Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
de Liviu Rebreanu
-Domnul sublocotenent nu stie cum arata cafenelele mici pe dinauntru, ca poate nici n-a fost vreodata intr-un loc ca acela. Nici nu prea sint mult de vazut acolo, ba chiar si cate sint nu se pot vedea, din pricina fumului. La mijloc, o masa mare de biliard, de-a lungul peretilor patru-cinci mese, o duhoare de bautura si oameni de-ti muta nasul din loc, si altceva nimic.
Domnisoara mergea inainte, eu dupa dnasa. In sala era lume destul de multa: muncitori, factori postali si un plutonier. Beau, jucau carti, unii citeau ziare (pentru ca sint si ziare), iar plutonierul juca biliard cu o calfa de frizer. L-am salutat pe domnul plutonier si m-am asezat la o masa goala. Domnisoara s-a asezat langa mine.
Am stat cu domnisoara putin de vorba si dupa aceea am urmarit jocul de biliard; pentru ca imi place foarte mult sa joc.
-Imediat se elibereaza masa si poti juca, spuse domnisoara!
-Ar fi bine! i-am raspuns. Am pelcarit iar despre tot felul de lucruri cu domnisoara. Deodata ma intreaba:
-Nu doresti ceva? ... Mie mi-e tare sete, comanda niste vin!
-Poftim, domnisoara, poftim, i-am spus poltiicos. Comanda ce poftesti. Eu vreau numai o sticla de bere, ca altceva nu beau. Caci asa si este.
S-a dus si mi-aduse ea singura berea, iar pentru dansa comanda o jumatate si o sticla de apa minerala Marghit. M-am uitat pe furis cat costa vinul. Doua coroane, cu apa cu tot.
"Ei, ma gandesc, domnisoara face chiar si mai mult!"
Nu-mi pasa, doar vaeam bani in bzuunar. Dar pana sa beau eu un pahar de bere, ea si terminase ce era in baterie. Am socotit ca setea ei e cam lacoma, dar nu i-am spus nimic. Bineinteles, s-a inlocuit imediat sticla goala cu una plina.
-Iarta-ma, domnisoara, i-am spus mai tarziu, inca nici nu ne-am prezentat. Mata sustiii ca ma cunosti. Fii buna, te rog, si spune-mi si mie, cu cine am onoarea? Nu-mi place sa stau de vorba cu doamne necunoscute.
-Eu, zice, sint chelnerita!
Si-a apropiat scaunul si am continuat sa stam de vorba. Consuma de-acum cea de a patra sticla, iar eu ma tot sileam cu cea dintai. Dar nu-mi pasa. Ma inveselisem si mi-ar fi facut mare placere sa joc biliard. Miezul noptii era inca departe, nu puteam sta intr-una de vorba pana atunci. I-am spus si domnisoarei.
-Indata! zise.
Biliardul se liberase, numai plutonierul se mai juca cu bilele. Se duce domnisoara la el si ii spune:
-Uite, domnule plutonier, ar vrea sa joace si domnul sergent, n-ai vrea sa joci cu el?
-Cu placere, raspunse domnul plutonier.
M-am dus si eu la dansul si m-am prezentat, desi stiam cine este, caci era doar cu intendenta la compania a paisprezecea. Am inceput sa jucam. Eu joc destul de bine, dar plutonierul juca si mai bine. Cu toate acestea, l-am batut de fiecare data. El, desigur, se infuriase grozav si imi spunea mereu sa dublam miza. Mie nu-mi pasa, caci castigam neincetata.
In timpul acesta am baut intr-una, tot felul de rachiuri bune. Eram ametit si el, si eu. N-a putut castiga nici macar o singura partida si spumega de furie.
Era tarziu, poate ca si trecuse de miezul noptii si veni proprietarul sa ne spuna: " Inchidem va rog".
-Bine, zic, platesc consumatia mea si a domnisoarei.
I-am dictat ce am avut si a trebuit sa platesc in total cincisprezece coroane. I-am dat douazeci de coroane si asteptam sa-mi de arestul. Dar pe plutonier nu l-am vazut platind, cu toate ca el ar fi trebuit sa aiba o nota mai mare ca a mea. Nu ma sinchiseam de treaba lui, nu ma privea.
Cafegiul imi dadur estul de cinci coroane si atunci privii imprejur, dupa domnisoara Domnisoara - nicaieri. "Ei, ei, netrebnica! Ma suparai. Chiar asa vrea sa ma pacaleasca, obraznica? Ei, asta n-o rabdam!".
-Unde-i domnisoara? il intreb pe patron.
-A plecat! zice.
-Cand?
-Chiar acuma a plecat, cu domnul plutonier.
M-am infuriat rau. Ca doar daca bagam de seama ca e incurcata cu domnul plutonier nu m-amestecam. Dar o data ce am platit pentru ea, apoi sa nu incerce sa ma traga pe sfoara.
-Incotro sta domnisoara?
-Luati-o numai pe-aici, la dreapta, si cotiti imediat in prima strada. A treia sau a patra casa.
Mi-am incheiat repede mantaua si am iesit pe fuga. Nici nu m-am incins cu baioneta, am atarnat-o numai asa, de brat. Am iesit in strada si m-am uitat in directia pe care mi-o aratase patronul. La vreo suta - o suta cincizeci de pasi, zoreau, brat la brat, doi oameni. I-am recunoscut indata si am pornit in goana dupa ei.
Scara magarilor - Ostasul (01)
Scara magarilor - Ostasul (02)
Scara magarilor - Ostasul (03)
Scara magarilor - Domnul caprar (01)
Scara magarilor - Domnul caprar (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (01)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (02)
Scara magarilor - Fruntasul - din carnetul unui locotenent (03)
Scara magarilor - Domnul plutonier (01)
Scara magarilor - Domnul plutonier (02)
Scara magarilor - Domnul plutonier (03)
Scara magarilor -Cadetul
Scara magarilor - Sublocotenentul (01)
Scara magarilor - Sublocotenentul (02)
Scara magarilor - Sublocotenentul (03)
Scara magarilor - Sublocotenentul (04)
Scara magarilor - Domnul locotenent
Scara magarilor - Domnul Ionica
Aceasta pagina a fost accesata de 1711 ori.
