Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)

de Liviu Rebreanu

5.

Titu Herdelea scrise acasa despre toate prin cate a trecut pana ce acum poate zice ca i-a ajutat Dumnezeu de s-a aranjat bine de tot. Se lauda in scrisoare si lauda Drapelul ca fiind un jurnal foarte important. ii trimise batranului Herdelea, pentru ca il stia mare amator de ziare, un pachet voluminos cu diferite foi, avand grija sa incadreze cu rosu in Drapelul tot ce inscrisese dansul si mai ales cele doua articole de fond in care se lupta viguros cu insusi contele Apponyi. Nu uita, fireste, sa ridice in slava pe Grigore Iuga (a carui nevasta e o minune de frumusete si eleganta, de s-ar prapadi de admiratie toate domnisoarele de prin Amaradia si imprejurimi cand ar vedea-o), sa povesteasca cum a petrecut la castelul lor de la tara, ceva in felul castelului grofilor de la Beclean, si cum s-a intors la Bucuresti cu automobilul, o distanta cam cat de la Bistrita pana la Cluj. Transmise batranului complimente prietenes ti de la Gavrilas, care este pentru dansul ca un parinte, iar din parte-i salutari tuturor cunostintelor si indeosebi preotului Belciug, fiindca in cele din urma s-a purtat asa de frumos, incat trebuiesc uitate micile neintelegeri din trecut. Adauga ca il asteapta pe Belciug sa vie in tara, cum a fagaduit pe cand se muncea cu cladirea bisericii noi din Pripas; cum e el vaduv si cu stare, poate veni lesne si nu-i va parea rau de cheltuiala, caci Bucurestii e un oras mai simpatic ca Budapesta, afara ca e inima romanismului. Felicita solemn pe Ghighi pentru logodna si o indemna sa fie bucuroasa de Zagreanu, care e un baiat eminent. Rau ii pare ca va lipsi de la nunta, dar are acuma atatea ocupatii, ca nici nu se poate gandi sa le intrerupa, mai ales ca nici banii nu prea il dau afara din casa, deocamdata.

Nu pomeni insa nimic despre micile lui afaceri amoroase, desi stia ca, in special pe Ghighi, ar interesa-o grozav. Nu voia sa se mai afle prin Amaradia ca el si aici umbla dupa lucruri neserioase, desi in ultimele saptamani, de cand a scapat de grija vietii de toate zilele, tocmai lucrurile acestea il preocupau mai mult.

Doamna Mimi s-a tinut de cuvant si a revenit sa-si vaza camera de fata intr-o dupa-amiaza cand stia ca mama-sa nu e acasa. S-a dezbracat singura si indata s-a varat in patuceanul ei de odinioara.

Pe urma, de cate ori venea, se dezbraca la fel, lepadandu-si acuma si camasa, incat ramanea goala cum a nascut-o doamna Alexandrescu; isi admira nudul in oglinda mare cu rama de nuc, tot de pe vremea fecioriei ei, si apoi repede se ascundea in patuceanul cu visurile.

Titu a primit-o cu emotie mare intai si s-a simtit mandru ca a cucerit o femeie atat de incantatoare. Curand insa a inteles ca nu este el singurul mandru si fericit, ca lui ii revin numai ramasitele si ca cucerirea lui se datora unui capriciu intamplator al ei de a fi iubita de un poet. De altfel, Mimi insasi nu s-a sfiit sa-i spuie clar ca nu trebuie sa fie pretentios si nici sa o plictiseasca cu gelozia, fiindca destul o sacaie barbatul ei cu d-astea. Fireste, tanarul s-a resemnat cu situatia. isi zise ca, la urma urmelor, ea ii daruieste ce poate si de ce ar refuza el pe o femeie draguta, cand nici nu-l costa nimic.

Totusi, se ivira si inevitabilele mici complicatii. Eleva lui, Marioara, a mirosit ceva si a inceput sa-i faca imputari ca ea nu e fata de pe strazi, ca daca n-o iubeste cu adevarat, pentru ce nu-i spune pe fata, nu sa-si bata joc de ea inseland-o cu cine stie cine, si sfarsind printr-o discreta amenintare ca se va plange doamnei Gavrilas de purtarea lui neleala. O seara intreaga a trebuit sa-i explice si sa-i jure ca numai pe ea o iubeste, ca s-o astampere.

Ba intr-o zi s-a pomenit cu doamna Alexandrescu ca il apostrofeaza atat de jalnic, de parca ar fi parasit-o Jenica:

- Domnu Titu, din suflet te rog si te implor, ia seama sa nu se nenoroceasca din pricina matale biata Mimi!... Ea te-o fi iubind, saracuta, c-am observat de atunci ca ii esti simpatic, dar dumneata trebuie sa fii mai cuminte si s-o feresti, sa nu care cumva sa prinda de veste Vasile, ca se intampla o nenorocire... Nu zic si nu-ti reprosez, ca pasiunea asa vine, pardalnica, si Mimi, sarmanuta, nu-i de mirare ca i s-a urat si ei cu un barbat ciufut si mojic, dar...

