Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
de Liviu Rebreanu
4.
Grigore Iuga nu mai putea sta la tara. Singuratatea il ingrozea tot atat ca si staruintele tatalui sau sa nu-si distruga casnicia pentru neintelegeri firesti si trecatoare. ii era rusine si sila sa-i marturiseasca adevarul. Se credea umilit in barbatia lui, ca in cinci ani n-a fost in stare sa inspire sotiei sale macar respectul elementar sa nu-l insele chiar in propria-i casa. Totusi nu se simtea sigur nici de inima lui. Se surprindea cautand scuze Nadinei, parca iubirea lui inca n-ar fi murit si ar astepta numai un pretext ispititor pentru a uita si a continua. Se dispretuia si se temea de slabiciunea lui. Cel putin in vacarmul Bucurestilor nu va fi singur.
si-a reluat camera in care a stat cand era student la matusa-sa Mariuca. A gasit-o aranjata cu o grija meticuloasa. Vazand ca-i place, matusa-sa ii zise incantata:
- iti place, Grigorita?... Eu am aranjat-o. Vreau sa te simti la mine ca acasa si sa nu-ti lipseasca nimica, sa nu regreti ca...
Tacu. stia ca Grigore stie cat n-a iubit-o ea pe Nadina si nu voia sa-i pomeneasca tocmai acuma despre ea. Grigore, ca niciodata, raspunse:
- in privinta regretelor, fii linistita, draga tanti!
Tanarul Iuga ceru o intalnire lui Gogu Ionescu. Se intalnira a doua zi la club. Gogu era consternat. Nu pricepea nimic. A ramas ingrozit cand i-a spus Nadina. Cum e posibil? El ii credea in cea mai dulce armonie. Nu-si permite sa se amestece si nici sa dea sfaturi in asemenea chestie gingasa, dar... Lui i-e drag Grigorita ca un frate si-i va fi totdeauna, indiferent de legaturile de familie.
Fireste, Nadina e o femeie cam dificila. Oricat obisnuieste dansul sa fie de rezervat fata de afacerile intime chiar ale rudelor, ei i-a spus de mai multe ori, ca unei surori, ca exagereaza cochetaria si abuzeaza de toleranta amabila a barbatului ei... in sfarsit, se insarcina sa se intereseze, din partea lui Grigore, la Nadina, daca a inceput demersurile divortului si-n ce stadiu se gasesc, intelegand perfect ca Grigore, din moment ce a plecat din casa, n-ar mai vrea sa aiba tratative directe cu ea pentru o mie si unu de motive. Ziua urmatoare se revazura in acelasi loc si Gogu Ionescu ii relata amanuntit ca Nadina, indata ce s-a intors de la tara, deci cu vreo zece zile in urma, a chemat pe avocatul Olimp Stavrat si l-a rugat sa introduca neintarziat cererea de despartire. E probabil ca in clipa aceasta hartiile se afla la tribunal. Grigore ii multumi, transmitand multumiri si Nadinei cu asigurarea ca va accelera lucrurile cu toate staruintele posibile, fiind in interesul amandurora sa termine cat mai curand toate formalitatile si sa-si recapete libertatea.
Grigore se duse la Baloleanu. El inca nu stia nimic. Se mira.
Regreta. Melania de asemenea. il oprira la dejun. Trebuie sa ramaie. Acuma nu mai are pretext... Grigore se inarmase cu o cuirasa impotriva tuturor consolarilor. inainte de a trece in sufragerie din cancelaria lui somptuoasa, Baloleanu isi lua o mutra oficiala:
- Vasazica e serios si irevocabil, Grigorita?
- Bine, draga Alexandre, daca tu crezi ca eu pot glumi cu astfel de...
- Atunci am sa ma ocup si eu nitel de afacerea asta si te asigur ca vei fi divortat in minimum de timp admisibil! zise avocatul cu o siguranta grava, adaugand insa, dupa cateva clipe, iarasi jovial: Fiindca la Palatul de justitie sunt totdeauna la putere gratie modestului meu talent!
