Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
de Liviu Rebreanu
5.
Ion Pravila nu se putea amesteca fatis intre oamenii care umblau pentru Babaroaga. ii era frica de boierul Miron ca va prinde de veste si nu numai ca-l scoate din primarie, dar cine stie ce rau ii mai face, de sa nu mai aiba trai in sat. Bun suflet boierul, nici vorba, daca nu-i iesi din porunci. Pravila a tras destule foloase fiind supus si credincios. Totusi, nu-l rabda inima sa stea molcom.
I-ar prinde si lui bine o halca de pamant. Prilejul de acum nu se intalneste de multe ori. Cand afla ca boierul batran s-a dus la Bucuresti, desigur pentru mosia cucoanei, a chemat pe Luca Talaba si s-au inteles sa plece si oamenii sa mai staruiasca la cucoana, iar daca n-or face nici o isprava cu dansa, sa se planga celor mai mari, ca doar si prin alte parti au fost inlesniti taranii sa cumpere mosii si sa le imparta intre ei, ba chiar odata, pe cand era Luca primar, a venit si un ordin de la minister ca oamenii sa fie povatuiti a se intovarasi pentru cumparari de mosii, fagaduindu-li-se tot sprijinul autoritatilor. Bine ar fi sa poata merge cat mai multi, ca sa vaza boierii ca intreg norodul cere pamant, desi cheltuiala e mare si oamenii greu o sa-si rupa din saracie. Primarul, cu toata zgarcenia-i cunoscuta, se oferi sa plateasca el cheltuiala unuia mai sarac si anume lui Petrica al Smarandei, care le va fi de mult ajutor in Bucuresti, unde a stat trei ani in armata.
indata ce se intoarse Miron Iuga la Amara, oamenii pornira la Burdea si se suira in tren. Erau sapte. Sosira in Bucuresti dimineata si nimerira tocmai bine spre amiazi in strada Argintari. O domnisoara cu sort alb ii intampina in capul scarii si le spuse ca cucoana de-abia acuma se scoala, c-a avut petrecere mare azi-noapte, si sa astepte afara, adica pe strada, pana-i va chema. Asteptara pe trotuar, linistiti. Ce alta treaba au si de ce-au venit?... intr-un tarziu alta domnisoara ii striga inauntru, supraveghindu-i sa se stearga bine pe picioare. Cucoana era vesela, le-a vorbit frumos, i-a lasat si pe ei sa vorbeasca, dar, pana la urma, i-a facut sa inteleaga ca ea va vinde cui da mai mult si numara toti banii. Petre, mai indraznet, ii spuse:
- De, conita, noi am cheltuit si-am venit atata cale, c-am socotit ca dumneavoastra, inima buna, o sa va fie mila de noi si-o sa ne vindeti mai lesne, ca...
Nadina intoarse ochii spre el cu mirare. Recunoscu pe vizitiul de odinioara. il privi lung, sa-l domine. Petre ii infrunta privirea, simplu, ca si cand ar fi zis ca el nu se sperie de o muiere, fie si boiereasca. Apoi Nadina raspunse putin dispretuitor:
- Crezi ca pentru ochii vostri am sa-mi risipesc averea? Nu, baiete, si nu, oameni buni! Eu vand mosia, ca sa iau bani in schimb, nu ca sa fac pomana altora. Pomana poate sa faca statul, daca vrea...
