Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
de Liviu Rebreanu
3.
- Ce ne facem, coane Miroane, cu oamenii, ca nu mai vor sa primeasca invoielile vechi, ba ma si ameninta! se tsngui Cosma Buruiana frsngsndu-si msinile. N-as mai fi vrut sa va supar cu necazuri d-astea, dar e primejdie, coane Miroane, cu oamenii. Ori au innebunit, ori cine stie ce i-a cuprins, ca nu i-am mai pomenit asa de indsrjiti niciodata!
Miron Iuga il iertase in sfsrsit pentru boroboata cu porumbul de asta-toamna. ii era mila de el, dar nu se putu opri sa nu-i zica:
- Ia seama sa nu ti se nazare ca atunci cu furtul!
16 L. Rebreanu. Rascoala. Vol. I Cosma se inchina umilit:
- Lasati-ma, coane Miroane, c-am patimit destul din pricina aia! De la Craciun nu e noapte sa nu fi fost dijmaluit si n-am mai cutezat nici sa va spun si-am rabdat. Dar ce-i acum e grav de tot!
Arendasul ii spuse apoi ca taranii intre dsnsii vorbesc ca, si de vor face invoieli cu boierii, la munca nu vor iesi psna ce nu li se va imparti mosia Babaroaga, care nu-i face trebuinta cucoanei si umbla s-o vsnza la alti boieri, ca ei nu vor mai sta fara pamsnt, ca ei asuda si ssngereaza muncindu-l si deci al lor trebuie sa fie, ca asa vrea si regele, si chiar multi boieri, numai cei de la csrma se impotrivesc si-i tin cu sufletul la gura. Lui i le-au povestit toate astea slujitorii mai de incredere, incst trebuie sa fie adevarate.
- Rezultatele demagogiei uite-le, daca intr-adevar e cum spui!
zise batrsnul. Dar ma mir ca eu n-am auzit inca despre treburile astea?
- Apoi dumneavoastra nu indraznesc ei sa va spuie, coane Miroane! facu Cosma. Ca li-e frica si rusine!
Iuga nu se grabise cu invoielile, pentru ca tot proiecta sa faca unele modificari pe care le socotea favorabile si pentru dsnsul, si pentru tarani. De altfel, cu parte din sateni incheiase din toamna, incst continuitatea muncilor o avea asigurata... Chema pe logofa tul Bumbu, care marturisi ca si lui i-au cam vorbit oamenii despre schimbari, ca chiar unii din cei ce s-au tocmit asta-toamna zic ca nu vor iesi la munca daca nu se indreapta invoiala. Csnd insa Miron Iuga il privi intrebator, logofatul, infricosat, adauga ca taranii asa vorbesc in toti anii in preajma primaverii si se framsnta si pe urma, neavsnd ce face, se invoiesc si ies la munca.
- Stai, mai Leonte, omule, ca tu prea iei lucrurile usurel! zise arendasul ingrijorat. Au vorbit ei, oamenii, si alta data, dar ce-i acuma n-a mai fost niciodata. Ca doar si eu cunosc pe tarani, si cu ei traiesc si am trait...
- Vreme mai este destula, facu Bumbu mai sovaitor, ca pamsntul inca nici nu s-a spalat bine de rugina zapezii.
Batrsnul Iuga nu voia sa se arate impresionat, desi cele auzite nu-i placeau deloc. Fireste ca arendasul, fricos si plsngaret cum i-e firea, mai umfla realitatea. in orice caz prevederea nu strica. Porunci logofatului sa inceapa de msine chiar incheierea invoielilor si intr-o saptamsna sa ispraveasca cu toti. Renunta la modificarile meditate.
Daca oamenii sunt invrajbiti, le-ar putea socoti impovaratoare pentru dsnsii.
A treia zi, Leonte Bumbu instiinta pe boier ca nici un om n-a iscalit inca si ca toti vor sa-l roage pe dumnealui sa-i usureze, fiindca nu mai pot razbi cu invoielile vechi.
in aceeasi zi, dupa-amiazi, se prezenta invatatorul Dragos. Mai fusese de doua ori dupa Craciun, in chestii de scoala. Miron l-a primit cu toata bunavointa, ca o urmare a surprizei bune ce i-a facut cu colindele si imputsndu-si ca l-a apreciat prea sever inainte din pricina unor impresii poate superficiale, csnd, in fond, invatatorul e barbat copt si potolit. Desi acuma era plictisit de ce-i spusese logofatul si n-avea chef de conversatii, venirea invatatorului, dupa o clipa de chibzuire, i se paru folositoare, zicsndu-si ca prin el va putea influenta spiritele satenilor intru restabilirea linistii si a ordinii traditionale. il pofti sa sada, ii oferi o dulceata, il intreba despre mersul scolii... Ion Dragos era putin palid. O emotie grea i se citea pe fata si-i tremura in degete.
- Te-am luat cu vorba si nu te-am intrebat: ce vsnt te aduce? zise in sfsrsit Miron prietenos. Spune dumneata intsi, ca pe urma am sa-ti spun si eu altele!
invatatorul ingalbeni mai tare. Msinile, asezate pe genunchi, isi jucau nervos degetele.
