Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
de Liviu Rebreanu
3.
Titu Herdelea afla in tren de la Nadina vestea divortului. Nu credea. De-abia cand, peste vreo zece zile, i-a confirmat-o Grigore, s-a convins. si a exclamat cu multa parere de rau:
- Cu toate astea, ce femeie draguta!
- Prea draguta! a suras Grigore.
Oricat de mult tinea insa la Grigore Iuga si oricat admira pe Nadina, tanarul Herdelea nu mai avea ragaz sa se ocupe deosebit de incurcaturile lor. Se intalnea deseori cu Grigore, se ducea pe la dansul si mancau cateodata impreuna. Vedea si pe Nadina uneori la cate-un spectacol sau la Gogu Ionescu, cand era poftit la masa. Altfel insa valtoarea ziaristicii il absorbea tot mai mult.
Sub pretexte ca evenimentele politice se intensifica, Rosu ii multiplica intruna insarcinarile. Ca sa ridice Drapelul, ambitiosul secretar de redactie voia sa-l doteze cu diferite rubrici noi si, neavand alti redactori docili, punea pe Herdelea la contributie, iar el, zelos, primea fara a cracni. Asa a devenit titularul unei rubrici de curiozitati, al alteia de ecouri politico-mondene si al cronicii teatrale, singura pe care o facea cu placere, fiindca ii era drag teatrul si acuma se putea duce mai des si gratis.
Dar indata ce s-a intors de la Amara, a avut o surpriza din partea doamnei Alexandrescu, gazda lui limbuta si amoroasa. Tot descosandu-l cum a petrecut la tara si neascultandu-l cu atentie, ceea ce pe el il cam jignea, se pomeni deodata ca-i zice foarte incantata:
- stii ca in lipsa dumitale Tanta a fost mereu pe aici si mereu mi-a vorbit despre dumneata... Ce fata, domnu’ Titu! Nici nu-ti inchipui dumneata... Numai Mimisor a mea a mai fost ca ea, cuminte, si frumoasa, si desteapta!
Apoi, dupa ce il starni iar sa povesteasca, peste doua minute iar il intrerupse, amenintandu-l cochet cu degetul si invaluindu-l in niste priviri de complicitate:
- Hotomanule, hotomanule! Mi se pare ca ai pus gand rau Tantichii noastre? Ce sa-ti spun, n-ai gust prost! Fete ca Tantica nu se gasesc pe toate potecile - si frumoasa, si de familie buna, si cu educatie... De! Adevarat ca si dumneata esti baiat bine, cu un castig bun, cu viitor mare... Ati fi o pereche cum nu se poate mai potrivita, numai sa dea Dumnezeu sa iasa cum cred eu!
si vreo jumatate de ora Titu trebui sa asculte aiurit explicatiile, combinatiile, planurile, sfaturile, indemnurile ei intr-o succesiune vertiginoasa si ametitoare. Se infricosa. Iubea pe Tanta fara sa-i fi trecut macar prin minte posibilitatea insuratorii, care, in situatia lui, i s-ar fi parut cel putin ridicola.
Tanta intr-adevar venea mai in fiecare dupa-amiazi la doamna Alexandrescu si Herdelea se simtea din ce in ce mai incurcat. Ca o salvare posibila ii licarea numai o mutare subita, care sa-i piarza urma. intr-o zi insa, pe cand se afla la doamna Alexandrescu de vorba cu Tanta si tocmai cand doamna Alexandrescu isi cauta un pretext sa-i lase singuri, fiindca ochii verzi ai Tantei isi indeseau implorarile dragalase, se auzi deodata o timida bataie in usa, dupa care, fara sa mai astepte raspuns, intra Marioara.
- Va rog sa ma scuzati, zise ea putin speriata mai ales observand pe Tanta, caci de doamna Alexandrescu nu se jena. Venii pentru lectie si gasii incuiat si...
- E cheia in usa, draga Marioara! sari Titu rosindu-se si vrand sa mearga spre ea.
