Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
de Liviu Rebreanu
4.
Cateva zile dupa ce se mutase, intr-o dimineata, intrand in redactie, Titu Herdelea gasi pe Rosu mai ursuz ca de obicei.
- Ei, vazusi dreptatea mea, puiule? zise cu o strambatura batjocoritoare. Acuma ce mai spui, ai? Tanarul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbeste secretarul, caci el in toate si intotdeauna isi descoperea dreptatea lui. Raspunse cu un suras vag de aprobare. Rosu insista:
- Sper ca ai citit in ziarele de dimineata? Dar ce e in ziare e floare la ureche. Ministerul de Interne da drumul numai telegramelor inofensive. Realitatea, ehe, baiete, realitatea e...
incheie cu un gest care voia sa exprime maximul de ingrijorare patriotica. Cum insa Herdelea continua sa taca nedumerit, secretarul continua misterios:
- Dansul macabru a inceput! si boierii nostri isi pierd capul!
Sa-l vedem acuma pe gentilul nostru Deliceanu cum o intoarce, ca eu i-am atras de mult atentia...
Tocmai dupa un sfert de ceas de ocoluri, ghici si Titu ca Rosu vorbeste despre niste tulburari taranesti izbucnite undeva in Moldova. Mici notite si telegrame aparusera de cateva zile in toate jurnalele, fara sa li se dea importanta ce le-o atribuia secretarul Drapelului. Se vorbeau mai multe prin oras, dar cu oarecare satisfactie si nu cu temeri. Tanarul Herdelea cauta sa linisteasca pe Rosu cu motivarea ce o auzea pretutindeni, anume ca e vorba doar de mici corectiuni aplicate ovreilor, care exploateaza prea neomenos pe bietii tarani de prin satele moldovenesti.
- Nu-i nici o paguba daca se vor pierde cativa perciuni! zise Titu razand. Numai asa o sa mai scape satele de ei, ca prea s-au inmultit! Secretarul sari ars:
- Bravo, puiule! Aci am vrut sa te aduc! Asta e mentalitatea care duce tara de rapa, huliganismul asta, care vede in ovrei cauza tuturor relelor... Eu as admite totusi chiar barbaria contra ovreilor, daca mi-ai garanta ca prin ea se evita raul cel mare, care e pe drum! Poti insa dumneata sa garantezi unde se opreste operatia asupra perciunilor? Esti sigur ca maine sau poimaine taranii nu vor continua operatia prin barbile boierilor si arendasilor crestini? Titu Herdelea isi aduse aminte ca Rosu e ovreu si-i paru rau ca a facut o gluma ieftina in fata lui, atingandu-i susceptibilitatea fireasca de rasa. Ca sa-si repare greseala, se grabi sa aprobe tot ce spunea Rosu, subliniind cu cate un "desigur" sau "evident". si secretarul se straduia sa-i demonstreze ca toate revolutiile asa incep, cu cate o tulburare neluata in seama sau considerata fara importanta. E avertismentul. Daca se iau masuri potrivite, imediat, dezordinea se poate localiza si potoli fara consecinte grave.
Altminteri, focul se intinde pana ce cuprinde o provincie, o tara, un continent.
- Acum insa, ce se intampla, amice? Lumea nu vede in cele ce se petrec in Moldova decat o agitatie contra ovreilor. si, cum spuneai si tu adineaori, ce paguba daca o sa manance bataie niste jidani? Lasa-i sa manance. E o supapa de siguranta. Batand pe jidani, taranii se vor racori si vor uita pe ceilalti boieri si arendasi, care nu-s jidani, dar ii exploateaza la fel, daca nu si mai rau. Sa nu-ti inchipui ca astea-s vorbe de claca, puiule! Urmareste toata presa! Pretutindeni, mai in surdina, mai pe fata, sunt justificate, aprobate, chiar blagoslovite salbaticiile taranilor razvratiti, cu scuza subinteleasa bineinteles "jos jidanii". Se spune ca e o cauza sfanta la mijloc si, desigur, asa este, caci cauza taranilor e sfanta si dreapta. Cu toate astea, in loc sa i se caute solutii cinstite, care sa aline cat de cat mizeria taraneasca, toti toarna untdelemn pe focul incins. Opozitia, bine, sa zicem, e opozitie si vrea sa profite chiar de o catastrofa, ca sa puie mana pe putere... Cel putin guvernul de-ar fi cuminte! As! Face mai rau decat opozitia, fiindca nu face nimic. si-a pierdut capul sau inca nu-si da seama de situatie. Destul ca parjolul se intinde si nimeni nu ia o masura de aparare a ordinii. s-atunci iaca de ce-ti spun eu ca e grav si ca a inceput rostogolirea spre prapastie!