in coltul strazii, taranii se oprira si se sfatuira pana ce ii patrunse frigul la os. Pornira prin vifornita ce se inversuna spre Gura Mosilor, unde Petre avea un cunoscut bun, de la Costesti, care tinea un han si care-i va gazdui mai ieftin. imbucara din merindele de acasa si iar se sfatuira pana tarziu noaptea, in odaia de langa bucatarie ce le-o daduse hangiul. si a doua zi, cum se lumina, se carabanira la Ministerul Domeniilor. Trebuira sa astepte in curte. "Numai dupa unsprezece e voie sa intre publicul", le-a strigat, printre gratiile usii, un glas cu barba neagra. Mai venira si alti oameni, de prin alte parti, tot cu necazuri, infrigurati si infricosati ca si dansii. Cand s-a deschis poarta, s-au imbulzit inauntru. Portarul, scund, uracios si cu barba pana-n brau, i-a oprit:
- incet, hai, c-aici nu e teatru!... Ce poftiti si pe cine cautati? incepura respectuos sa-i povesteasca durerea lor. Satisfacut, portarul se inmuie si nu-i asculta pana la capat:
- Domnul ministru inca n-a venit... Poate sa vie mai tarziu...
Mai stati pe aici sa va incalziti nitel...
Statura. Peste vreun ceas portarul ii vesti ca domnul ministru nu mai vine azi. Maine. Se intoarsera la han si se mai sfatuira.
Ziua urmatoare avura noroc. Portarul ii trimise sus: a venit domnul ministru. Ratacira pe coridoare, ajunsera intr-o cancelarie cu lume multa si caldura mare. Un domn tanar, pudrat si zambitor, ii primi foarte prietenos:
- Ei, fratilor, ce-i cu voi? Ce va aduce pe aici tocmai de unde?...
Din Arges... Da...
Lupu Chiritoiu incepu povestea de departe, cu inflorituri.
Domnul nu-si pierdu deloc rabdarea, dar cand banui despre ce e vorba, il intrerupse:
- A, mosie de vanzare... Am inteles. Stati nitel.
Apasa pe un buton, scrise doua randuri pe un bilet si-l dadu unui aprod ce intrase, continuand:
- Uite, fratilor! Domnul ministru are de lucru mult si nu poate sta de vorba cu voi... Dar va trimit la un domn care are putere de la domnul ministru sa rezolve chestiile astea, asa ca dumnealui o sa va faca dreptate. Asa, fratilor!... Aprod, sa-i duci la domnul director general...
Se tinura gaia dupa aprod pe diferite coridoare, pana se pomenira in fata unui domn batran, chel si ursuz, care-i lasa sa-si spuie toata povestea din fir in par. Pe urma ii intreba dojenitor:
- Vreti sa cumparati mosia cucoanei, ori vreti s-o luati cu japca?
- Ba noi... incerca sa protesteze Luca Talaba.
- Sa taci acuma! se rasti directorul. Ati vorbit destul. V-am ascultat... Ministerul n-are dreptul si calitatea sa intervie in tranzactiile dintre vanzatorul unei proprietati agricole si amatorii de a cumpara, afara de anume cazuri prevazute de lege, iar aici nu e cazul. V-ati invatat sa umblati cu jalbe nedrepte in loc sa va invoiti cu boierii vostri si sa fiti oameni de omenie. Ba acuma v-a mai intrat in cap sa cereti si pamanturile boierilor pe preturi de batjocura, ori chiar de pomana. Ati ajuns sa nu va mai cunoasteti lungul nasului... Potoliti-va, mai oameni, ascultati de boieri si munciti! Fiti harnici si nu va luati dupa indemnurile rele! Voi sunteti talpa tarii, voi...
Luca Talaba, care din toate vorbele ce le auzea intelegea numai ca se duce Babaroaga si ca toate alergaturile si cheltuielile lor au fost zadarnice, nu se mai stapani si izbucni deodata darz:
- Apoi, domnule, de ce sa ne ia altii pamantul...
Nu avu ragaz sa ispraveasca. Directorul general sari in picioare, cu fata si chelia parca i-ar fi turnat o calimara cu cerneala rosie in crestetul capului, racnind:
- Taci din gura, obraznicule! Sa taci, ca imediat te trimit la politie sa-ti inmoaie oasele, nemernicule!... Eu imi sfarm pieptul si-mi pierd vremea sa-i invat si sa-i luminez, iar el necuviincios!...
(Se reculese si continua mai calm.)