- Asa? N-am observat... Atunci trec dincolo... Scuzati! facu fata dand usor din cap si retragandu-se cu un mic suras catre Herdelea.
Cum se inchise usa, Tanta, palida, se scula si-si lua haina sa plece. Zadarnice fura explicatiile imbelsugate ale doamnei Alexandrescu.
Tanta se declara inselata: de ce nu i-a spus nimica despre "starpitura" asta care intra in camera lui ca la ea acasa? Planse si se linisti putin, dar nu vru sa mai ramaie. Pleca posomorata ca o martira.
- Vezi ce-mi facusi? ii imputa pe urma doamna Alexandrescu.
Ma asteptam ca ai s-o patesti odata cu lectiile dumitale, ca nu te mai astamperi si n-ai rabdare deloc... Ei, acuma ce te faci? Trebuie sa fii delicat cu Tanta, ca ea e foarte sensibila si inimoasa!
Dincolo il astepta alta scena cu Marioara, pe care insa o imbuna mai repede.
Seara, incheindu-si bilantul zilei, fu totusi multumit. O intamplare neprevazuta i-a adus o solutie. Tanta s-a suparat, aventura s-a incheiat. A doua zi Tanta n-a mai venit. Nici a treia. S-a ispravit.
Era sambata, pe la inceputul lui februarie. Titu Herdelea avea de scris un articol important pentru Drapelul.
Directivele i le-a dat insusi Deliceanu si, deci, tinea enorm sa se prezinte cu ceva exceptional, sa se convinga si directorul ca are intr-insul un colaborator merituos. De aceea fu vesel cand doamna Alexandrescu il anunta ca se duce cu Jean, la parintii lui, unde vor sta tarziu si deci sa aiba grija de casa, iar daca iese, sa incuie bine si sa ascunda cheia la locul ei.
Se dezbraca. isi puse un halat vechi si niste papuci ieftini, isi pregati cateva tigari si se asternu pe munca. in odaita facuse caldut. in soba de tuci duduia focul. Acoperi mai multe file cu o lesniciune de parca i-ar fi dictat cineva. Gandurile i se insirau ca margelele pe ata. Fumul de tutun ii invaluia capul ca un nouras de vata, iar pe dusumele mucurile aruncate la intamplare punctau pauzele inspiratiei lui ziaristice. Pe la cinci, cand incepea sa se intunece, nu-i mai lipsea decat o incheiere de efect. Ca sa-si scormoneasca avantul reciti tot articolul, mormaind si cu glas cate o fraza ce i se parea mai sonora si mai rotunda.
"Bravo! isi zise la urma. Perfect! Daca nici asta nu face senzatie, atunci..." Sfarsitul de efect insa tot nu-i venea. Cautandu-l in rezervorul mintii, se ridica, lua lampa de pe noptiera si o duse pe masa sa aprinda lumina. Scoase abajurul, apoi sticla, cu multa bagare de seama, mereu ingandurat. Uitandu-se dupa cutia de chibrituri i se paru ca aude un ciocanit sfios in usa. Pana sa se intoarca, usa se deschisese.
- Tanta?! facu dansul atat de mirat, ca-i fu in aceeasi clipa rusine de tonul intrebarii.
Tanta ramasese langa usa, cu ochii mari asupra lui, parc-ar fi nimerit intr-o casa straina.
- Iarta-ma, Tantico! relua Titu dezmeticit. Uite cum ma gasesti!... Lucram, voiam sa fac lumina si...
Pentru ca pornise spre ea, il opri cu un gest instinctiv si, dupa cateva secunde, sopti:
- Asteptai pe cineva? Cand tanarul vru sa raspunda, alta intrebare il iscodi cu un suras tulbure:
- Nici pe mine? El tagadui din cap.
- si vezi, eu totusi am venit! murmura ea cu o privire stranie.
infasurata in haina de iarna, cu blana de vulpe in jurul gatului, cu o caciulita de catifea infundata pe cap, fata parca raspandea o lumina vaporoasa in odaia ce se lupta cu amurgul.
- Ai adus bucurie in camera asta mohorata...
