt asa-zis atasat cultural, Ilcus, si, in sfarsit, un consilier de legatie, Laurian. Au fost toti foarte draguti. Deoarece ei nu stiau nimica de venirea noastra, s-au itneresat indata la legatia norvegiana de-acolo; nici aceia nu stiau nimica. Atunci ai nostri au telefonat la Hamburg consulului general al Romaniei sa se intereseze ei acolo si sa ne dea toate informatiile, ceea ce a si promis. Domnii de la legatie ne-au invitat la dejun, la Restaurantul Hessler, in Kantstrasse - un restaurant foarte elegant. Am fost, fireste, oaspetii lor. Seara am fost cu Demetriade numai la Komische Oper, unde am vazut o revista: Zich dich aus, cu foarte multa goliciune si tot atat de putin spirit. Dupa teatru am luat o masa usoara la un restaurant aproape de noi. Si ne-am culcat.
Mi se intamplase insa o neplacere inca din tren: nu stiu cum si cand mi-am pierdut micul pinion de tras - stii ca mi se intamplase, de cate ori voiam sa corectez ora, sa ma caznesc indelung ana sa var inapoi rotita. In sfarsit, cum-necum, am ramas cu ceasul inutilizabil. Trebuia sa-l dau sau sa-mi inlocuiasca piesa, sau sa-mi cumpar alt ceas provizoriu. Deci inca din prima zi, dupa-amiaza, m-am dus la Wertheim, celebra casa - ca Printemps ori Galleries Lafayette la Paris - de unde v-am cumparat eu randul trecut toate fleacurile celea - si mi-am cumparat un alt ceas, cu 20 marci, fiindca pentru inlocuirea piesei si curatirea ceasului vechi imi cerea o saptamana de asteptare imposibila.
Acuma, a doua zi la Berlin, adica joi, ne-am sculat tarziu relativ, pe la 9. Am facut o plimbare de doua ore, cu autobuz comun, prin Berlin, pentru a vedea monumentele mai de seama. Desi era repetirea celei facute randul trecut, a fost interesanta si acuma plimbarea aceasta, dupa care ne-am dus iar la legatie, sa aflam informatiile necesare pentru continuarea calatoriei. Aici am ajuns pe la 12 si intr-adevar aveam stiri bune: pe de-o parte, o telegrama de la ministrul nostru de Externe din Bucuresti care ne comunica, prin intermediul legatiei ca agentia Sloman din Hamburg tine la dispozitia noastra doua locuri cl. I pentru Oslo, oferite de guvernul norvegian. In acelasi timp, consulul general de la Hamburg ne instiinta de asemenea ca Sloman ne-a rezervat locuri si ne trimitea un formular de complectat si viza de legatie, ontra caruia sa ni se elibereze biletele. Ni se preciza insa ca vaporul respectiv pleaca din Hamburg sambata, 10 martie, la ora 1 d.a. De altfel, informatii oarecum similare luasem, intre timp, si de la o agentie de voiaj norvegiana pe care o descoperisem aici. Ni se spunea ca de la Hamburg pleaca o sinura data pe saptamana, sambata, la ora 1 d.a., cate un vagon pentru Oslo. Precis era deci ca din Berlin trebuia sa plecam negresit vineri dim. ca sa putem vedea ceva si din Hamburg.
Iar am luat masa cu amicii de la legatie, acuma la un restaurant Venezia. Am facut, fireste, noi pe gazdele si am platit masa.
Dupa-masa, in vreme ce Demetriade s-a culcat (fiind boso - el singur isi marturiseste 56 de ani - nu poate sa nu se odihneasca dupa-amiazi), eu m-am dus sa cumpar cate ceva pentru tine si Puica. Stiam ca n-am sa gasesc mare lucru, cum nici n-am gasit. Am luat insa numai ca sa nu plec cu mana goala. Lucrurile mai bune si mai importante voi cauta sa le cumpar la Oslo, Londra si Paris ... Apoi am cumparat biletele de c.f. pentru Hamburg si doua carti despre Norvega, ca sa ma ce studia pe vapor. Si, in sfarsit, am luat doua bilete pentru seara la Schauspielhaus (teatrul statului, ceva ca Nationalul nostru) unde s-a jucat Tesatorii de Hauptmann, in regia lui Leopold Jessner, cel mai mare regizor de azi al Germaniei. Spectacolul a fost minunat, pus la punct, studiat in cele mai mici amanunte, montat cu o precizie rara. Ne-a despagubit si pentru seara pierduta de ieri. In antract am intalnit aici pe Marin Simionescu-Ramniceanu, care sta la Berlin vreo luna, nevasta-sa fiind germana ... Dupa spectacol am luat masa la Franziskaner-Keller, un restaurant modest, tot in apropierea hotelului nostru.
Vineri, 9 martie, m-am sculat la 7 dim, mi-am strans bagajele, am reglat notele la hotel, iar la 8 1/2 am plecat la gara Lehrter, de unde la 9 h 6 ' am pornit spre Hamburg cu un accelerat care face distanta de 300 km in 4 ore, deci cu aproape 80 km pe ora. Am calatorit bine, comod, am luat masa in tren. N-am facut nici o cunostinta. Si am sosit la Hamburg exact dupa orar, la 1 1/4.
