Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
de Liviu Rebreanu
2.
Titu Herdelea se pomeni intr-o buna zi cu preotul Belciug din Pripas. Era imbracat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tunsa frumos, in sfarsit curat si gatit ca un petitor, cum nu-l vazuse niciodata pe acasa.
- Mi-am luat congrua pe sase luni si am venit, ca tot mi-era frica sa nu ma stranga Dumnezeu si sa nu mai apuc sa vad si eu tara noastra! zise Belciug cu surasul lui sfios si cu o mare bucurie in toata infatisarea. Azi-dimineata am sosit si de la hotel am venit drept aici, ca sa nu ma ratacesc pana m-oi obisnui!
Tatal lui Titu, ca sa-si inalte odrasla, daduse preotului ideea sa-l caute la Drapelul, unde-l va gasi neaparat si mai repede ca acasa. Tanarul Herdelea prezenta pe Belciug secretarului de redactie si apoi iesira impreuna sa dea o raita prin centru si mai ales sa poata vorbi in tihna. Preotul trebui sa-i povesteasca toate intamplarile mari si mici de prin Amaradia si in special despre nunta Ghighitei, despre care i-a scris mama-sa ceva, dar nu atat de amanuntit cum ar fi dorit el.
Apoi Titu deveni calauza lui Belciug in Bucuresti. il duse intai la statuia lui Mihai Viteazul, unde preotul se inchina cu mare evlavie, luand chiar, dupa indemnul tanarului, o frunza vesteda dintr-o coroana agatata de grilaj cine stie de cand, s-o pastreze ca amintire pretioasa si s-o arate si celor de pe acasa. Vizitara cateva biserici, muzeele, intrara in magazinele mari. La Camera si la Senat n-a avut norocul sa asiste decat la sedinte obisnuite si plicticoase, fara vreun discurs important, dar lui i-a placut si asa, cum ii placea tot ce vedea si auzea, parca nici nu s-ar fi putut sa nu-i placa ceva cand a facut atata drum si cheltuiala. Barem la Teatrul National, dupa ce-a fost de doua ori cu Titu, se ducea mai in fiecare seara, atat de drag ii era.
Peste vreo saptamana nu mai avu nevoie de tovarasia tanarului Herdelea si nici nu voia sa-i rapeasca tot timpul. si-a descoperit cateva cunostinte vechi, intre care un functionar de la posta si un farmacist, fosti colegi de scoala de la Amaradia. Fireste, a cunoscut si pe sotii Gavrilas si chiar a mancat la ei de vreo trei ori, incantat de calitatile culinare ale rotunjoarei doamne Gavrilas si fericind pe Titu ca a nimerit-o asa de bine cu masa.
Titu insusi, oricat ii era de simpatic sa umble cu preotul din satul lui, se simti usurat cand il mai putu lasa singur. Afara ca il costase si oarecare parale, fiind obligat sa ia masa cu dansul in oras uneori si sa-si plateasca partea, caci lui Belciug nici nu-i trecea prin minte sa-l cinsteasca - ba ar fi primit bucuros sa fie el cinstit
- isi cam neglijase gazeta, incat Rosu i-a facut observatie ca a inceput si el sa fie ca ceilalti.
Numai cateva zile dupa sosirea preotului i se ivi o incurcatura atat de urata, ca-i era frica sa nu iasa dintr-insa vreo boroboata grava, s-o afle si Belciug si sa umple Amaradia. Tanta venea la el tot mai des si, fireste, cand nu era acasa doamna Alexandrescu.
Degeaba ii spunea dansul sa fie mai prudenta; ea raspundea ca nu-i mai pasa de nimeni si de nimic, de vreme ce il iubeste. Titu se socotea vinovat fata de ea si nu indraznea sa fie energic si sa-i explice ca au sa observe chiriasii din curte ori doamna Lenuta si se vor face amandoi de rusine. Teama lui s-a dovedit curand prea indreptatita. incepuse a banui ceva si Marioara Radulescu, eleva lui, si chiar umbla sa-l surprinda. Din fericire, intr-o zi, ducandu-se la masa, ca de obicei, nu mai intalni pe Marioara. Doamna Gavrilas l-a lamurit indignata ca a dat-o afara, pentru ca a prins-o pe strada stand de vorba si sarutandu-se cu un domn mai in varsta, „aproape ca Gavrilas“. Se plangea ca fata asta, pe care a rasfatat-o si a corcolit-o ca pe copilul ei, a fost o stricata. A observat ea ca-i joaca ochii in cap dupa baieti, dar a gandit ca asa-i firea lucrurilor, ca doar n-are sa se faca nici ea calugarita. Dar sa se inhaiteze cu oameni batrani pe strada, inseamna ca are dezmatul in sange.