- Sper insa ca interventia ta nu va fi tot atat de prompta cum a fost pentru prietenul meu ardelean, ti-aduci aminte? glumi Grigore Iuga.
Baloleanu se uita perplex o fractiune de secunda, apoi exploda cu o indignare amicala:
- Se poate, Grigorita, sa-mi pomenesti numai acuma de tanarul cela, am si uitat cum ii zicea?... N-a fost vorba sa vie pe la mine, sa... Bine, puiule, de ce nu vine baiatul?
- Acu lasa-l pe el, ca l-am bagat la Drapelul incat...
- Aha, l-ati si acaparat pentru partid! rase Baloleanu. si tot voi ne faceti pe noi sectari!
Tanarul Iuga merse cu Baloleanu la tribunal de cateva ori, ca sa fie sigur. Iar dupa ce vazu implinite primele formalitati, se socoti suficient de linistit ca sa se poata infatisa la Predeleanu. Se auzea pe el insusi declarand emfatic: "Sunt indragostit", si amintirea propriului sau glas il rusina... Numai cu Predeleanu, in patru ochi, a discutat despre ea, fara sa-l fi intrebat. Victor parea nedumerit, dar nu i-a cerut nici o explicatie... La masa si nici mai pe urma, Tecla n-a pomenit deloc de Nadina, de altfel ca si domnisoara Postelnicu, pe care totusi a surprins-o de cateva ori privindu-l cu o curiozitate abia stapanita. Vorbira numai despre lucruri agreabile, nici macar politica. indeosebi dezbatura pe larg numeroase baluri, spectacole, receptii si petreceri de tot felul care agitau Bucurestii si-i dadeau o culoare zvapaiata. Predeleanu chiar observa, mai mult ca sa tachineze pe cumnata-sa:
- Sezonul parc-ar fi comandat special pentru Olguta, dans si dans pretutindeni...
- Cu petrecerile lumea isi mai uita necazurile si primejdiile, zise Tecla.
- Da, dar nu stiu daca ati bagat de seama ca toate dansurile au inceput sa ia o alura erotica si senzuala, incat uneori ti-e rusine sa privesti pe dansatori, adauga Victor cu un ton mai serios.
- De ce nu spui mai bine, moralistule, ca tie in general nu-ti place dansul si de aceea ii gasesti toate defectele! replica Olga cu vioiciune, aparandu-si pasiunea.
Grigore nu se amesteca in controversa de teama sa nu ajunga la Nadina. Discutia aluneca asupra marii serbari ce o pregatea societatea filantropica "Obolul", pentru 19 februarie, la Teatrul National. Era evenimentul monden cel mai important. intreaga familie regala avea sa fie de fata si toata lumea cea mai buna.
Locurile, desi cu preturi fabuloase, se retinusera. Se intrevedea chiar necesitatea sa se repete spectacolul spre a putea satisface barem cererile cele mai simandicoase. in program figura un fel de revista scrisa de trei domni foarte spirituali, desi din societatea inalta, si jucata numai de doamne si domnisoare din aceeasi societate. Olga avea un rol, fireste, de dans, si se gasea in frigurile creatiei.
Cand afla doamna Mariuca Constantinescu ca, in sfarsit, divortul a pornit, lasa la o parte discretia si se apuca sa-i povesteasca nepotului cate a stiut despre Nadina si nu i le-a spus pana acuma, ca sa nu-l intristeze sau sa-si inchipuie ca vrea sa-i strice casa. Ea l-a prevenit de cum a auzit ca vrea sa se insoare cu Nadina, fireste delicat, fiindca in cazuri d-astea orice povata negativa e rau venita. De fata s-a cunoscut ce femeie are sa fie.
Nu zice nimeni, unei fete ii sade bine vioiciunea, cochetaria, flirtul
- totusi, cu oarecare masura. Nadina speria lumea cumsecade pe unde umbla cu nebuniile ei, cu ceata de admiratori dupa ea.
