Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
de Liviu Rebreanu
1.
Platamonu ramase inmarmurit cand vazu pe Chirila Paun, logofatul si omul lui de credinta, atat de amarat.
- Da ce-i, Chirila, ce, pacoste a dat peste tine? Chirila Paun il sageta cu o privire urata, raspunzand:
- Apoi lasa, cucoane, ca dumneata stii mai bine, ca e feciorul dumitale si...
- Ce ti-a facut feciorul meu, Chirila, vai de mine? facu arendasul cu o banuiala.
- Ce-a facut sa-i plateasca Dumnezeu daca nu se poate sa-i plateasca oamenii! zise taranul abatut. Rau m-a batjocorit si mare rusine mi-a facut, si n-as fi crezut una ca asta pentru nimica-n lume, ca doar v-am slujit cu credinta!
Arendasul se zapaci. I-a fost mereu frica, de cand a venit Chirila cu fiica-sa la curte, sa nu se lege Aristide si de ea. I-a si spus si iata, totusi s-a intamplat. Nici nu stia cum sa-l impace. ii veni in gand sa incerce a lua lucrurile mai putin dramatic si, batandu-l pe umar, zise prietenos:
- Lasa, mai Chirila, si fii om cu socoteala, ca aste-s ale tineretii, sau mai intamplat si n-a pierit lumea. Vom chibzui noi si vom vedea ce...
- Ba nu, cucoane! se feri logofatul, mai jignit. Ca dumneavoastra nu va pasa si puteti vorbi fara durere, dar noi cu fata ce ne facem? S-o maritam cu burta la gura ori cu plodul in brate, de rasul oamenilor?
- Chirila, Chirila, ia seama! intrerupse Platamonu nehotarat, mai mult ca sa spuie ceva.
- Acu nu-i nimica, cucoane! urma taranul. Dumnezeu e sus, si vede, si judeca... Numai sa stii si sa-ti cauti alt om, ca eu de azi inainte nu va mai slujesc. Mi-au spus oamenii ca aici e iadul, dar n-am ascultat. Dumnezeu sa va rasplateasca si de rafuit ne-om rafui alta data!
Pe Platamonu il spaimanta amaraciunea si indrazneala cu care l-a infruntat Chirila cel atat de supus pana azi.
Alerga la fiul sau care, dupa ce statuse o luna in Bucuresti, fara sa se fi prezentat la vreun examen, se gasea iarasi acasa.
- Ce-mi facusi, dragul tatii! striga parca mai impresionat in fata baiatului vinovat decat fusese in fata taranului. Nu te astampa rasi nici cu fata lui Chirila si acum...
- Ia fugi, taticule, cu tragedia! zise Aristide cu superioritate.
Gherghina e fata nostima. Doar nu era sa umblu dupa slutele satelor!
- Bine, dar... vru sa obiecteze Platamonu cu aceeasi teama in glas, totusi mai linistit in suflet de siguranta tanarului.
- stiu, stiu! il opri baiatul. Mi-a spus Gherghina mai demult si mi-a plans. Am invatat-o destul ce sa faca, i-am oferit si bani, ca nu era o suma mare, si n-a vrut... Cine-i de vina ca acuma va afla toata lumea si va ramane de rusine? Daca ma asculta, nici mama ei n-ar fi stiut nimica si toate erau bine... Fireste, cu toate astea, nu zic, va trebui sa vezi dumneata mai tarziu, sa cheltuiesti eventual ceva ca sa-i impaci si pe Chirila, si pe fata. Gasesti dumneata forma, ca esti destept si stii sa-i iei pe tarani!
- Desigur! facu arendasul, venindu-si in fire. Nu trebuie sa exageram lucrurile. Daca n-ajungea aici, ar fi fost mai bine... in sfarsit!
Chirila Paun fierbea de durere. Cand i-a povestit nevasta-sa patania fetei, le-a batut pe amandoua. Pe urma i-a parut rau. Se gasea mai vinovat pe el insusi ca, din lacomia prea mare de castig, a intrat in slujba grecului, desi le cunostea naravurile.
Simtea totusi nevoia sa se racoreasca intr-un fel, mai ales dupa ce s-a intors in Amara. Maine-poimaine va afla tot satul. Cum sa iasa intre oameni cu rusinea asta in obraz? Se duse la preotul Nicodim, ii povesti, se planse si-i ceru povata. Preotul era si el necajit. Dupa ce ii slabise vederea, acuma incepea sa-l cam lase si urechile. Cand intelese despre ce e vorba, se mira, se inchina si striga pe fiica-sa:
- I-auzi, Niculino, ce-a patit bietul Chirila cu feciorul grecului!
Niculina se revolta, blestema pe greci, chema pe sotul ei:
- N-ai auzit, Filipe, ce pozna i-a facut lui Chirila baiatul grecului, studentul?...
Filip asculta linistit, clatina din cap in semn de indignare si intreba, greoi, tacticos:
- Ei, s-acuma ce-ai de gand sa faci, Chirila?
- Apoi tocmai d-asta venii la sfintia-sa, sa ma invete, ca eu nici nu mai stiu pe ce lume sunt, zise taranul cu ochii in pamant.
- De! facu Filip si, dupa o tacere lunga, repeta tot asa de grav: De!