Tanarul Herdelea asculta cu resemnare lamentatiile gazdei sale si numai la sfarsit articula un slab protest, menit mai mult sa-i evidentieze cavalerismul decat sa fie crezut. in realitate se jena de doamna Alexandrescu din pricina Tantei, careia incepuse a-i face curte foarte staruitor. Doamna Alexandrescu l-a dus deunazi la parintii fetei, l-a prezentat si l-a laudat, iar pe urma el a devenit un musafir asiduu in casa din dosul garii, proprietatea domnului Alexandru Ionescu, sef de birou la Finante. Tanta era acum iubirea lui cea frumoasa si adevarata. Gratie ei i-a revenit inspiratia poetica. in fiecare seara, scapat de obligatiile pentru Drapelul, invaluit intr-un nour de fum de tigari, scria versuri de glorificare a fapturii divine. De altfel, Tanta raspundea cu aceleasi sentimente.

Desi sfioasa, i-a marturisit ca nici n-ar mai putea trai fara el. Trei zile daca nu-l vedea, nascocea motive sa fie la Lenuta, confidenta dragostei ei, care, fireste, chema pe Titu.

Toate acestea nu-l impiedicau sa-si implineasca meseria, ba chiar il stimulau. in fiecare dimineata se prezenta constiincios la Drapelul, cu manuscrisul pregatit. Gasea totdeauna numai pe Rosu, la acelasi birou, parca nici nu s-ar fi clintit de-acolo. Spre amiazi isi mai faceau aparitia reporteri, redactori, vesnic grabiti si agitati si nemultumiti, discutand violent si abtinandu-se permanent de a scrie. Altminteri insa, Herdelea era singurul tovaras redactional al lui Rosu, care ii spunea deseori:

- Sa stii, puiule, ca tu ai sa ajungi! Asculta-ma pe mine ce-ti vorbesc, ca eu nu vorbesc fleacuri ca domnisorii astia care vin cu palaria-n cap, se grozavesc, mint si nu-s capabili sa scrie un rand cumsecade. Ai sa ajungi, baiete, pentru ca iti place munca si nu te codesti! Sa stii!... Ai si talent, esti si sarguitor, tocmai ce trebuie unui gazetar bun. Nu zic, se poate sa te lasi de meseria asta, ca te vad baiat cinstit si corect, si anevoie razbesti in gazetarie cand esti asa, dar oriunde te-ar duce destinul, ai sa faci treaba, sa stii de la mine!

Titu Herdelea se credea la randu-i obligat sa-i raporteze cand a luat masa la Gogu Ionescu sau cand a fost poftit la Grigore Iuga, si alte asemenea evenimente de ale sale de interes mai public.

Secretarului nu-i placeau si le considera apucaturi de arivism, enuntand dogmatic ca ziaristul sa ramaie in lumea lui, sa nu se vare printre ciocoi, sa-si adoarma constiinta. Gazetarul trebuie sa-si pastreze virgina facultatea de a protesta si a biciui necontenit, mai cu seama in tara noastra, unde faradelegea e singura lege perfect valabila.

- Deschide ochii, puiule, si uita-te imprejur! Te-ai plimbat la tara in automobil si prin castele ciocoiesti si n-ai pus urechea la pamant sa asculti glasurile care nu se aud. Din automobil nu se vede si nu se aude nimic. si nici pe trotuarele Bucurestilor. E falsa si artificiala toata aparenta asta de lux si civilizatie. Realitatea e alta, tinere! Exportam zeci de mii de vagoane de cereale si cateva milioane de tarani n-au nici porumb pentru mamaliga cotidiana!

intelegi ce va sa zica asta? Cu luminile Bucurestilor ne inselam pe noi insine. Nu ne aruncam privirea dincolo, fiindca stim ca dincolo e prapastia si numai privind in ea ne-am cutremura... Nu lux, nu automobile si castele, puiule! Astea-s pojghita care acopera un vulcan de dureri. Ca maine se sparge pojghita si atunci!...

Titu se obisnuise deja cu catastrofismul. Nu era om sa nu lacrimeze, de indata ce venea vorba de starile generale, asupra durerilor taranimii, completandu-le cu profetiile crancene de rigoare. Asa a fost probabil totdeauna si va fi totdeauna. Orasenii, care cunosc tara din vilegiaturi pitoresti, au o mare predilectie pentru taranii vesnic porniti sa se revolte, tocmai pentru ca sunt asigurati ca taranii romani nu sunt in stare sa se revolte aievea niciodata.





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 1783 ori.