Macar dupa ce s-a maritat sa se fi potolit. Profitand de iubirea oarba a barbatului, nu s-a sfiit sa-si ia un amant din primul an de casnicie, daca nu din prima luna. Altii au urmat in serie. Numai ea a aflat precis despre cinci, ultimul Raul Brumaru, cu care s-a 14 L. Rebreanu. Rascoala. Vol. I plimbat asta-vara si prin strainatate, nu se stie pe ai cui bani, caci unii spun ca Brumaru traieste din expediente de club, iar altii ca ar fi bogat si Nadina il toaca ingrozitor.
Grigore incerca sa-i zagazuiasca destainuirile. De vreme ce s-a hotarat sa se desparta, i-e indiferent ce face si cu atat mai mult ce a facut Nadina. El, pentru respectul sentimentelor lui, nu vrea sa-si aminteasca decat lucrurile de care n-are nevoie sa roseasca.
O fi o prostie acest fel de a privi viata, dar el... in zadar, tanti Mariuca nu se potoli pana ce nu-i zugravi si pe ceilalti patru domnis ori care s-au bucurat de gratiile Nadinei. s-apoi, in fiece zi revenea cu cate-un amanunt, cu cate o stire noua, primita calda de la vreo prietena binevoitoare, incat Grigore incepu sa se fereasca a da ochii cu ea si-l batea gandul sa se mute mai bine la un hotel, ca sa-si redobandeasca linistea sufleteasca.
Din nenorocire, pe la sfarsitul lui ianuarie sosi si tatal sau la Bucuresti. Mariuca incerca sa-i serveasca ultimele noutati despre Nadina. Miron Iuga o asculta putin cu ochii mari si pe urma o opri sever:
- Ispraveste cu clevetirile, Mariuco! Nu e demn de vaduva unui general roman sa colporteze toate prostiile care, fatal, circula pe socoteala unei femei frumoase... Dar esti si tu ca biata nevasta-mea, fie iertata, nu degeaba ati fost surori. Voi va inchipuiti ca toate femeile trebuie sa tie coada cratitei ori sa impleteasca ciorapi de iarna pentru sotii lor. Ei, s-au mai schimbat vremurile, Mariuco!
- Bine, dar Grigorita e in divort cu ea, Miroane! obiecta doamna Constantinescu deconcertata; ii era frica de Iuga, pe care-l cunostea foarte ciufut, cum nu i-a fost niciodata de generalul care fusese un om ca o bomboana si nu iesea din cuvantul ei.
- Tu te uiti la Grigorita care-i copil? se mira batranul, fara sa ingaduie fiului sau sa-l intrerupa. Dar cine ti-a spus tie ca o cerere de divort inseamna divortul? Pana ce nu s-a transcris definitiv o despartire e o simpla neintelegere intre soti, draga Mariuco!
Miron Iuga lasase balta la Amara pregatirea invoielilor pentru munca pamanturilor, o chestie mai grea acum, fiindca ii ajunsese la ureche ca taranii umbla sa schimbe ce-a fost in trecut. Mosia Babaroaga insa nu-i mai dadea odihna si se inversuna s-o achizitioneze cu orice sacrificii. Proiectul de divort al lui Grigore i se parea obstacolul cel mai grav pe care trebuie neaparat, si in primul rand, sa-l inlature.
inainte de a vedea pe Nadina se hotari totusi sa treaca pe la Dumescu, la Banca Romana, sa schimbe numai doua vorbe prealabile, discutia in fond ramanand s-o faca dupa ce va cunoaste pretul si conditiile de plata. Grigore il insoti pana-n fata bancii, avand si el o intrevedere cu Baloleanu. Pe drum, batranul se uita mereu la afisele si pancartele fara numar care toate chemau lumea la diferite distractii si petreceri.
- Aici oamenii stiu ca traiesc bine! murmura Miron dispretuitor. incotro te intorci numai indemnuri la veselie si desfrau.
Ce le pasa?! Noi muncim, ca sa poata ei sa benchetuiasca!