Chirila Paun pleca fara invatatura, dar totusi usurat ca si cand, impartindu-si cu altii durerea si auzind cuvinte de ocara impotriva grecului, i s-ar mai fi indulcit sufletul. Pe seara merse la invatatorul Dragos. Acolo se cunostea patania Gherghinei, cum, de altfel, se cunostea acuma in tot cuprinsul satului, ajungand pana si la urechea batranului Miron Iuga care, foarte urat impresionat, a spus de fata cu Isbasescu si logofatul Bumbu:
- Iaca, de porcarii d-astea se tin dumnealor, si pe urma ne miram ca taranii murmura si se framanta!
in familia Dragos fuse, tocmai in vederea venirii probabile a lui Chirila, o discutie aprinsa. stirea a auzit-o Nicolae, fratele invatatorului, de la Petre a Smarandei cu care s-a intalnit intamplator pe ulita. Flacaul s-a facut Dunare de manie. Demult spunea ca ori ia pe Gherghina, ori nu se mai insoara niciodata, fiindca alta fata ca ea n-are sa mai gaseasca.
- Vezi ce cuminte ai fost ca nu te-ai pripit? ii zise acuma cumnata-sa Florica.
- Ba daca te-ai fi grabit si ai fi luat-o de cand ai indragit-o, biata fata n-ar mai fi ajuns de batjocura cataonului! facu invatatorul compatimitor.
Nicolae bufni, sudui si in cele din urma ruga pe frate-sau sa ajute cumva pe Chirila, ca nu se poate sa ramaie asa asemenea faradelege. Florica sari indignata:
- Ionel, sa ma asculti pe mine si sa nu te bagi, ca de cate ori m-ai ascultat bine ne-a mers si cand nu m-ai ascultat, numai necazuri am avut. Oamenii sa-si caute de nevoile lor fiecare, ca doar nu l-ai sfatuit tu pe Chirila sa slujeasca pe Platamonu, ci s-a dus dansul de bunavoie. Singur s-a incurcat, singur sa se descurce...
Chirila Paun pica tocmai cand Florica aprindea lampa, abia putin dupa ce se ostoise discutia si se luara cu vorba despre alte treburi. Dupa ce il ascultara toti cu mare atentie, Florica, mereu infricosata pentru barbatul ei, zise aproape sec:
- Proasta treaba, nea Chirila! Sa fi fost mai cu luare-aminte, ca stiai ce poama e feciorul arendasului!
- Mai proasta nici nu se poate, vad! recunoscu taranul, uitandu-se trist in ochii ei. Daca ar sti omul dinainte ce-l paste, s-ar feri, dar asa...
- Te lacomisi sa slujesti pe grecotei s-acu plateste Gherghina!
mormai Nicolae cu imputare.
- Acu lasa-ma si nu ma mai napastui si tu, mai baiete, ca destul m-a batut Dumnezeu! facu Chirila amarat. Ca eu daca am stiut ca Gherghina e in dragoste cu tine, n-am mai pazit-o prea tare, ca ma bizuiam si pe tine, de!
- Apoi eu tot nu ma las pana nu l-oi cotonogi pe grecotei, n-ai grija matale! scrasni flacaul iesind brusc din casa, parca n-ar mai fi putut asculta.
Chirila Paun statu pana ce se asezara la cina. si pleca mai impacat. Orice cuvant de mangaiere era acum pentru dansul un balsam pe o rana proaspata.
De aci incolo cu cine se intalnea ii spunea patania Gherghinei.
Primarul il indemna sa fie rabdator, ca poate s-or indrepta cumva lucrurile. Luca Talaba, dupa ce il compatimi putin, incepu a-l descoase despre arendas: oare ce pret a oferit el pentru Babaroaga si cat cere cucoana? Numai Trifon Guju, cand l-a oprit intr-o zi Chirila si i-a povestit, i-a raspuns ursuz:
- De, nea Chirila, matale barem ai hambarul doldora, dar eu ca dinainte de Boboteaza ma lupt cu o casa de copii si fara o oca de porumb?
- Asa-i, Trifoane, adevarat! zise Chirila. Fiecare cu dureri...
- Cand ti-e burta plina, parca si durerea-i mai blajina! mormai Guju.
Pana si lui Pantelimon Vaduva, scapat pentru doua zile in concediu de la regiment, gasi prilejul sa-i istoriseasca intamplarea.
Pantelimon era soldat si uniforma ii sedea bine si se purta ca o fata, sa nu fie cumva pedepsit si sa nu-i mai dea voie de la companie.
il muncea mereu frica sa nu-l uite Domnica si sa se marite pana ispraveste el armata.
Petre a Smarandei tot taraganase si el insuratoarea. Se tinea dupa Marioara Irinii, care slujea la curtea Iuga, o iubea de mult si, totusi, nu indraznea sa se hotarasca din pricina saraciei. Acuma, dupa intamplarea Gherghinei, se sfatui iarasi mai indelung cu maica-sa, care se arata foarte bucuroasa de gandurile feciorului.
Ea l-a indemnat destul si, de-ar fi ascultat-o, azi ar fi asezat gata.
Smaranda incepu a doua zi tocmeala cu mama Marioarei si apoi cu matusa-sa Profira.
Fiindca se afla in toiul tocmelii cand l-a intalnit Chirila Paun si i-a spus lui ce-a patimit de la arendas, Petre i-a raspuns scrasnind:
- De, nea Chirila, eu nu l-as fi iertat, macar de m-ar fi si omorat pe urma!
- Bine zici, Petrica, bine! incuviinta Chirila umil.
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 1832 ori.
