Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)

de Liviu Rebreanu

4.

Capitala radea vesel in podoaba steagurilor tricolore ce falfaiau pe cladirile principale. Calea Victoriei era presarata cu nisip fin, cenusiu. Multimea invadase trotuarele. Soarele galben privea indiferent printre nouri. Cortegiul regal inainta agale spre Mitropolie.

Copitele escadroanelor de escorta paraiau prelung pe macadamul strazii. in frunte, intr-o trasura, prefectul politiei, in picioare, cu cilindrul pe ceafa, se agita tantos, stralucitor, ca un capelmaistru rasfatat, uitandu-se inapoi in rastimpuri.

Camera zumzaia discret, ca un stup in ajunul roitului. Tribunele pline de doamne pareau niste straturi de flori multicolore. Briliantele licareau ca stropii de roua, dimineata, pe petalele catifelate.

insasi tribuna diplomatica era inflorita de uniformele atasatilor militari, printre care ministrii straini, in costumul international al breslei lor, faceau impresia unor rozete batrane si ursuze.

in incinta straluceau plastroanele, cheliile si decoratiile. Sute de maini se intindeau si se strangeau. in fata estradei prezidentiale era un valmasag de fracuri. Ici-colo, cate un reprezentant al natiunii ridica ochii spre tribune, cautandu-si invitatii sau schimba nd bezele cu vreo floare zambitoare.

- Uite pe Gogu! sopti Eugenia miscata, Nadinei, care avea pe figura un suras de satisfactie.

De jos, Gogu Ionescu, jovial, facea niste semne pe care nimeni nu le intelegea, dar la care Nadina, inchipuindu-si ca intreaba daca e multumita cu locurile ce i le-a procurat, raspunse fara glas si numai din buze:

- Foarte bine. Mersi. Perfect. Ai fost incantator.

Gogu disparu printre fracuri. Peste cateva clipe insa aparu din nou de mana cu Raul Brumaru, care saluta de zor si spunea ceva ce nu se auzea.

- Dar asta ce cauta in incinta? intreba, din spatele Eugeniei, Grigore.

- Cum ce cauta? zise Nadina firesc. El nu lipseste de nicaieri.

si pe urma are foarte multe relatii, incat intra pretutindeni...

Deodata se facu o miscare in incinta. Pe usile laterale alte fracuri se imbulzeau inauntru. Din dreapta intrau arhiereii, ceremonios, lucind de podoabe, din stanga, in uniforme de gala, numai fireturi si stralucire, generalii. Pe estrada domni gravi se insirau in ordine. Un glas speriat racni langa usa:

- Maiestatea sa regele!

O clipa de tacere framantata, urmata brusc de o rapaiala furtunoasa de aplauze ce nu mai incetara decat atunci cand regele, luand o hartie din mana sefului guvernului, scoase ochelarii, ii aseza tacticos pe nas si incepu sa citeasca:

- Domnilor senatori! Domnilor deputati!

La mai fiecare fraza aplauzele reizbucneau, cand mai linistite, cand mai impetuoase, si regele trebuia sa se opreasca si se uita pe deasupra ochelarilor la mozaicul de figuri cu privirile indreptate spre dansul, ca mii de raze in focarul unei lentile miraculoase...

- ...grija mea statornica pentru propasirea taranimii muncitoare, temelia puternica si sanatoasa a statului, de care depinde viitorul natiunii.

in ropotul aplauzelor se amesteca acuma glasul lui Grigore, uscat de emotie:

- Bravo! Bravo!

Nadina intoarse putin capul spre el cu o mica privire dojenitoare.

Apoi lectura se sfarsi, ovatiile petrecura pe rege pana la iesire si toata lumea se urni sa plece.

- Foarte nostim spectacolul! murmura Nadina pe culoar. Nu-i asa?... si regele ce bine a fost!

Afara, trasuri elegante, automobile zgomotoase, zambete multe si strangeri de maini. si muzica militara a companiei de onoare cantand un mars martial...

Cainele latra sa se omoare. Ploua vartos.

- Ia iesi, mai barbate, sa nu muste cateaua pe cineva, sa mai patim alta pozna!

Ignat Cercel se urni de pe lavita bombanind. Cand deschise usa spre tinda, porcul, care racaise intruna sa intre, dadu buzna printre picioarele lui in odaie. Iesi facand: "Acu lasa-l dracului!" in usa tinzii striga:

- Huo, potaie, fire-ai a dracului sa fii tu cu neamul tau!