Titu Herdelea amestecase o tremurare romantioasa in cuvinte, ceva teatral si prefacut, desi inima ii era intr-adevar sincera. Tanta auzi numai glasul inimii si se apropie cu bratele intinse, recunosca toare:
- N-am sa te deranjez... Ma multumesc numai sa te privesc cum scrii, sa fiu aici cu tine...
- in orice caz...
Glasul lui Titu se schimbase. Apropierea ei il turbura. Nici nu putu sfarsi. ii cuprinse amandoua mainile si le stranse la inima.
Apoi, fara trecere, ii scoase haina in timp ce ea insasi isi lepada caciulita.
intunericul se infiltra nesimtit in casa. Lucrurile luau infatisari mai rotunde, isi pierdeau contururile, se confundau. Numai fereastra ce dadea in curte pastra o culoare alburie si in cadrul ei se imbulzeau si se intreceau fulgii stralucitori de zapada, ca un roi de fluturi albi in cautarea unui adapost impotriva frigului si intunericului.
- Unde sa stam? intreba Titu, cuprinzandu-i mijlocul. Vezi, aici la mine nici n-avem unde sa stam impreuna alaturi...
Tanta purta pe fata un suras curat de fericire. Ei toate i se pareau acuma fermecatoare. Se aseza simplu pe marginea patului, uitandu-se cum Titu punea doua lemne in soba, cum intorcea cheia in broasca... De-abia cand el ii lua capul in maini si o saruta pe buze mai apasat ca alta data, avu o tresarire si murmura cu o imputare sovaitoare:
- De ce-ai incuiat usa? intrebarea insa ramase suspendata in aerul imbacsit de tutun.
Titu alunecase in genunchi la picioarele ei, si-si ascunsese obrajii in poala ei, incolacindu-i si mangaindu-i soldurile cu bratele. Ea se simtea mahnita ca i-a lasat intrebarea fara raspuns si incepu sa-si plimbe nervos degetele prin parul lui. Ochii el priveau in nestire jocul funigeilor in fereastra, prin creieri ii trecea necontenit usa incuiata si gandul ca trebuie sa plece numaidecat. in aceeasi vreme totusi buzele ei sopteau strans:
- Titule drag, te rog mult, fii cuminte... foarte cuminte... imi promiti ?... Promite-mi!
El se scula brusc, ca si cum s-ar fi trezit din vis si zise aspru:
- iti jur!... Jur!
Se aseza langa ea, pe dunga patului. Juramantul li se parea acum amandurora exagerat. Cuvantul parca destramase din vraja ce se tesea in jurul lor. Tanta, ca o scuza si un indemn, se crezu obligata sa dea lamuriri. Nu se gandise sa vie pe aici nici azi. De ce sa mai vie daca el n-o iubeste mult, nespus de mult. Cand a vazut insa ca Lenuta cu Jenica au picat la ei si au sa stea cine stie cat de tarziu, a inteles ca trebuie sa fi ramas singur si atunci si-a zis ca el nu-si da seama cat il iubeste ea si de aceea nu-i pretuieste suficient iubirea... Ce sa mai asculte aceleasi clevetiri ale cucoanelor batrane cand ar avea atatea de vorbit cu el? si fiindca de mult trebuia sa intoarca vizita unei prietene, a iesit repede si...
Nu se uita deloc la Titu, care ascultase fara a intelege vorbele, si se lipise tot mai strans de ea, auzindu-i bataile inimii din ce in ce mai clar, simtindu-i uneori tresaririle trupului. Apoi, deodata, Tanta se intrerupse, napadita parca de o frica mare, si se ridica murmurand:
- Acuma insa trebuie sa plec... Lasa-ma, te rog, Titule drag!
Unde mi-ai pus haina ? Titu Herdelea se spaimanta. il durea numai inchipuirea ca va ramane iarasi singur, cu articolul neterminat, in cautarea frazei de efect. Acuma tot ce nu era Tanta i se parea fara importanta.