Constantin Dumescu se lumina la fata vazand pe Miron. il imbratisa cu o efuziune care parea aproape neverosimila pentru firea lui tacuta si infatisarea-i inchisa. isi potrivi pe nas ochelarii de aur, semn de mare emotie la el, iar ochii, de obicei reci, ii radeau. Dupa cateva minute de intrebari si raspunsuri afectuoase, Miron Iuga zise:
- Tu ai de lucru aici, draga Costica, si eu n-am venit sa te incurc. intr-o zi d-astea ne-om intalni si vom vorbi mai pe indelete de ale noastre. Acuma nu vreau sa-ti rapesc decat doua-trei secunde. Uite deci ce e, Costica!
ii spuse. Dumescu asculta cu multa atentie. Iuga observa cum i se intuneca mereu fata. si la sfarsit directorul bancii vorbi:
- Ei bine, iubite Miroane, suntem prea vechi prieteni, ca sa ma codesc a-ti da imediat un raspuns categoric...
Raspunsul categoric era: nu. I l-a indulcit pe urma cu explicatii.
Nu e acuma momentul pentru a cumpara pamant. Miron are destul. Harnic si sanatos sa fie sa-l munceasca. Refuzul e numai in interesul lui. Daca nu l-ar iubi, l-ar imprumuta cu orice suma, fiindca banca se poate despagubi oricand, scotandu-i in vanzare domeniul. El, Dumescu, prefera sa-l mahneasca azi, decat sa-l lase pe drumuri mai tarziu. isi implineste o datorie de adevarat prieten.
- Apoi ma mir, Miroane, de planurile tale! Tu traiesti pe sub pamant? Tu nu vezi si n-auzi nimic? Nu simti cum se precipita lucrurile, cum paraie ceva?... Maine-poimaine ne putem pomeni cu o expropriere generala a marii proprietati; ce te-ai face tu cu niste sarcini atat de impovaratoare? Ideea se propaga din ce in ce mai insistent. N-o judec. Constat. Paralel progreseaza agitatia taranilor... Nu, nu, nu trata chestiile astea cu dispret. N-o fi la tine, poate, dar agitatia e o realitate. Poate chiar ea a facut ca ideea exproprierii sa se infiripeze - nu stiu. si iarasi nu afirm ca pericolul e iminent. Nu stiu. Dar exista. si in asemenea clipe nu te mai poti gandi serios sa cumperi mosii. Pamantul a devenit o valoare indoielnica pana ce se vor lamuri situatiile. Asa ca... Nu te uita la viata de praznic permanent din Bucuresti. Asta e un semn de boala. Epidemia balurilor, si a dansurilor, si a chefurilor prevesteste totdeauna un rau, sau il subliniaza. Fatada prea stralucitoare ascunde vesnic ceva putred. O casa solida nu paradeaza si nu cauta sa-ti ia ochii cu fatada. Eu nu fac nici o politica si nici macar nu ma intereseaza certurile lor. Dar aici, la banca, se simte mai precis pulsul vietii. si pulsul vietii noastre bate prea neregulat. Organismul are friguri, Miroane! Trebuie sa fim prudent i, pana vom gasi leacul!
Miron Iuga nu era convins deloc, dar cu atat mai ofuscat. Se forta sa nu-si arate nemultumirea. Se despartira promitandu-si ca vor mai vorbi, ca deocamdata a fost o luare de contact, ca... si Miron avea siguranta ca Dumescu nu va rezista pana la capat.
"Bietul Costica! isi zise in cele din urma batranul. Baiat bun, pacat ca-i stramt la minte, cum a fost de cand stiu si-l iubesc!" ii trecu supararea mai repede decat credea. De fapt, nici n-ar fi trebuit sa se incurce cu Dumescu inainte de a se descurca cu Nadina, caci acolo e hopul cel mare. Banii ii va gasi dansul in toata Romania, numai sa aiba ce sa faca cu ei.