De-acolo vazu in mijlocul ograzii, balacind prin noroi si aparandu-se cu umbrela deschisa de cainele ce se repezea mereu, pe perceptorul Barzotescu urmat, la cativa pasi, de straja satului.

- Asteptasi, mai Ignate, sa viu eu la tine si inca pe vremea asta, ai? Nu ti-a fost mila de ostenelile mele, ai? taranul uluit arunca intai dupa caine:

- Huo, javra! Nu pricepi de vorba!

Pe urma isi indulci glasul:

- Ce sa astept, domnule, pacatele noastre! Da uite, ne tine saracia in brate de nici nu ne mai lasa sa rasuflam... Ca altfel veneam, vai de mine, cum sa nu viu! Ca doar stiu destul de bine unde-i primaria si nici picioarele nu ma dor, slava Domnului.

Perceptorul ajunse la el. inchise umbrela, scuturand-o binisor de ploaie si zicand:

- La plata birului hop cu saracia, altfel insa da-i cu carciuma!

Lasa ca va stiu, Ignate! Pe mine nu ma prostiti, degeaba! Cu voi imi prapadesc tineretea si sanatatea!

- Ce carciuma? protesta taranul. N-am mai pus tuica-n gura de nici nu mai tin minte, ca unde sa ne mai arda de baut daca...

- Ia lasa vorba, ca n-am venit la taifas! il intrerupse Barzotescu intrand in casa.

Muierea incremenise langa vatra, cu cei patru copii langa ea, ca o closca speriata de uliu. Porcul grohaia multumit si ridica ratul mirat... Perceptorul se intepeni in mijlocul odaitei si se uita imprejur cercetator. Lung si desirat cum era, ajungea cu capul pana in grinzile tavanului. Lua registrul de la straja, insemna ceva si rupse o foaie.

- Asculta, Ignate! zise pe urma sever. Acu ti-am scris porcul, ca altceva de pret vad ca n-ai. Ai auzit? Nu-l iau deocamdata, sa nu zici ca-s rau. Dar sa nu crezi ca am sa te astept mai mult de o saptamana, ca nici pe mine nu ma asteapta cei mari, si nici n-am sa mai viu pe aici sa-mi stric ghetele prin cele baltoace, ca voi nu-mi cumparati altele si m-ati lasa sa umblu descult... Asa, Ignate, sa vii curand-curand, ca altfel vine porcul la mine si nici nu se mai intoarce!

Atunci femeia izbucni amarata:

- Aoleo, doar n-o sa ne iei purcelul, domnule, sa-mi ramaie copiii flamanzi, ca atata avem si-am rupt de la gura noastra sa-l cresc, ca vite nu putem tinea daca nu-i nutret si porumbul...

Barzotescu, parca nici n-ar fi luat nota de existenta ei, iesi plecandu-se adanc, sa nu se loveasca cu capul de pragul de sus.

Ignat il petrecu dupa cuviinta pana-n ograda, abatut, baiguind mereu ca o scuza si o plangere:

- Apoi ce sa facem, dom' perceptor, ce sa facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea sa cheme putin pe fata logofatului, pe Gherghina. Ea are sa stie sa-i calce pantalonii frumos, cu dunga, nu ca toantele astea care nu-s in stare nici macar sa incalzeasca bine fierul.

Era singur acasa. Batranul avea un proces la Costesti, la judecatorie, si pusese martor si pe Chirila Paun. Plecase cu brisca de dimineata impreuna cu doamna Platamonu, luand si pe Chirila cu nevasta-sa. Au vrut sa-l plimbe si pe Aristide putin, dar el a refuzat. Tocmai va profita de singuratate ca sa citeasca serios.

Sora-sa se afla de o saptamana la Pitesti, intr-o familie prietena, sa se mai distreze.

Gherghina intra cu sfiala in camera tanarului stapan, impreuna cu servitoarea.

- Uite, fetito, tu esti desteapta si indemanatica si ai sa-mi faci un serviciu...

Aristide ii explica. Fierul se incalzise. Pe masa erau intinsi pantalonii alaturi de carpa uda. Izgoni pe servitoarea neghioaba, sa n-o vaza in ochi.

- Eu am sa incerc, conasule, zise Gherghina speriata si ea de cearta servitoarei. Dar nu stiu daca am sa pot bine...

Se apuca de lucru. Aristide, langa ea, o privea. Trupul ei mladios era plecat usor peste fierul de calcat. Basmaua rosie, legata la spate, ii strangea capul si-i lasa gol gatul plin si putin indoit. Printre umar si capul lasat intr-o parte tanarul ii vedea, sub ia subtire si descheiata, sanii rotunzi, marisori, cu niste sfarcuri ca mugurii plapanzi. Se apleca usor si-i atinse gatul cu buzele.