- Nu stiu cum s-o fi purtat cu dumneata, domnule Titu, sfarsi doamna Gavrilas melancolic. Dar sa nu te superi ca am alungat-o.
De stricate de-astea e plina lumea!
Peste cateva zile, Titu, despartindu-se spre seara de Belciug, alerga sa ajunga mai repede acasa sa primeasca pe Tanta, care-l anuntase de ieri ca vine, fiindca Jean cu doamna Alexandrescu iar merg la ei la pocker prelungit. Petrecura vreo doua ore pasionate, apoi Titu aprinse o lumanare, ca Tanta sa se poata imbraca, sa nu intarzie prea mult. Tantei ii era lene sa se urneasca din caldura patului. Se intindea, gangurea, se giugiulea ca o pisica blanda rasfatata. Tanarul Herdelea, vazand-o asa, n-ar fi lasat-o sa plece, dar isi stapanea ardoarea numai de grija ei, sa nu aiba neplaceri pe acasa. Tanta, nepasatoare de ce va fi la urma, parca tot cauta sa-l atate, si-i zicea, si radea:
- Vreau sa stiu cat ma iubesti, Titusor!
- De ce ma starnesti si nu ma lasi sa fiu cuminte? murmura Titu. stii doar ca eu numai pentru tine si in interesul tau ma silesc sa fiu cuminte, altfel nu te-as lasa sa pleci pana maine dimineata!
- Ei, atunci nici nu mai plec pana maine! facu Tanta, lasandu-se pe spate si tragand plapuma sa se inveleasca. Stinge lumanarea si... Titu se repezi s-o imbratiseze. Tanta se impotrivea: - Nu, nu! Lasa-ma!... Am glumit!... Titule...
- Acuma s-a ispravit! se inflacara tanarul. Nu mai pleci pana...
in clipa aceea un ciocanit discret in usa ii amuti pe amandoi si-i incremeni pe jumatate imbratisati. Dupa o tacere de cateva secunde, in vreme ce Tanta se ascundea sub plapuma pana-n barbie cu ochii plini de spaima, Titu Herdelea se apropie de usa in varful picioarelor, facandu-i semn cu degetul sa nu se miste, si intreba ragusit:
- Cine-i?
- Eu, eu... Nu te deranja deloc!... Numai o secunda... imi dai voie? raspunse din antreu o voce.
De emotie, Titu nici nu o recunoscu. Tanta insa, scuturand desperata din cap, sopti catre tanarul care o privea uluit:
- Jenica...
Mai zapacit, cand intelese cine era, Herdelea intreba iar:
- Dumneata esti, domnule Jean?... Ce este, ce s-a intamplat?
- Nimic, nimic... Dar deschide un moment, daca nu te superi!
continua Jenica de afara staruitor.
Titu Herdelea se uita ingrozit si intrebator la Tanta care, cu o hotarare subita, se vari complet sub plapuma, mai soptind inainte de a disparea:
- Ascunde-mi hainele!
ii stranse in graba hainele aruncate pe scaune, camasuta cazuta jos langa pat, si le dosi langa dulap, mormaind intre timp, ca sa justifice intarzierea:
- Da, da... Imediat deschid, numai sa... putin... Eram in pat si...
Apoi intoarse cheia si Jenica intra surazator:
- Scuza-ma ca dadui asa buzna peste dumneata, dar... Erai singur?
- Desigur. Cu cine sa fiu? facu tanarul Herdelea nehotarat.
- Nu de alta, mi s-a parut ca aud glasuri si d-aia am batut, ca venisem sa-mi iau ceva din odaia Lenutei si...
Jean vorbea si se uita prin odaie intrigat si neconvins. Venise fara stirea doamnei Alexandrescu, pe care o lasase la parintii lui, antrenata la o partida interesanta de carti. Pretextase ca-l doare nitel capul si iese numai pana-n strada sa ia putin aer, ca sa nu se mai indoape cu piramidoane... Fusese prezentat de vreo luna fiicei subdirectorului sau de la minister, o fata draguta si cu zestre, singura la parinti. Domnisoara parea sa-l simpatizeze, iar el, la a treia intrevedere, i-a facut aluzii ca ar avea intentii serioase. Era o partida stralucita, dublata de o protectie eficace in cariera lui functionareasca, subdirectorul fiind un stalp important al ministerului.