Nadina, vestita dinainte, il astepta. Era o nimfa. il primi cu dragalasia-i obisnuita, parca nimic nu s-ar fi intamplat de cand s-au despartit in Amara, cu o luna in urma.
- Te-as opri la masa, papa, dar nu stiu daca?... ii zise indata dupa ce-l introduse in salonasul ei favorit, cu un suras nevinovat si intrebator.
- O, raman cu placere, cu mare placere, Nadina! facu Miron galant si satisfacut.
Abordara chiar inainte de masa amandoua chestiile care-l interesau pe Iuga. in privinta divortului ii propuse o impacare, adaugand negresit ca propunerea nu e autorizata de Grigorita, dar garantand ca-l va indupleca in cazul cand ea ar reveni. Nadina refuza zambind, dar ferm. Initiativa n-a pornit de la ea, ci de la Grigore. Ea ar fi continuat, desi in multe privinte a avut nemultumiri.
Acuma neintelegerile lor au devenit publice. Toata lumea stie ca sunt in divort. O revenire i-ar face si ridicoli. Pe urma azi mai poate fiecare sa-si croiasca o viata noua. Maine poate ar fi mai greu... Miron starui s-o convinga. Nadina il intrerupse:
- Ma maguleste insistenta ta, papa drag... E o dovada de iubire care ma induioseaza. Dar, te rog, uite... (impreuna mainile ca la rugaciune), te rog, da-mi dovada suprema de iubire si... sa vorbim de altceva.
- Despre ceea ce as fi vrut sa mai vorbesc, nici n-as mai putea pomeni, daca hotararea ta e intr-adevar definitiva si irevocabila!
murmura batranul abatut. Numai dupa o pauza continua: Cu nora-mea puteam discuta despre Babaroaga, cu fosta nevasta a fiului meu mi-ar fi imposibil.
Nadina rase cu dintii fildesii:
- Vai, cat te inseli, draga papa!
Tocmai dimpotriva. Numai cu fosta sa nora va putea discuta cu adevarat despre mosie. Nu era hotarata sa vanda si nici n-ar fi vandut daca ramanea cu Grigore. Acuma insa, imediat ce va putea dispune singura, va lichida Babaroaga. I-ar fi si penibil sa mai aiba afaceri chiar si numai in vecinatatea proprietatilor lui Grigore.
Ar fi fost bucuroasa sa scape mai repede, dar pana nu va fi divortata nu poate face nimic, pentru ca i-ar trebui consimtamantul sotului. intr-o luna, cel mult doua, formalitatile despartirii spera sa fie terminate. Atunci se va repezi la tara, are conacul de la Lespezi al lui Gogu, unde poate sta, si nu va pleca de acolo pana nu va fi incheiat vanzarea...
- Ehe, negustoreasa, nu gluma! zise batranul Iuga. Vom avea de furca cu tine!
Zambea, glumea si nu era deloc multumit. Toate incercarile lui n-au izbutit sa-i smulga macar o promisiune precisa. sireata si abila, Nadina ii aluneca mereu printre degete ca argintul viu.
Parca mai mult obtinuse cand i-a pomenit intaia oara, la Amara.
Atunci fusese vorba sa fie preferat. Degeaba, divortul i-a ingreuiat lupta. Tocmai de aceea nici el n-are sa renunte. Nu i-e frica de piedici. Pentru orice eventualitate mai sonda vreo doua banci unde avea prieteni. N-a fost respins net ("sa vedem, sa ne consultam, sa mai discutam"), dar considerentele lui Dumescu i-au fost repetate aproape cu aceleasi cuvinte, parca ar fi fost intelesi cu totii. Relua conversatiile cu Dumescu, neoficial, la mese in doi. A obtinut o promisiune vaga. Costica il iubea atat de mult, ca nu se putea mentine pana la urma in atitudinea brutala de refuz. Sperau amandoi ca vor sfarsi prin a se convinge: Dumescu pe Iuga sa renunte la cumparare, Iuga pe Dumescu sa-i inlesneasca cumpa rarea.