Gherghina tresari si intoarse spre dansul doi ochi plini de spaima.

- De ce crezi ca te-am chemat, Gherghino? sopti Aristide, luandu-i fierul din mana si asezandu-l pe un suport. Pentru astea? urma apoi aratand dispretuitor fierul. Pe o fata frumoasa ca tine? Gherghina se retragea spre usa cu aceiasi ochi in ochii lui. El o apuca de mana:

- ti-e frica de mine?... Spune drept!... Se poate?... si eu numai pentru tine n-am ramas la Bucuresti, de dragul tau...

Fata incerca iar sa se apropie de usa. Atunci tanarul intoarse cheia in broasca si o cuprinse de mijloc, continuand cu acelasi glas lacom si fierbinte:

- De ce nu vrei sa razi nitel, Gherghino?... De ce te uiti asa? Nu, nu, nu vreau sa te uiti asa!

ii saruta gura, ochii, obrajii. Gherghina murmura:

- De ce-ti bati joc de mine, conasule? si simtindu-se dusa spre coltul unde vazuse canapeaua, adauga:

- Nu vreau!... Nu vreau!... tip!... Sa stii ca tip!...

- Nu fi proasta, Gherghino!... Nu, nu! bodogani Aristide crampotindu-i gura cu gura lui.

Cortina cazu in ropote de aplauze. Luminile tasnira brusc in sala incinsa de caldura si de miros de oameni multi. Cateva minute urmara rechemarile actorilor, apoi lumea se linisti si intrara in functie binoclurile. Nadina trona in loja ei ca un idol satisfacut de adoratia credinciosilor. isi aluneca alene ochii peste parter, schimba saluturi cu cate o loja. Dupa primul examen sumar, spuse incet lui Grigore:

- Ai vazut? Pana si Predelenii sunt toti in par... Ce-o fi patit zgarcitul de-a cheltuit atatia bani?

- si nici macar n-am trecut pe la ei! zise barbatul cu regret.

Nu stiam ca s-au intors de la tara...

incepura defilarile. Loja se umplu de extaz:

- A, a fost superb!... Ce mare artist!... A jucat incantator!...

Am vazut piesa si la Paris... Da, tot cu el...

Grigore profita de imbulzeala si se repezi la loja lui Predeleanu.

Dupa primele cuvinte, Tecla observa cu mirare:

- Dar te-ai schimbat de tot?... Parca esti alt om!

- Se cunoaste? facu Grigore. Mi-e cam rusine si totusi... Sunt indragostit rau!

Olga ii arunca o privire cu un suras strengaresc. Tecla, insa, uitandu-se o clipa la loja Nadinei plina de o diversitate de admiratori, murmura pe ganduri:

- Ce-i drept, parca s-a facut mai frumoasa si mai fermeca toare...

Tanarul Iuga ii saruta mana, recunoscator.

Cand se ridica iar cortina si se intuneca sala, Nadina sopti:

- Unde mergem dupa spectacol, Grig? si mai tarziu, in momentul culminant al dramei de pe scena, continua cu dragalasenie:

- A descoperit Raul un local nou, absolut parizian si retras, unde nu merge decat lumea cea mai buna... L-am trimis sa ne rezerve o masa si sa fie aici, la sfarsit, sa ne conduca. Am facut bine?... Vine si Gogu cu consoarta lui...

- Tot ce faci tu e bine! raspunse Grigore mangaindu-i pe furis bratul gol rezemat pe speteaza fotoliului.

Un mic restaurant de noapte, intr-o straduta dosnica. Exterior modest. inauntru insa lumina orbitoare, lux cautat, atmosfera calda, chelneri francezi pur-sange si cateva atractii senzationale.

Patronul, om dintr-o familie boiereasca, cu nume distins, care si-a mancat o avere imensa la Paris si din resturi a injghebat localul de curand, ca sa aiba o ocupatie, isi primeste clientii personal si ceremonios ca un senior pe invitatii sai la o receptie selecta. Raul Brumaru, fireste, prieten cu proprietarul, face spiritual prezenta rile. si Nadina surade incantata si repeta intruna:

- Ah, oui, c'est vraiment trés chic, tres parisien! Mica sala s-a umplut de domni in frac si doamne decoltate.