Asigurandu-si adeziunea fetei, se consulta in mare taina, ca sa nu prinda de veste Tanta si sa scape vreun cuvant catre Lenuta, cu parintii lui care fura incantati. De frica sa nu aiba vreun scandal cu doamna Alexandrescu, se hotarase sa-si care acasa pe furis toate lucrurile ce le avea la ea, incetul cu incetul, iar intr-o anume zi, in locul lui, sa se prezinte la Lenuta batranul Ionescu si sa-i explice cum stau lucrurile, convingand-o sa-l lase in pace...
si acuma se repezise sa-si mai ia cate ceva. A intrat in odaia cealalta, dar n-a gasit chibriturile si pe ale lui le lasase Lenutei sa puie cutia pe gologanii de joc, ca ii poarta noroc. Plictisit, era sa plece cu mana goala. Bajbaind prin antreu spre iesire, a auzit glasuri in camera chiriasului. O clipa a ezitat: cum sa deranjeze pe om cand poate sa fie cu o dama? Pe urma s-a gandit ca de ce sa fi facut un drum degeaba numai fiindca-i lipseste un chibrit.
si, totusi, Titu era singur! Vorbind mereu isi rotea ochii prin odaie pana ce descoperi pe masa, chiar langa lumanarea aprinsa, o palarioara de fetru ce parea o pata de umbra. Se intrerupse si, tragand cu ochiul spre palarie, facu siret:
- Craiule, craiule!
Prins cu usa, Titu Herdelea se infurie:
- Ei, nu, te rog... Nu ti se pare ca exagerezi?... Am sarit, ti-am deschis, destul. Spune-mi ce doresti si...
Jean nu-si mai putea stapani curiozitatea: unde sa fi disparut dama? Raspunse cercetand cu privirile toate colturile:
- Un chibrit!
Titu se asezase pe marginea patului. Zise ursuz, aratandu-i pe noptiera cutia:
- Poftim! si...
- Mersi, monser, si nu fi suparat ca... Iaca ma duc!
Se apropie de noptiera. intinzand mana dupa chibrituri, i se paru ca plapuma e mai bombata intr-un loc. Lua cutia zicand foarte vesel:
- Vasazica acolo?... Ei, bata-va dragostea! stii ca nici nu mi-ar fi trecut prin minte sa... Dar nu, nu va deranjez, iaca! Nu te mai uita asa urat la mine, ca sunt baiat discret si va las sa continuati...
indreptandu-se spre usa adauga cu vocea galanta:
- Scuza-ma, duduie, pentru deranj!
Rase si deschise. Din prag mai intreba pe Titu clipind:
- Numai atata spune-mi, craiule, e nostima? incordarea nervoasa facea pe tanarul Herdelea sa sovaiasca intre manie si rabdare. in aceeasi secunda isi zicea ca ar trebui sa ia de guler pe Jean si sa-l zvarle afara, si ca rau a facut de i-a deschis si l-a lasat inauntru. Vrand sa scape de el mai repede, intoarse capul cu dispret si nu-i mai raspunse. Jean reveni spre dansul:
- De ce te superi asa, monser, ce Dumnezeu, ca doar nu ti-am mancat-o pe...
Ajuns langa pat, curiozitatea il birui. Cu un gest fulgerator ridica coltul plapumii, dezvaluind pe jumatate pe Tanta si sfarsind fraza gingas:
- ...pe duduita asta frumoasa!
Cand o recunoscu pe Tanta, surasul curios de pe fata i se transforma intr-o strambatura. Dupa o clipa, venindu-si in fire, continua dojenitor:
- A, vasazica, dumneata erai duduita nostima, domnisoara? Ei, bravo, ce sa-ti spun, frumos iti sade! Sa-ti fie rusine obrazului!
Titu Herdelea sarise in picioare, dar nu stia ce sa faca. Se crezu obligat sa intervie, desi isi dadea seama ca interventia lui are un romantism ieftin, nepotrivit cu imprejurarile:
- Domnule, te rog sa...
- E sora mea si as avea dreptul s-o iau de urechi! facu Jean cu o gravitate pe care Titu o socotea tot atat de deplasata.
Atunci Tanta zise foarte calma:
- Asculta, Jenica, stii bine ca eu nu-ti permit sa-mi faci mie morala! Nici acuma, si niciodata! Sa fim intelesi! Asa ca ar fi mai bine sa-ti vezi de... Lenuta ta si sa ne lasi pe noi in pace!
Calmul si energia ei deconcertara pe Jenica. isi pierdu cumpatul. Balbai ceva, puse chibriturile pe noptiera si in sfarsit, cu un ton fals de superioritate si porunca:
- Lasa ca vom mai vorbi noi impreuna... Acuma insa aide, imediat sa te imbraci si sa o stergi acasa! Imediat! Nu ma misc de aici pana ce nu pleci!