Alesesem hotelul dupa Baedecker. Am nemerit foarte bine. Un hotel cum nici nu se gaseste la noi. Camera, cu baie, 12 marci pe zi. Ne-am curatat putin si apoi ne-am dus la consulul general al Romaniei, care ne astepta. Acest consul Guttmann mi se pare ca e si foarte mare negustor, arhimilionar. Face comert mare de cafea cu America Centrala si de Sud. Are in Hamburg o mare casa de comert proprie care se numeste Guatemala-Haus. A fost extrem de gentil. Ne astepta cu biletele facte gata pentru vapor. Ni s-a pus cu totul la dispozitie. Ne-a luat cu masina lui si ne-a plimbat vreo trei ore prin Hamburg sa ne arate tot ce e mai de seama. Asa am vazut faimoasa Chile-Haus, un fel de zgarie-nori german, o cladire intr-adevar colosala, intr-un stil cu desavarsire modern. Ne-am plimbat prin portul urias, in care furnicau mii si mii de vapoare de toate marimile si toate neamurile. De altfel portul insusi e unul din cele mai mari de pe glob. Impresionanta a fost trecerea, cu automobilul, printr-un tunel pe sub raul Elba, lat de vreo trei kilometri, la o adancime de peste 40 m. Tot aici am vazut un monument colosal al lui Bismarck, o figura colosala - numai degetele mainilor au un metru lungime, iti inchipui deci cat de mare trebuie sa fie.
Dupa plimbarea aceasta ne-a dus acasa la el (o casa draguta, nu mare, dar bogat montata, cu obiecte rare, cu o colectie de arta preistorica din Guatemala etc). Nevasta-sa era la un ceai la prietene si regreta ca nu ne-a putut astepta. Ne-a oferit un coniac si tigari havana veritabile. Apoi drept cadou, cate o gainusa miniatura din Guatemala, o mica bijuterie lucrata de indigenii de-acolo. Pentru seara, dupa masa, ne-a poftit sa fim oaspetii lui la un spectacol.
Ne-am pus la smoking, am luat masa in restaurantul hotelului ( ceva ca in filme, vorrba Puicutei) si a apoi a venit Guttmann sa ne ia. Era cu nevasta-sa si inca o doamna, prietena a ei, sotia unui mare negustr, Schwartz, mult mai bogat decat el. D-na Guttmann e un fel de spaniola americana, cam uratica. Cealalta, mai draguta, seamana putin cu Toto Ionescu. Ne-am dus la un cabaret artistic, Die Libelle. Program mediocru. Guattmann a oferit sampanie, fireste. Am petrecut cat s-a putut de bine pana la ora 12.
Pentru a doua zi, sambata, 10 martie, consulul ne-a pus la dispozitie masina lui sa vizitam parcul de animale Hagenbeck de la Stellingne, la vreo 15 km de Hamburg. E cea mai mare si mai frumoasa gradina zoologica din lume.
Apoi ne-am intors la hotel, am platit si, insotiti de amabilul consul, am plecat in port, la vapor. Ne-a reomandat capitanul vasului si la ora 12 1/2 ne-am despartit, multumimdu-i pentru toata gentiletea ce ne-a aratat-o.
Vasul norvegian Kong Ring e simpatic, de la 1.650 tone. Avem cabina no 14, cu doua paturi, deci numai noi doi. Fiindca a avut de incarcat mai mult, a plecat cu mare intarziere din Hamburg, la ora 5 d.a., in loc de 1 d.a. Am mers pe Elba la vale si tocmai la 11 noaptea am cotit in marele canal Kiel, pe care am calatorit toata noaptea. Azi-dimineata la 8 am fost de-abia in Kiel. Trebuia sa sosim luni di la 7 la Oslo. Se pare insa ca nu vom sosi decat pe la 3-4 d.a.
Cat am mers pe Elba si pe canal, au mers toate bine. Indata ce am intrat insa in largul marii, am nemerit intr-o usoara furtuna. Marea era agitata si vaporul a inceput sa se clatine considerabil. Era si frig de-a binelea. Valuri mari maturau din cand in cand puntile vaporuluim care ne-a umplut de ghata in curand. Asa a inceput pentru mine raul de mare. Clatinarea vaslui iti da o ameteala care se accentueaza din ce in ce si-ti produce o enervare continua. Am luat cafeaua de dimineata si m-am urcat in salonul de fumat. Eram singur. Si deodata, imptoriva voinei mele, m-am usurat cu o varsatura puternica. Atunci m-am retras in cabina si m-am culcat, scapand de acest simtamant dezagreabil.
Furtuna insa s-a potolit treptat, iar frigul s-a dezmortit. Dupa dejun era mai putina tangarea vaporului. Atunci m-am apucat sa-ti scriu. Totusi, dupa un rastimp, tot nu m-am simtit prea bine si iar m-am culcat pana la masa de seara. Acuma, dupa masa, la ora 11 seara, e liniste incantatoare. Am stat un rastimp in salonul de sus, ascultand radiofonie de la Londra, Copenhaga, Stockholm, Berlin. Pe urma m-am coborat sa continui conversatia cu tine.