Grigore stia pentru ce se zbate tatal sau. Din infatisarea lui si din unele cuvinte ce-i scapau, intelegea ca nu e prea incantat de rezultate. Anuntase de cand a sosit ca vrea sa vaza si pe Predeleni.
Dupa vreo saptamana, se dusera impreuna.
si batranului ii placea familia Predeleanu. Oameni de treaba, zicea despre ei totdeauna, gandindu-se in primul rand la tatal lui Victor, cu care se cunoscuse. Spre exasperarea domnisoarei Postelnicu, pentru care tot interesul lumii se concentra in jurul serbarii "Obolul", peste cateva zile, s-a vorbit toata vremea numai despre agricultura, fireste, ca sa fie pe placul lui Miron. Impresionat totusi de "considerentele" lui Dumescu, oricat nu era convins de seriozitatea lor, Iuga cauta pretutindeni un sprijin impotriva lor si se mohora ca nu-l gasea. si Predeleanu spuse ca exista oarecare efervescenta intre tarani, nu in proportiile cum se colporteaza la Bucuresti, negresit, dar exista. La el, la Delga, dupa informatiile de incredere ale administratorului, taranii reclama noi invoieli, fireste mai favorabile lor. Proprietari si arendasi de prin Moldova cu care a vorbit, oameni ponderati, cunoscatori ai taranimii, i-au zugravit situatia de acolo mult mai ingrijoratoare.
Asta ar denota ca fenomenul e general, ca aceleasi cauze au produs aceleasi efecte pe tot cuprinsul tarii. Explicatiile nu lipsesc, se etaleaza chiar cu un lux de motivare unde nu te astepti, fara a fi concludente. Ce e valabil pentru o regiune nu ar urma sa fie necesar valabil pentru celelalte regiuni, si totusi este.
- Fiindca nu vrem sa recunoastem realitatea, Victore, interveni deodata Grigore cu pasiune, dupa ce se stapanise indelung, pentru a nu se contrazice cu tatal sau. taranul lucreaza pretutindeni in paguba, gratie sistemului de invoieli ce i s-a impus. Dupa fiecare an datoria a sporit, pana ce azi a ajuns insuportabila... La noi, majoritatea oamenilor sunt atat de indatorati ca, muncind tot anul viitor, nu numai ca n-ar lua absolut nimic pe munca lor, dar nici nu si-ar putea plati trecutul intreg si ar mai ramanea impovarati si pentru viitor. Fata de asemenea perspective, de ce sa ne miram ca taranii se agita? E normal si natural!
Miron Iuga surase putin ironic de explicatiile fiului sau, apoi, ca si cand nici n-ar fi meritat sa le ia in seama, zise catre Predeleanu:
- taranii nu stau pe roze tocmai pentru ca si proprietarii stau prost si pentru ca toata agricultura romaneasca merge anapoda!
Au fost ani grei, cand mosiile n-au produs nimic sau aproape, si taranii totusi nu s-au agitat, ci si-au vazut de necazuri, au rabdat si au suferit ca si noi! Acuma, slava Domnului, am avut un an oarecum normal. Cine a fost cumpanit a agonisit si are cat ii trebuie, cine a lenevit si a fost betiv n-are. Asa e ordinea lucrurilor de cand lumea si pamantul. Pot sa admit eu la Amara o nemultumire serioasa unde taranii umbla forfota sa cumpere mosia Nadinei, sa faca concurenta altora?... Buba e alta, dragii mei, orice mi-ati spune. Buba e slabiciunea guvernului, care tolereaza demagogia tuturor neispravitilor erijati in aparatorii taranimii. Ia sa-i apuce nitel de guler guvernul pe toti domnisorii cuprinsi de dragoste subita si suspecta pentru bietii tarani si sa umple temnitele cu dansii, sa vezi cum va dispare imediat toata agitatia taranilor.
- Evident ca opozitia profita de neputinta guvernului, pe care-l preocupa micile si eternele disensiuni personale, aproba Victor.
Nu mai putin vinovata e insa opozitia cand recurge la astfel de agitatii neleale!