Tanta raspunse cu dispret:
- Voi pleca atunci cand voi crede eu, fiindca, stii prea bine, ordinele tale nu ma impresioneaza deloc, absolut deloc!
- Asa?... Ma si infrunti? izbucni Jean, gasind astfel un pretext de a se retrage cu demnitate. Bine! Ramai si continua orgia! Ai sa dai tu socoteala, n-ai grija!
Titu Herdelea, aiurit, inchise usa dupa el. Tanta observa cu un suras silit:
- A tinut deschisa usa idiotul. Ni s-a racit odaia!
Totusi se imbraca repede. Titu ar fi vrut sa-i spuie cuvinte de imbarbatare sau macar de dragoste, si-i era teama sa nu para ridicol. Tanta insa era atat de linistita, parca nu s-ar fi intamplat nimic. Pe tanarul Herdelea il mira linistea si siguranta ei. El era convins ca Jean va provoca scandal. Nu banuia si nici Tanta nu-i spusese ca siguranta ei are un temei: maica-sa i-a comunicat planul lui Jenica de a parasi pe Lenuta, Jenica va afla ca ii cunoaste secretul si prin urmare nu va cuteza sa vorbeasca despre ea de frica sa nu vorbeasca si ea despre el.
- Ma iubesti, Titusor? intreba Tanta, lipindu-se de el, la despartire.
- Mult, dragostea mea cea mai frumoasa! zise Titu cu glas tremurat.
Doua zile tanarul Herdelea statu pe spini, asteptand din moment in moment o prabusire. Pe Jean nu-l intalni, de la Tanta nu mai avu nici o veste, iar doamna Alexandrescu isi continua ciripirile amoroase ca totdeauna.
Tocmai se gandea ca se vor fi aranjat lucrurile cand, a treia zi dupa-amiazi, doamna Alexandrescu il striga. O gasi singura si mahnita:
- Vezi, domnu Titu, ce-mi facusi?... Mi-a spus Jenica numai mie, ca nu vrea sa intristeze pe parintii lui, saracii. Se poate, domnu Titu? Sa abuzezi de un ingeras nevinovat?... Nu m-am asteptat, iti jur, la una ca asta! Eu credeam ca ardelenii sunt oameni asezati, cuminti si cand colo... Te-am introdus in casa oamenilor cu ganduri frumoase, sa nu ne batem joc de biata fata nestiutoare. Acum ce vrei sa faci? Ca de s-ar intampla sa afle batranul, cat e dansul de sensibil la onoarea familiei lui, ar fi in stare sa traga si cu revolverul!
Tanarul Herdelea intelegea ce raspuns asteapta gazda lui, dar nu-l putea da. Declara ca el iubeste pe Tanta, ca iubirea lor nu e ceva trecator si pe urma se pierdu in bolboroseli despre nesigurant a situatiei lui, despre sperantele viitorului, cand se va putea pecetlui dragostea... Observa totusi ca doamna Alexandrescu nu insista cum se temuse dansul. Pe ea o interesa Jenica in primul rand. si Jenica ii interzisese sa mai primeasca pe Tanta cat va avea chirias pe Titu. De dragul lui Jenica doamna Alexandrescu ruga pe Titu sa-si caute alta locuinta, mai ales ca tot era sfarsitul lunii. De altfel, si fara intamplarea aceasta nu l-ar mai fi tinut, caci e posibil sa aiba nevoie Mimi de camera. Nu voia sa-i spuie, nici chiar lui Jenica nu-i spuse ca pe Mimi a surprins-o zilele trecute sotul ei iesind din apartamentul unui admirator mai vechi al ei si acum se afla tocmai in discutiile despartirii, Vasile fiind hotarat sa n-o ierte si s-o izgoneasca din casa, daca nu pleaca ea de bunavoie.
in doua zile Titu isi gasi o odaie mai buna, cu acelasi pret, in strada Imprimeriei, aproape de redactie si mai in centru. Sotii Gavrilas, care aveau neintelegeri cu niste chiriasi, si erau hotarati de vreo luna sa se mute, taraganand numai din cauza tanarului Herdelea, descoperira in aceeasi strada o locuinta potrivita. Cand il duse sa-i vaza noul domiciliu, preotul Belciug ii zise:
- Bine c-ai scapat de-acolo unde ai fost, draga poete! Ca mie nu mi-a placut deloc doamna ceea batrana si pictata ca o teatralista, care tot canta si tragea cu ochiul si se rasucea, de parca zbiera dupa amor... De muieri d-astea sa te feresti, ca trebuie sa fie tare periculoase...
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 1962 ori.