Chelnerii se strecoara ca umbrele, echilibrand tavi de argint incarcate. O dansatoare spaniola, intr-un patrat rezervat, acompaniata de o orchestra speciala de chitaristi spanioli, isi invarteste temperamentul cu stridente vibratii de castaniete. Orchestra mai continua un rastimp cu arii madrilene si sevilane, apoi dispare pe urmele dansatoarei, facand loc unui pianist care preludeaza somnolent si nonsalant, pregatind intrarea unui sansonetist francez, dragut, elegant si foarte rasfatat, primit cu ovatii frenetice de publicul cunoscator. Cantaretul surade galant in dreapta si in stanga, lumina se stinge, raman numai cateva becuri albastre - e romanta reveriei. Urmeaza altele, fiecare cu lumina ei. Apoi un chelner ii ofera o chitara, lasata pe coltul pianului de un spaniol, se face lumina trandafirie si rasfatatul publicului se apropie de Nadina si canta infiorat cupletul amorului fara speranta.

Aerul s-a imbacsit de fum si de aburi de vinuri grele. Ochii lucesc. Lumina alba tremura pe fetele obosite. Glasurile bajbaie distrate...

in trasura, imbondorita in blana, Nadina spuse bucuroasa:

- Bine c-au inceput si Bucurestii sa devie oras mai civilizat, nu tot mititei, si lautari, si mojicie!... Nu-i asa, Grig?

- Da, sigur!

- si sansonetistul foarte interesant! adauga ea dupa o pauza.

Ai vazut ca numai mie mi-a cantat? Grigore o simtea langa dansul, fericita si calda. Zise cu o voce avida si supusa:

- Tu esti cea mai frumoasa!

1 Ah, da, este intr-adevar foarte frumos, foarte parizian! (fr.)

- Tu esti, Petrica?

- Eu, eu! Hai, deschide, mama, hai!

Intra. in casa era intuneric. Numai focul din vatra raspandea un rotocol de lumina roscata.

- Mi se pare ca nici nu dormeai? intreba Petre.

- Ce sa dorm? Ca pana le-am dat de mancare, pana s-au culcat ei, a trecut vremea, zice maica-sa horobaind pe langa foc. Dar si tu, dragul mamei, tarziu mai vii si greu mi-e si mie ca sunteti multi si nu mai stiu cum sa impart ca sa-ti opresc si tie, sa-i satur si pe ei, of, Doamne!

Petre se aseza pe lavita. Ofta:

- Apoi nu stau nici eu de bine si de petreceri, mama!

Smaranda ii puse pe masa o farfurie cu mancare. Un rastimp nu se mai auzira decat sorbiturile lui flamande si molfaitul falcilor.

Pe alta lavita, intr-un pat si pe cuptor dormeau ceilalti copii, cu respiratii grele. Pe urma, dupa ce isi mai potoli putin foamea, Petre incepu sa-i spuie, printre imbucaturi, ca tot n-a izbutit sa o rupa la boierul cel batran nici asa, si nici asa. Logofatul zice mereu c-o fi, c-o pati, ca boierul se tine de vorba cand fagaduieste, ca lui i-a spus atunci, asta-iarna, sa plateasca boul, dar n-a spus sa nu opreasca datoria...

- Asa m-a purtat si pe mine, de au trecut saptamanile si lunile, ca in curand se implineste anul de cand s-a prapadit bietul tata-tau!

bolborosi femeia cu glas lacrimat.

- Ei, dar de lasat nu ma las, sa stiu de bine ca se intampla orice! facu flacaul hotarat. Nu las, ca-i dreptul nostru si nu cerem de pomana, ca taica pentru dansii a muncit pana l-a luat Dumnezeu...

Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tacu indelung. Se uita la flacarile rosii ce falfaiau in vatra cu un duduit lenes. Apoi cu glas mai molcom zise iarasi:

- Rabzi, rabzi si oftezi, pana nu mai poti, s-apoi...

Iar tacu si, dupa un rastimp, urma ganditor:

- Ca spuneau si oamenii si se sfatuiau cum sa mai faca si ce sa faca? D-aia am si intarziat asa...

Se intrerupse, parca si-ar fi adus aminte, si intreba:

- Da de ce nu aprinsesi lampa, mama? Ori nu mai e gaz?

- Ba mai e nitel, dar ziceam ca e destula lumina focului...

Petre dadu din cap, apasand:

- Ca bine zici, face si focul lumina cand nu-i alta!

O flacara trosni atatandu-le si pe celelalte. Fata lui Petre se rosi. Umbra lui juca pe perete si peretele parca se clatina.





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 1891 ori.