- Nu neleale, domnule! striga Miron, aprinzandu-se. Zi criminale! Ce e mai criminal decat sa atati poftele unei multimi lacome? si ei asta fac! Promit averea noastra taranilor, ca sa starneasca dusmanie intre noi si tarani. Ce le pasa lor daca astfel se da foc tarii? Pentru ei nu exista interesul tarii, ci numai interesul partidului lor. Sunt stapanii oraselor, care ne exploateaza cum vor.
Nu le ajunge. Pe noi nu ne-au putut subjuga nici prin bancile si creditele lor, nici prin industria lor. Numai noi le mai rezistam.
si, pentru ca n-au izbutit sa ne doboare altfel, iata-i aparatorii taranilor impotriva noastra, ei care n-au trecut bariera oraselor lor de frica sa nu-si manjeasca ghetele. Vor sa imparta pamanturile noastre taranilor, dar nu se gandesc sa imparta cu nimeni beneficiile fabricilor si bancilor lor. in fond vor sa decapiteze pe tarani, omorandu-ne pe noi, caci turma taraneasca fara pastori va fi pe urma complet la cheremul lor... Te revolta si te indigneaza, mai ales cand vezi ca noi, cei condamnati la moarte, stam si ne tinem de cancanurile sefiei, de intrigile remanierii si de toate fleacurile!...
Pentru a tempera putin atmosfera ce o crease izbucnirea batranului, Grigore facu zambind:
- Nici nu mi-as fi inchipuit, tata, ca te poate pasiona atat de mult politica!
- Crima nu e politica, Grigorita! raspunse Miron potolit, dandu-si si el seama ca a exagerat o discutie de masa. Crima e crima. Ce fac ei nu e politica, e crima.
- Sunt lipsiti de orice scrupule, adevarat, observa si Predeleanu tocmai ca sa netezeasca asperitatile. O revolutie in tara romaneasca, numai ei ar fi capabili sa faca, daca ar fi in interesul partidului lor...
Cu concursul doamnei Predeleanu veni randul unor subiecte mai blajine si, spre fericirea domnisoarei Olga, ajunsera si la marele eveniment al serbarii "Obolului". Dupa un rastimp batranul si aci gasi prilej de obiectie:
- Nu zic de "Obolul", care poate serveste intr-adevar scopuri bune. Dar, in general, se abuzeaza de lux si de veselie in Bucuresti.
iti face impresia unei destrabalari uriase. Cum se potriveste asta cu temerile de agitatii de la tara, nu stiu. Putina decenta n-ar strica.
Fireste, tot guvernul ar trebui sa puie frau. Lumea poate fi inconstienta, guvernul nu. taranii care ar vedea cheful monstru permanent de aici ce-ar zice? Ei n-au de mamaliga si boierii nu-si incap in piele de petreceri!
isi lua seama, rase prietenos si sterse efectul de dojana. Pana la urma fu asa de dragut, ca Olga, care se speriase intai de gravitatea lui rece, indrazni sa-l pofteasca la serbare, s-o vaza cum danseaza. Miron zise surazator:
- imi pare rau, frumoasa domnisoara, ca n-am sa te pot admira. Pe mine ma asteapta la tara alt spectacol, mai putin vesel, care nu sufera amanari. Dar las pe Grigorita sa te aplaude si din partea mea!
Grigore n-a lipsit, fireste, de la marea serbare, cum n-a lipsit nimeni din cei ce alcatuiau inalta societate. Era sala cea mai eleganta ce a pomenit vreodata Teatrul National. Pana si la galerie, la locurile numerotate, stateau posesori de nume respectabile.
Unele doamne din comitetul societatii, alergand de ici-colo, aferate, sopteau fericite prietenilor, in treacat:
- Seara asta va fi inscrisa cu litere de aur in analele Romaniei!
inainte de a se ridica cortina, Grigore, intorcand capul intampla tor, vazu in fotoliul din spatele sau pe Titu Herdelea.
