Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
de Liviu Rebreanu
Era bal. Unul din balurile judetene stralucit de izbutite. Din judet se adunasera, fara exceptie, toate femeile frumoase, fetele frumoase, incat abia incapeau in slaa mare a primariei. Organizatorii isi frecau mainile multumiti: "Slava Domnului, nu vom plati din buzunar". Fetele lor radiau de mandrie:
-Vezi ... e totusi un judet ales judetul acesta al nostru! Ce public, ce distractie!
Rasul cochet al femeilor, soaptele dulci ale fetelor, compliemntele inaripate ale barbatilor se contopeau cu tarsitul pantofiorilor albi si se uneau intr-un zumzet din care numai cand si cand izbucnea vreo exclamatie, vreun cuvant rostit mai tare ... Era zarva aceea placuta a salilor de bal, care apropie o femeie de un barbat.
Ma aciuisem discret, aproape timid, intr-un colt si priveam lacom multimea unduitoare. Eram strain, sosisem abia de cateva saptamni in garnizoana si nu cunoscusem inca decat pe doamnele ofiterilor; si nici pe acelea toate ...
Orchestra ataca ceardasul. Melodii sprintene, scaparatoare, de bateai fara voie din calcai. O pereche ... trei ... zece, jucau inflacarat in fata estradei tiganilor; pe canapelele inguste de catifea rosie, numai mamele se mai delectau cu leganarea vesela a odraslelor ... si inca cineva: sotia locotenentului Felsen ... Margit.
O multime uriasa de cavaleri se imbulzea in jurul ei; ofiteri, civili, de-a valma. Ii faceau complimente, faceau spirite si femeia zambea. M-am strecurat mai aproape, si tocmai atunci auzii cuvintele imbufnate, dar dragalase ale Margitei:
-Duceti-va ... Nu dansez cu nimeni ...
Rugaminti, implorari, rasete. Femeia se scula. Zece insi ii oferira bratul.
-O, cat sinteti de nesuferiti ... Ce vreti?
-Un minut, stimata doamna! se ruga un chel in frac.
-Plecati ... uf, cat sinteti de nesuferiti!
Se uita imprejur, de parca ar cauta pe cinvea. Cand privirea-i rataci pana la mine, m-am inclinat.
-Buna seara ... Ia te uita, pe dumneata nici nu te-am vazut inca. Vino, scapa-ma de lipitorile astea ...
Rase tare, cat vorbi asa, si mi se agata de brat.
-Doamna! bolborosii tulburat. Doriti sa ...
-Du-ma, da ... Pe cat se poate, aproape de tigani ...
Cu pretul unei lupte deznadajduite, reusii sa patrund langa primas. Ma temeam si tremuram, si abia indraznii sa cuprind mijlocul superbei cuconite. Trupul ei respira un parfum ametitor, tulburator; il inspiram cu inflacarare, cu patima. Simteam ca ochii ei albastri, mari, blanzi imi mangaie obrajii, dar nu eram in stare sa-i privesc, ma temeam. Taceam si ea se amuza, zambind pe seama zapacelii mele, a emotiei mele.
-Spune, zise ea, dumneata esti totdeauna atat de tacut?
In coltul gurii mici, cu buze subtiri, rosii, ii juca un zambet cochet. Am strans-o de mine ca un nebun si nu i-am raspuns.
-Spune! repeta dupa o scurta pauza.
-Razi de mine? gafaii incet.
-De ce as rade? Intreb, atata tot.
-Ei da, sint totdeauna atat de tacut! i-am raspuns, privind-o in ochi.
-Totdeauna?
-Totdeauna.
-Bun obicei.
-De ce spui ca e un bun obicei?
-Ei, dar ce intrebari curioase pui! ... Doar trebuie sa spun ceva, daca dumneata te lauzi cu tacerea.