Rosu isi scotea mereu ochelarii de dupa urechi, ii stergea atent, ii punea la loc si continua mai pasionat, vrand cu orice pret sa convinga pe tanarul Herdelea, parca de convingerea lui ar fi atarnat linistirea tuturor primejdiilor. Titu era convins in sinesi ca elocinta secretarului s-a dezlantuit mai cu seama din pricina nedelicatetei lui involuntare si se credea obligat sa asculte cu resemnare, desi in buzunar il ardea o scrisorica gasita adineaori la portar, ramasa necitita, cu slovele Tantei. Spre norocul lui sosi Antimiu, un reporter gras, asudat, intr-o blana soioasa, cu caciula de lutru fals pe ceafa si cu o gravitate pe fata, ca si cand ar fi fost detinatorul secretelor supreme de stat. Fara sa invredniceasca pe Herdelea macar cu o privire, se pravali pe un scaun la biroul secretarului, oftand:
- Nene Rosule, se incurca urat de tot chestia cu tulburarile...
Dupa-masa e convocat Consiliul de Ministri pentru a hotari chemarea rezervistilor!
Secretarul facu triumfator catre Titu:
- Ce-ti spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezervistii!
Reporterul se pregatea sa scrie informatia. Rosu il opri cu amaraciune:
- Anunta numai Consiliul de Ministri. Restul nu poate merge la Drapelul. Asta-i soarta noastra ticaloasa. Cand ai o stire senzationala trebuie sa-ti musti unghiile si sa te uiti cu jind cum o publica Adevarul...
Peste cateva minute, din cabinetul directorial aparu insusi Deliceanu, ras, subtire, delicat. Fara surasul lui obisnuit parea mai batran.
- Scrie tu, Rosule, ca esti mai iute! zise directorul. Am sa-ti dictez o informatie care e de fapt un comunicat... Gata? Vasazica: "Fata de stirile alarmante ce se publica de cateva zile intr-o anumita presa, ni se comunica din sursa autorizata ca in tara domnes te cea mai perfecta liniste si opinia publica n-are nici un motiv serios de ingrijorare. Micile incidente strict locale se datoresc unor agitatii de rea-credinta. Guvernul, de altfel, este ferm decis a mentine ordinea impotriva oricui, intrebuintand toate mijloacele legale." Asa!... Ia citeste acuma!
Rosu citi. Directorul aproba.
- Da!... O pui in capul informatiilor politice pe doua coloane cu doisprezece aldine!...
Dadu sa plece. Secretarul intreba:
- Dar despre chemarea rezervistilor dam ceva?... Mi-a adus acuma...
- Nu, nu! intrerupse Deliceanu. Lasa numai comunicatul! De altminteri, chestia cu rezervistii inca nu e sigura. E de vazut daca in Consiliul de Ministri se va decide asta sau poate altceva...
Titu Herdelea profitase si se retrasese la o masa mai departata sa-si citeasca scrisoarea. Tanta de-abia acum aflase ca s-a mutat.
Jenica n-a spus nimic parintilor, dar o spioneaza si a amenintat-o cu scandal, daca se mai duce la doamna Alexandrescu. Are sa-i povesteasca multe, i-e dor si vrea sa-l intalneasca. Sa-i lase, tot la portar, intr-un plic, noua adresa si apoi ea va veni negresit... Titu ascunse scrisoarea, isi insemna adresa pe un petic de hartie, fara nume. ii era si lui dor de ea, de glasul ei bland si de ochii ei cu priviri invaluitoare. in zadar s-a bucurat, cand s-a mutat de la doamna Alexandrescu, ca a scapat. Tanta ii ramasese in suflet, de unde n-o putea smulge, oricat i se parea ca e necesar sa se desparta de ea. Lipsa ei il durea si-l inspira. in fiecare seara dorul si-l plangea in strofe fierbinti. Nu mai cizela si nici nu le scria cu gandul sa le publice, ci doar ca sa-si mangaie inima.
Rosu, dupa ce pleca Deliceanu si reporterul, isi relua explicat iile, acuma inmuiate in sarcasm din cauza comunicatului care tagaduia o realitate ingrozitoare. Tanarul Herdelea se facea ca-l asculta, dar vorbele ii intrau pe o ureche si-i ieseau pe cealalta ca niste sunete fara sens. il preocupa numai Tanta. Se gandea sa adauge la adresa si o ora prin care sa-i indice ca o asteapta. Daca ea nu va putea veni la ora aceea? in loc de ora adauga: "Te iubesc".