- Ei, bata-te! Ce cauti aici intre ciocoi? ii zise cu bucurie. Ne vedem in antract!
Titu era oficial, pentru cronica teatrala. Se gatise cu hainele cele negre si totusi se cam rusina la inceput cu ele intre atatea fracuri. isi recapata increderea vazand si pe ceilalti colegi de cronica dramatica la fel, ba unii in sacouri de purtare, ca o demonstrat ie ca ei sunt aici la datorie, nu la petrecere.
Senzatia serii a fost Nadina in Dansul apasilor, ultima noutate pariziana. Partenerul ei era Raul Brumaru. Au dansat cu atata brio, ca au fost obligati sa biseze dupa insistentele tumultuoase ale selectei asistente. Tanarul Herdelea nu s-a entuziasmat peste masura. Era frumoasa "doamna Nadina", cum ii zicea el acuma, si juca gratios, dar i-ar fi stat parca mai bine un dans mai putin prapastios si mai demn de ea. A observat de curiozitate pe Grigore in timpul cat Nadina se invartise pe scena cu Raul. Grigore privea, ca orice spectator strain, fara sa clipeasca... Lui Titu i-a placut mai mult o domnisoara dragalasa intr-un fel de suita de dansuri romanesti. Nu stia cine o fi, caci nu se indurase sa cumpere program, vanzatoarele fiind cucoane mari, care pretindeau cine stie ce sume in folosul societatii lor.
in antract se intalni cu Grigore Iuga si se retrasera intr-un colt al vestibulului sa fumeze o tigara. Titu era incantat si cauta sa-l convinga pe Grigore, parca l-ar fi banuit de alta parere, ca iata, lumea buna a aranjat un spectacol foarte dragut si in romaneste, ceea ce dovedeste cata dreptate au avut studentii cand au protestat sa nu se mai zbenguiasca in limbi straine. si ca sa-si sublinieze mai mult ideea, vru sa releveze in special pe domnisoara care a jucat romaneste si careia regreta ca nu-i stie numele s-o laude la Drapelul in darea lui de seama.
- Se poate sa nu recunosti pe domnisoara Olga Postelnicu, onorate domn? zise Grigore cu un repros glumet. Pe cumnata lui Predeleanu? Victor Predeleanu se apropia de ei in clipa aceea. Grigore il denunta:
- Uite-l! N-a recunoscut pe Olga... Nu stia cine e domnisoara care i-a placut mai mult din tot spectacolul si pe care vrea s-o laude la gazeta.
- Olguta are sa fie fericita, domnule Herdelea!... Nu face nimic ca n-ai recunoscut-o. Asta inseamna doar ca trebuie sa mai poftesti pe la noi, ca sa nu ne uiti! facu Victor strangandu-le mana.
Disecara pe interpreti amanuntit, sarind insa cu totii pe Nadina si pe Brumaru. Pe cand criticau si laudau de zor, navali la dansii Gogu Ionescu, asudat de entuziasm, stralucitor si ragusit, intreba nd frenetic, cum intreba pe toata lumea:
- Ei, ce ziceti de Nadina cu Raul?... Au fost formidabili!... Au un talent fenomenal!... Dar succesul? S-a cutremurat sala si policandrul incepuse sa balanseze in tavan de clocotul aplauzelor...
Observand incurcatura pe fetele celor trei, isi dadu brusc seama c-a facut o gafa. Vru s-o dreaga cu orice pret. si, dupa o mica pauza, continua cu acelasi glas vijelios:
- Dar de sezonul asta extraordinar ce ziceti?... Coplesitor, nu? N-am pomenit de cand sunt atatea dansuri si petreceri ca in iarna asta... si eu, care trebuie sa merg pretutindeni, fiindca Nadina...
Se intrerupse. Iar a pomenit de Nadina. Alta gafa. Are ghinion.
isi pierdu insufletirea. Adauga stergandu-si fruntea, cu un suspin:
- Pe mine ma oboseste, ce sa spun... Parc-a innebunit toata lumea!
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 2166 ori.