Pe vapor, la clasa I, santem in total vreo 20 persoane, intre care si 3 dame. Toti sunt norvegieni, afara de noi. Se vorbeste numai norvegiana, din care nu pricep mai nimica. Dar cu germana te poti intelege cu toti. Schimbam cate-o vorba cu tovarasii de calatorie, dar cat mai putin. Capitanul vaporului un baiat tanar si foarte simpatic. Am cunoscut pe un sculptor norvegian, pisalog ingrozitor.
Altfel avem toate comoditatile. Prin telegrafie fara fir primim noutati din lumea intreaga.
Obiceiurile norvegiene sunt nostime, cel putin in ce priveste masa. De dimineata, la ora 8, se serveste un frokost: pe masa sunt insirate fel de fel de lucruri, sunca, lax, pesti, sardele, unt, mezeluri, branzeturi etc. O bogatie grozava de mancari. Se ia din toate cat rvei. Paine putina. Apoi se ofera cafea cu lapte sau ceai. Apoi fructe. Mananci cat poftesti, pana nu mai poti. La dejun (Middag): bulion, peste de mare rasol cu diverse aranjamente, o friptura foare garnisita, prajituri (creme diverse sau inghetate), cafea (aceasta insa servita in salonul de fumat). Seara iarasi aceleasi diversitati ca la frokost, in plus o friptura garnisita si ceai cu toate cele trebuincioase.
Mananc, iti inchipui, din belsug. Unde pui ca pentru noi e gratis, ca si calatoria.
Acuma e 11 seara, dumineca. Ma mai duc in salonul de sus, sa ascult putin radiofonie, si pe urma o sa ma culc. Maine voi continua.
Maine s-a facut azi. E luni, 12 martie, ora 10 dim.
A treia zi de cand sant pe mare. Liniste. Marea foarte buna. Ma simt perfect. Poate ca m-am mai si obisnuit cu marea. Tocmai intram in Fiordul Oslo, cu brat de mare de vreo suta de kilometri adancime. Vad intaia ora un fiord adevarat. O impresie rara. Ca un fluviu colosal, de vreo 8-9 km latime. Malurile inzapezite, cu coline, dealuri, vai. In fata lor, insule mici ca niste animale antediluviene, cazute in apa si incremenite acolo pentru eternitate - blocuri uriase de stanca ... Si inca partile cele mai frumoase de-abia de-aci incolo vin.
Aseara, dupa ce am intrerupt convorbirea cu tine, Fanisor drag, m-am dus in salonul de sus si am ascultat radiofonie un rastimp, rasfoind in aceeasi vreme diverse reviste ilustrate germane, norvegiene, suedeze. Pe urma am intrat in vorba cu sculptorul norvegian, despre care ti-am pomenit, si am taifasuit impreuna pana la 1 1/2.
Azi m-am sculat de-abia la 9. Era in cabina o caldura insuprotabila. O suport insa din pricina colegului meu, care e foarte plapand si sufera mereu de frig. E simpatic el, cum iti spuneam, dar are niste nenorociri care ma cam scarbesc putin. A avut o operatie la nas sau la dinti si acuma are o rana deschisa in gingie de unde i se scurge puroi. Dupa fiece masa trebuie sa-si faca pansamente si alte balamucuri. Cand ma gandesc ca le face acestea in acelasi lighean in care trebuie sa ma spal si eu, iti inchipui ca mi-e cam sila sa ma spal si o fac cu tot dezgustul cuvenit.
Asa azi-dimineata m-am ras, m-am curatat putin si l-am lasat pe amicul meu sa-si faca neputintele cum o crede mai bine. M-am repezit la frokost, dar n-am avut pofta de mancare. Si am venit sus, sa-mi reiau discutia cu nevestica mea iubita si departata.
Mai avem vreo trei ore pana la Oslo. Intrerupt iar, ca sa pot vedea ce e de vazut. La Olso voi termina scrisoarea asta, care vezi cat s-a lungit de mult, incat nici nu stiu daca te va interesa s-o citesti toata...
In sfarsit - la ora 2 d.a. am sosit la Oslo. Intrarea in port - admirabila. Am debarcat bine, fara multe formalitati. Am fost repartizati la Hotel Bristol, foarte elegant, bun. Inainte de a iesi in oras si a lua carti ilustrate, vreau sa termin scrisoarea, sa o dau la posta, sa-ti soseasca mai curand. Pe la 5-6 vom iesi sa vedem putin orasul, care nu e mare, dar foarte simpatic.
Multe imbratisari, nevasta scumpa! Dupa ce voi lua contact mai de-aproape, iti voi mai scrie. Pana atunci, ilustrate mereu si milioane de ganduri bune numai pentru tine!
Liviu
Scrisoare Liviu Rebreanu 11 martie 1928
Aceasta pagina a fost accesata de 1494 ori.