Dupa primele cuvinte ce rosti, observa ca Iuga se intuneca. Asta, insa, in loc sa-l intimideze, il intarsta si-l indemna sa continue mai calm si cu mai multa siguranta.
- in definitiv dumneata ce doresti? il intrerupse apoi deodata batrsnul.
intreruperea nu-l tulbura deloc. Continua a-i expune ca el, personal, nu doreste nimic, ca si-a permis sa vie si sa-i talmaceasca durerile satenilor, numai fiindca sufletele sunt prea agitate din cauza foamei si a mizeriei. taranii vad inca in Miron Iuga pe parintele lor, de la care nadajduiesc o indulcire a soartei ce-i apasa.
invoielile actuale sunt insa atst de grele, ca nu se mai pot suporta.
Pe urma lor majoritatea oamenilor au flamsnzit ingrozitor toata iarna. Cu un sacrificiu relativ neinsemnat s-ar putea imbunatati viata tuturor...
- Dumneata in numele cui vorbesti? intreba iarasi Iuga.
- in numele satenilor, domnule Iuga! zise Dragos simplu.
- Te-au insarcinat ei pe dumneata sa-mi comunici doleantele lor?
- Nu, nu m-a insarcinat nimeni, domnule Iuga, dar eu m-am crezut obligat, fiindca mi s-au plsns si...
- Atunci pune punct, facu batrsnul sever. N-am nevoie de mijlocirea dumitale pentru a afla ce doresc oamenii mei! Mijlocitorii de teapa dumitale sunt pacostea satenilor. in loc sa fiti luminatorii poporului, ii otraviti sufletul si incurajati toate nemultumirile ca din exploatarea lor sa va creati merite si popularitate... Degeaba, prima impresie nu ma inseala pe mine niciodata. Bine te-am vazut eu si te-am judecat de csnd am facut greseala de te-am adus in sat, ca sa-mi turburi viata bietilor oameni!
- Va rog sa credeti, domnule Iuga, ca eu... zise invatatorul cu un involuntar zsmbet de supunere.
Pe Miron il sscsia eternul „domnule Iuga“ care i se parea sfidator. ii reteza vorba mai energic:
- Destul! Eu nu discut cu samsarii nepoftiti!
- Constiinta mi-a dictat sa-mi fac datoria si mi-am facut-o!
murmura Dragos putin abatut. Dumneavoastra veti decide cum credeti de cuviinta... Spuneati insa ca vreti sa-mi comunicati si dumneavoastra ceva?
- Nu, nu! protesta Iuga. Cu dumneata eu nu mai am ce vorbi.
Altii ar trebui sa vorbeasca cu dumneata!
intoarse spatele. invatatorul se retrase fara zgomot.
Csnd venise incoace avusese batai de inima dureroase si emotia ii uscase cerul gurii si gstlejul. isi aranjase in creieri cele ce voia sa spuie batrsnului boier Miron. Toate erau limpezi, stravezii si convingatoare. Imposibil sa nu fie inteles si aprobat. Se infatisa o situatie exceptionala si primejdii exceptionale si iminente. El le simtea, si le vedea, si le auzea. A le pastra pentru dsnsul si a le ascunde ar fi fost neleal fata de omul care, printr-un gest, ar putea sa inlature miasmele ce turbura vazduhul, sa restabileasca increderea si rabdarea psna la o solutie mai trainica.
Pleca acuma dezamagit de sine insusi, nu de Miron Iuga. isi blestema neputinta de a-i fi lamurit ceea ce in sufletul sau era atst de limpede. Transformate in fraze, lucrurile care-i ssngerau lui inima apareau reci, marunte si fara nici o importanta, incst nu incape mirare ca Iuga le-a primit fara intelegere.
Ajunse in ulita cu surssul supus uitat pe fata. Calca cu bagare de seama, sprijinindu-se in umbrela ca intr-un bat, ferind noroiul si baltoacele, tinsnd marginea. Din ograda babei Ioana il striga deodata glasul lui Anton nebunul:
- Domnule Nica!... Stai, nu fugi!
Anton se cuibarise, de cum a dat iarna, la baba Ioana, care-l ocara si-l rabda. invatatorul isi continua calea. Din urma insa Anton se apropia, descult, inflacarat.
- De ce fugi, domnule Nica? C-ai fost la boierul cel batrsn? Sa nu-ti fie rusine si nici rau sa nu-ti para, ca s-a apropiat ziua judecatii si a socotelilor, iar cine a stat cu msinile-n ssn are sa raspunda! Csnd vor sosi calaretii pe armasari albi cu vestea cea mare, atunci dumneata ai sa te ridici sa strigi ca...
in clipa aceasta, glasul babei Ioana se auzi chemator:
- Pasarelele mamii, pasarele, pasari...
Nebunul inceta brusc si se intoarse, parca ar fi fost chemarea lui, bolborosind supus:
- Stai ca viu, maica Ioana!
Ion Dragos ii auzi pasii desculti, leopaind in tina si departsndu-se, si glasul babei:
- Pasarelele mamii...
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 2206 ori.
