Scrisoare Liviu Rebreanu 11 ianuarie 1938
de Liviu Rebreanu
Valea Mare, marti, 11. I. 1938
Iubita mea Fanny,
Aseara am primit scrisoarea ta melancolica si trista care trebuie sa se fi incrucisat cu a mea, daca cumva n-a fost scrisa in acelasi timp. M-ai induiosat si pe mine cu singuratatea mea, dar atunci eu ce sa zic? Tu ai avut cel putin Maria Gusan, pe cand eu am fost si sant mereu cuc de tot. Lasa, poate la anul sa facem sarbatorile undeva mai frumos!
Ieri, luni, a fost prima zi cand am iesit din casa. Nu mai e ger mare. A fost foarte placut. Am mers pe dealurile mele de aici pana sus, am examinat urmele de lupi, de vulpi si de iepuri. Acm cateva nopti au fost lupi pana subt fereastra mea, la fantana cu pompa. In aceeasi noapte au luat cainele lui Victor Turcescu, un caine mare, alb, si l-au mancat...
Acuma plec cu sania la Pitesti-Trivale, pentru nuielele care-mi trebuiesc la digurile din vie. Am sa ma opresc la intoarcere si la misteriosul Ionel, la nitica politica. Pacat ca acuma nu mai e asa de bun drumul de sanie. Azi a inceput dezghetul. Dar cu "subrezenia " mea a trebuit sa stau in casa si sa ma doftoricesc ca sa am glas sonor la Bucuresti. Sant tenor, cum iti spuneam, dar cu rezerve.
Eu sosesc vineri la 5 d.a. si apoi voi merge indata la teatru, la comitet. Nu gasesc deloc haina de la costumul pentru Radu! N-o fi cumva la Bucuresti?
Va imbratisez pe toti si pe tine deosebit, iubita nevasta!
Liviu
Scrisoare Liviu Rebreanu 11 ianuarie 1938
Aceasta pagina a fost accesata de 1325 ori.