Nimica-n lume nu poate inlocui incantarea ce a vrajit-o prezenta ei in odaita naclaita de fumul tigarilor. in clipa aceasta tot rostul si toata intelepciunea lumii se aflau pentru dansul in verdele cald al ochilor ei, in glasul bland si soptit care picura cuvinte misterioase, in corpul fierbinte, cu tresariri speriate. Desperat ca ar putea-o pierde, ii atinu calea, o imbratisa si, scufundandu-si privirea in ochii ei, ingana ragusit:
- Nu se poate sa pleci... asa...
ii fu rusine de ce a spus, dar ea, parc-ar fi fost un ecou al inimii ei, raspunse cu un suras mirat, care repeta intocmai vorbele lui.
Mainile lui se incurcara in bluza ei subtire si alba, prinsa in fata cu cateva copci. Cu acelasi suras mirat, Tanta ii ajuta sa descheie bluza, soptind totusi instinctiv o imputare:
- Lasa bluza, Titule... Nu, nu, te rog... vreau sa plec...
Titu spunea si el ceva, cu glas uscat, fara sa-si dea seama ce.
Cuvintele lor se impreunau intr-un susur de bucurie ascunsa.
Pe urma, Tanta ramase dreapta, cu picioarele stranse, numai in camasa scurta, din sus de genunchi, lipita de corpul gol ca o aparare inutila. Bratele ei se incrucisau pe piept sa ascunda sanii care, cu sfarcurile lor mici, pareau singurul sprijin al camasii gata sa alunece.
- Mi-e frig... suspina Tanta aproape imaterial.
Tanarul o lua in brate ca pe un copil somnoros, o aseza in pat si o inveli. Acolo ea ramase cu fata-n sus, cu ochii in ochii lui Titu, care-i potrivea mereu invelitoarea. Apoi deodata se pomeni cu el alaturi. Mainile lui reci ii netezeau sanii impietriti, coborau pe pantecele fierbinte. Atunci ea incepu iarasi sa bolboroseasca in nestire "nu, nu, nu", rasucindu-se inspre el si incolacindu-i gatul cu amandoua bratele. Mai simti un genunchi strain desfacandu-i picioarele...
intr-un tarziu se dezmetici. Titu sedea pe marginea patului, ii saruta lacrimile de pe obraji. ii auzi glasul:
- iti pare rau, Tanta?... Nu vreau sa-ti para rau!
Ea deschise ochii, care parca luceau in intunericul ce umpluse odaia. isi legana capul pe perna, zicand cu o dulceata noua in voce:
- Nu...
Iar dupa un rastimp ea intreba:
- Acuma ma mai iubesti ? Titu raspunse cu un val de sarutari. il opri cu o noua intrebare:
- Acum crezi ca te iubesc?
- Nu m-am indoit niciodata, facu tanarul Herdelea. Numai tu te-ai indoit de iubirea mea.
- Sa nu ma mai indoiesc? murmura Tanta.
- Nu! zise Titu, crampotindu-i buzele.
Cand ramase singur, Titu Herdelea lasa perdeaua si aprinse lampa. Lumina galbuie, neputincioasa, il readuse la realitate. in camera mai plutea parfumul corpului ei, ametitor si misterios, precum pluteau cuvintele, gemetele si zvarcolirile ei... isi dadu seama acuma ca dragostea aceasta a luat o intorsatura plina de raspunderi. si tocmai cand el a inceput sa-si croiasca de-abia un rost in lume! O iubeste pe Tanta, negresit, dar are el dreptul sa-i zdrobeasca viata, legand-o de destinul lui atat de putin asigurat din toate punctele de vedere? Cum va fi el in stare sa intretie o sotie cand intretinerea lui in viitor e numai semne de intrebare?...
Isi gasi indata scuze: ca el a rezistat, ca Tanta insasi a venit, ca nu orice iubire, cat de mare, trebuie sa ajunga la ofiterul starii civile, ca si alte cazuri... isi curma insa gandurile de scuza, scarbit de ele, si-si zise cu dojana: "Esti un ticalos, Titule! Sa-ti fie rusine!"
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 1806 ori.