Cand iesi de la redactie, rasufla: in sfarsit s-a ispravit cu tulburarile! I se parea ca tulburarile sunt numai o alta forma a eternului subiect de discutii care este aici chestia taraneasca. E obiceiul tarii sa se vorbeasca mereu despre lucrurile cele mai grave, fara sa se faca nimic. Vorbind, oamenii au iluzia ca si-au implinit datoria. Importanta e vorba, nu fapta. Mai ales cand vorba poate propovadui toate grozaviile.
La masa, Gavrilas il intretinu tot despre tulburari. El a auzit pe la politie lucruri urate: ca un orasel oarecare ar fi fost devastat de taranii rasculati si ca se vorbeste despre mobilizarea armatei...
Dupa-amiazi se intalni cu preotul Belciug foarte ingrijorat:
- Mi se pare ca am nimerit rau cu venirea in tara. Se aud intamplari intristatoare, nu stiu cat sunt de adevarate. La hotel imi spune portarul c-au sosit jidani de prin Moldova, care povestesc grozavii mari...
- Pe-aici asa-s oamenii, domnule parinte! zise Titu cu o siguranta in care incepea totusi sa se amestece nelinistea. Le place sa faca din tantar armasar. O fi ceva, nu zic, dar nici asa cum se vorbeste...
- Ma gandesc daca n-ar fi cuminte sa ma duc eu frumusel acasa, sa nu ma apuce pe aici vreo revolutie sau chiar un razboi.
Doamne fereste, sa se inchida granitele si sa se opreasca trenurile!
- Ia fugi, nu mai vorbi copilarii! facu tanarul Herdelea cu o strangere de inima. Ce crezi dumneata, ca asta-i tara de haram, domnule parinte? Fii linistit si nu mai asculta toate prapastiile!
A doua zi se pomeni la Drapelul cu Grigore Iuga. Nu se intalnisera de vreo doua saptamani. Venea sa se intereseze care este adevarul in valmasagul de stiri ce circulau si se bateau cap in cap.
La club se colportau lucrurile colorate dupa partide. Chiar oamenii despre care se stia ca sunt in relatii intime cu ministrii sau nu stiau nimic precis, sau ascundeau inadins adevarul. Nu mai fusese la Amara de la Craciun, si din pricina divortului, si din alte pricini.
Daca ar fi vreo primejdie, s-ar socoti obligat sa ramaie la tara, langa tatal sau.
- Cred ca ziarele cunosc adevarul, desi scriu minciuni, zise Grigore cu un suras silit. Predeleanu imi spune sa-mi vad de treburi, ca nu poate permite guvernul sa se intinda dezordinile in toata tara. Altii insa zic ca guvernul e neputincios si nu mai poate stapani multimea intaratata...
Titu Herdelea nu-i putea da nici o lamurire inedita sau macar cu pretentie de autenticitate, nici nu voia sa-i spuie simple basme auzite prin oras. ii facu insa cunostinta cu Rosu care fu incantat si, dupa ce lauda pe Titu, zise aproape solemn:
- Adevarul, domnul meu, e mai negru decat banuieste lumea!
Miscarea se intinde mereu, zi cu zi, ceas cu ceas, si nu se stie daca se mai poate lua vreo masura care s-o poata stavili. Iaca, aci am ajuns! Din fericire inca nu s-a varsat sange, inca nu s-au pierdut vieti omenesti, dar nimeni nu stie ce poate aduce ziua de maine.
ii zugravi amanuntit ce-a fost in cutare sat sau oras, ce s-a pradat si ce s-a distrus, iar dupa toate declara ca un orator la tribuna Camerei:
- Se misca tara, domnul meu! Toata tara!
Grigore Iuga, impresionat de tonul profetic al secretarului, se hotari sa plece chiar maine la Amara, invitand si pe Herdelea sa-l insoteasca, cu promisiunea ca nu vor sta decat doua-trei zile, iar de-ar trebui sa ramaie mai mult, pe el il va trimite in orice caz la Bucuresti. Titu ar fi fost incantat sa mearga, mai ales in vremea aceasta, si se uita intrebator la Rosu, care spuse protector:
- Poti sa te duci, puiule! Sigur! Se poate sa te refuz pe tine? Te pomenesti ca-mi aduci un reportaj interesant si pentru Drapelul.
Ar fi senzational. Adica, pardon... E vorba de Arges... Pe acolo deocamdata pare sa fie liniste. Totusi nu strica prudenta nicairi la tara in zilele astea tulburi. Asa ca ia seama, puiule, sa nu puie mana pe tine taranii!
- Ei, parca eu sunt mosier! rase Titu.
- Nu rade, amice! facu secretarul. Crezi ca bietii ovrei care patimesc acuma sunt boieri?
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 1767 ori.