Mi se facu rusine pentru ca fusesem un zevzec. Trebuia sa fi spus ceva, orice, stiu. Poate o grosolanie. Orice, ca sa-i fi dat sa inteleaga ca sint barbat, ca ... Ea se uita cum ma zbuciumam si zambea intr-una. Si zambetul acela ma durea, ma ardea, ma chinuia ...
Cand muzica inceta, am rasuflat usurat. Ma bucurai. Nu simteam decat rusine. Stateam in fata ei, cu ochii plecati, in timp ce domni, cu chipul inrosit de naduseala, urlau horcaind: 'Repeta! Inc-o data!".
-Daca ai obosit, du-ma la locul meu! - zise ea, zambind intr-una.
-Cum doresti!
-Vai, cat de nesuferit ai ajuns si dumneata! ... Te pomenesti ca te-ai suparat pe mine!?
As fi avut chef sa-i apuc umerii aceia plini, goi, sa-i apuc, sa-mi infig unghiile in ei, sa-i rup, sa-i sfasii carnea, pana izbucneste sangele. M-am suparat! Sangele mi se involbura nebuneste prin cap, eram de-a dreptul ametit, de un sentiment ciudat, nedefinit ... Si ea isi odihnea privirea asupra mea atat de b;and si radea atat de straniu.
-Nu m-am suparat, raspunsei intr-un tarziu, brutal.
-Intr-adevar, nu te-ai suparat? ... Vezi, eu am crezut ca te-ai suparat!
-Nu ma chinui, doamna, te rog, te implor! Nu ma maltrata! Doar poti vedea, doar poti simti, doar poti gandi ca ...
-Ca? intreba provocator.
-Ca te iubesc, ca ... sint nebun dupa dumneata, ca mi-am pierdut mintile ...
Se uita brusc, repede, imprejur, daca nu m-a auzit cineva si apoi incet, fara sa mai zambeasca, spuse:
-Nu vorbi prostii ... Doar dumneata esti inca un copil.
Acum nu ma mai indignai, nu mai imi fu rusine. Citeam in ochii ei ca nu mai sint copil ...
In seara aceea nici n-am mai dansat cu ea. De mai multe ori se uita dupa mine cand la vreo intorsatura treceam unul pe langa altul, si nu zambea, nu zambea de fel ... In pauza m-am ocupat de o fetiscana oarecare tinerica ... si frumoasa femeie se uita de cateva ori in directia mea si-si increti fruntea.
Petrecerea tinu pana tarziu dimineata. Felsenii ramsera ultimii, ca intotdeauna, pentru ca domnul locotenent nu se prea putea desparti de carti.
-Pana ce te imbraci dumneata, zise el nevesti-si, mai las niste parale pe la baieti. Tin banca, domnilor!
Si domnii se asezara repede primprejurul mesei verzi.
-Tu nu joci? ma intreba Felsen, cand vazu ca nu ma asez.
-Nu, multumesc, batrane ...
-Te rog ajuta-i atunci neveste-mi sa-si imbrace mantoul, da?
-Bucuros, imediat ...
-Lasa, ma duc singura! spuse Margit, pornind spre garderoba doamnelor.
Am condus-o.
In camaruta mica dormita o femeie batrana, zbarcita. Mantoul atarna pe unul din din cuiere. Il luai si porni cu el tiptil:
-Poftim!
-Uf, ce rece e!
Stateam in fata oglinzii si-i aranjam gulerul. Fatul ei alb, rotund, stralucea ispititor in penumba. Brusc, patimas, imi lipii buzele de el. Se intoarse brusc si ma privi. O luai in brate si-i sarutai gura lung, fierbinte ...
-Lasa copilariile! sopti, si-mi rabda sarutarile, nemiscata, cu bratele cazute.
Ne-am intors in sala de joc. Felsen radia de bucurie: jefuise societatea de tot. Castigase nebuneste ...
Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul
Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica
Aceasta pagina a fost accesata de 1881 ori.