- Ati apucat pe cai rele, nenorocitilor! Nu va mai multumiti cu ce v-a dat Dumnezeu si va lacomiti la averea altora! Veniti-va-n fire! Duceti-va acasa si vedeti de munca voastra cinstita, care-i bogatia tarii noastre iubite! si daca aveti pofta sa cumparati cu adevarat proprietatea cucoanei, rugati-o pe dumneaei si pe ceilalti boieri! Vorba dulce mult aduce, ati inteles? taranii se uitau la gura lui cu dintii de aur. Iesira urmariti de glasul haraitor al directorului. Ratacira pe coridoare pana se pomenira iar la usa cabinetului ministerial. Luca spusese, cand a scapat din biroul chelului, sa nu se multumeasca si sa mai incerce a patrunde pana la ministru. Nici n-apucara bine sa-si gaseasca loc si iata ca un aprod, spaimantat de respect, se napusti la dansii:
- La o parte! Dati-va la o parte, ca pleaca dom' ministru! Usa cabinetului ministerial se deschise. Un boier imblanit si insosonat, cu o caciula de lutru peste urechi, cu fata galbena, greoi si plictisit, aparu insotit de domnul tanar de adineaori. Vazand pe tarani, ministrul, ca sa arate lumii de pe coridor ca nu e mandru si se intereseaza de soarta plugarilor, care este in seama departamentului sau, se opri o clipa si intreba obosit:
- Ce-i cu voi, baieti? Ce vant va aduce pe aici? Domnul tanar ii sopti doua cuvinte. Ministrul continua, trecand inainte multumit:
- A, da... Da! Vasazica ati fost?... Bine. Atunci dumnealui v-a spus ce trebuia. Sa-l ascultati, ca va cunoaste toate pasurile si stie sa vi le lecuiasca...
Cobori incetinel pe treptele de marmora. taranii ramasera cu caciulile in mana. Lumea se risipi, parc-ar fi apus soarele.
- Apoi hai sa plecam ca pe aici am ispravit! facu Petre.
- Hai, hai! baigui Luca Talaba, infundandu-si caciula pe cap.
Mersera de-a dreptul la gara. Sperau sa nimereasca un tren ori, de nu, sa petreaca noaptea pe acolo, ca-si sleisera banii si nu mai aveau decat pentru bilete. Avura noroc. Cand porni trenul, isi facura cruce toti deodata.
in vagon era cald. Calatori multisori si mai ales tarani, care de prin Ialomita, care de prin Muscel, care din Teleorman ori mai de departe. La caldura limbile se dezmortira. Cei sapte de la Amara, insa, stransi intr-un colt, mocneau si numai arar isi aruncau cate-o vorba. Doar Lupu Chiritoiu se plangea ca au cheltuit atatia bani degeaba. Luca recunoscu si inghiti in sec.
incetul cu incetul, dezmeticindu-se parca, incepura sa-si despice pataniile si sa le cantareasca, fiecare socotind ca are cate o lamurire de adaugat sau cel putin o oftare ca, daca n-ar fi fost cum a fost, poate ca toate ar fi iesit altfel. in tanguirile lor se amestecara apoi si alti oameni, unii numai din curiozitate, altii pentru ca au mai auzit asemenea lucruri ori au patimit si ei.
- Eu le-am spus dumnealor de la inceputul inceputului ca boierii nu poftesc a vinde mosiile la oameni si n-au vrut deloc sa ma asculte, pana ce m-am luat si eu dupa capul lor! zise intr-un rand batranul Lupu, vrand sa arate tuturor din vagon ca nu degeaba are plete carunte.
- D-apoi eu v-am auzit cum va plangeti, oameni buni, si tare m-am mirat ca n-ati stiut treaba asta, ca doar toata lumea o stie!
facu atunci un barbat frumos si chipes, imbracat curat si cu niste ochi albastri plini de blandete cuceritoare. si pe la noi s-au tot straduit oamenii sa cumpere pamanturi de la boieri si n-a fost chip niciodata, ca totdeauna au sarit alti boieri, ca nu cumva mosiile sa ajunga pe mana oamenilor, sa nu mai aiba dansii cu cine sa le munceasca. Uite, acuma poate sa fie un an, asa am umblat si noi, si-am alergat, si ne-am zbatut, si tot ca dumneavoastra am iesit.
- Da matale de prin ce parte esti? intreba Luca Talaba.
- De pe langa Focsani, daca cumva ati auzit dumneavoastra, raspunse omul. Departe. Tocmai in partea cealalta...
- Am auzit! se lauda Marin Stan. Eu am si fost prin partile celea cand eram in armata, cu manevrele... Da oare si pe acolo tot asa greu o duc oamenii?
- Greu! ofta strainul, clatinand din cap. Parca si mai greu ca pe aici, de-ti vine sa-ti iei lumea-n cap. Crezi ca eu de bine bat drumurile cu traista de icoane in spinare? Aoleu! N-a umblat cu treburi d-astea neam de neamul nostru. Dar daca muncim toti, cu nevasta si copii, din primavara pana-n iarna, si nu ne iese nici sa ne tinem zilele, iaca, fac si asta pana ne-o ajuta Dumnezeu sa capatam si noi pamant! Ca pe la noi oamenii trag nadejdea ca, in curand, voda are sa inceapa sa imparta mosiile, cum se si aude mereu de multi ani...
- De auzit se aude mereu, ce-i drept, observa dintr-un colt unul maruntel, cu fata rosie, asudata.
- Asa vorbesc oamenii si pe la noi, zise Lupu Chiritoiu, uitandu-se la cel din colt, dar eu nu cred sa-l lase boierii pe voda, ca nici boierii nu-s prosti, s-apoi in mana lor e toata puterea!
- Ca tocmai asta am vrut sa va spun si eu! adauga omul cu icoanele. Nici voda nu poate face de capul lui, daca nu-l ajuta nimeni si daca boierii se impotrivesc. Se aude pe la noi ca la muscali a inceput imparatul lor sa imparta pamanturile boieresti.
Dar muscalii s-au sculat mai an, cu mic cu mare, si-au pus mana pe topoare si-au facut o valvataie de a mers vestea in toata lumea.
Au pierit ei multi, nici vorba, ca nici boierii lor nu s-au dat batuti si-au scos calarimea si tunurile sa-i potoleasca. Iar tarului lor, cand a vazut atata sange si omor, i s-a facut mila de toti si le-a dat porunca mare: "Stati, mai boieri si mai oameni, sa fac eu dreptate si sa pun pace-ntre voi". si toti l-au ascultat, si s-au mulcomit, si s-au intors pe la casele lor. si atunci tarul a inceput sa taie din mosiile boierilor si sa le dea oamenilor ca sa aiba si ei...
Se facuse o tacere grea in vagonul in care luminile galbene, aprinse singure, se leganau mereu si aruncau umbre ciudate cand incoace, cand incolo. Pe urma, cativa tarani oftara. Petre Petre, care nu deschisese gura toata vremea, mormai cu o flacara in ochi:
- Apoi, pana n-om pune mana pe topoare, nici noi n-om...
Se opri brusc, parca vorbele i-ar fi scapat din suflet fara voia lui. Oamenii il auzisera, dar nimeni nu intoarse capul spre el.
Numai Lupu Chiritoiu balbai cu glas moale:
- Ia taci, mai Petrica, ia mai taci!
Se facu iar tacere. Rotile de otel bocaneau surd ca ecoul unui dangat de clopot departat. in intunericul ferestrelor se rasuceau mereu fasii de fum cu mii de scantei sclipitoare. in aerul asudat din vagon, printre luminile tavanului si umbrele miscatoare, ramasese ca un ecou speriat glasul batranului:
- Ia taci, mai Petrica, ia mai taci!
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 1873 ori.
