Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
de Liviu Rebreanu
4.
- Da-te jos de acolo, mai baiete, ca-mi darami portita, fire-ai al dracului! striga baba Ioana, bosumflata ca totdeauna, catre copilul lui Vasile Zidaru, care se legana, catarat pe ulucile portitei, lalaind cat il tineau plamanii.
Ioana dadea de mancare purcelului mai in fundul ograzii, care era una cu gradina. ii tinea ceaunul cu laturi si-l indemna: "Mananca, baietelul mamei, hai mananca!" Porcul insa isi scoase deodata ratul din zeama de tarate si trecu la celalalt ceaun gol, scormonind dupa ramasite. Baba se supara: "Nebun esti, ori nu ti-e bine, mai porcule?... Na, aici, crapa, manca-te-ar cainii!" in vreme ce porcul isi scufunda iarasi ratul pana-n ochi in laturile grase, cainele cel alb, cu mari pete negre, indrazni sa se apropie de ceaunul gol, sa vaza de a mai ramas ceva si pentru el. Baba Ioana il alunga: "Ia mai du-te dracului si tu si nu-ti baga botul!" Ascultator, cainele se retrase si dadu din coada fara a pierde nadejdea, uitandu-se cu jind si la porc, si la stapana, si la celalalt caine, o corcitura de sase luni, care sarea pe la spatele babei si hamaia arar, ca un copil jucaus.
Cand vazu baba Ioana ca porcul, in loc sa soarba, mai mult se halboreste, ii lua ceaunul, mormaind:
- Vad ca te-ai saturat si-ti arde de joaca, nebunule, si ma tii aplecata de ma dor vinele de la picioare!" Drept raspuns, purcelul grohai multumit si incepu sa caute pe jos daca n-o fi cazut vreo bucata mai buna. Negasind nimic, vru sa plece dupa stapana-sa, dar legat cu sfoara de un pociumb, trebui sa-si opreasca avantul.
Cainii insa se tineau dupa Ioana care, ajungand la usa casei, aseza ceaunurile langa prag zicand: "Na, mancati si voi, lua-v-ar dracii!" Cel mare se repezi la ceaunul gol, isi dete seama c-a gresit, se stramba la catelul care nimerise mai bine si, negasind ascultare de bunavoie, il insfaca de ceafa si-l tavali putin, ca sa-l invete minte, iar pe urma se apuca de mancare, fara sa se sinchiseasca de chelalaiturile tovarasului mai mic si nici de baba care il probozea: "Nu va invoiti, ai, fire-ati ai dracului!" Copilul lui Vasile se hatanea mereu pe portita, parca nici n-ar fi vorbit cu el adineaori baba Ioana.
- N-auzi tu, mai drace, ca-mi rupi tatanile? striga baba mai manioasa. Mai du-te si pe-acasa, si lasa-ma sa rasuflu, ca destul mi-ati mancat sufletul toata vara cu celalalt smintit dimpreuna!
Ori tu n-ai parinti sa te stranga de pe ulite si din curtile oamenilor? Totusi copilul nu s-ar fi speriat de mania ei, daca nu intervenea alt glas:
- Nicule maica, vin’ la mama!... Auzi tu, Nicusor?... De ce stai sa te blesteme dansa? Vasile Zidaru sedea peste drum si avea o muiere cat un granadir si rea de gura, de nimeni nu-i statea inainte. Copilul, balan si durduliu, nu stia decat de frica ei; altfel, toata casa il rasfata si-i rabda orice nazdravanii. Zidaru avusese trei fete si nici un baiat.
De-abia dupa ce si-a maritat fetele a venit pe lume Nicu, de-i era rusine femeii ca a mai pedepsit-o Dumnezeu sa nasca tocmai la batranete si sa se trudeasca iar cu copil mic.
Pe cand Nicu scobora de pe portita si trecea drumul, baba Ioana lua din casa doua oale si merse la fantana ce se afla nitel mai incolo, langa casa jandarmilor, la marginea ulitei. Cainii o insotira voiosi, grabindu-se sa miroase toate portile si santurile, parc-ar fi uitat ceva. Nicu, desi abia apucase sa intre in curte, nu mai avu stare. isi lua biciul si porni sageata dupa baba. isi aduse aminte insa ca si ei au caini si se intoarse inapoi. Era o catea alba, schioapa de cand o impuscase intr-o noapte jandarmii, si atat de rea ca o tineau ziua legata ca sa nu muste pe vreun trecator. Pana sa deznoade el sfoara, Ioana se inapoia cu oalele pline. Copilul o interpela, urmand-o in ograda:
- Ne lasi sa ne jucam cu cainii matale si cu cateaua noastra?...
Ai?... Ne lasi? Baba nu raspunse. Baietelul se obisnuise la ea, fiindca pana deunazi a tinut aci pe nepotu-sau Costica, tot de vreo cinci ani, negru ca un pui de tigan si strengar de n-avea pereche in sat.
Ramas acum singur, Nicu isi gasea petrecere cand cu cainii, cand cu gainile sau cu pisica. Ioana insa il ocara si-l alunga, dar numai din gura, caci ii erau dragi copiii si-i placea sa simta fiinta de om pe langa casuta ei, cum avusese parte toata viata.
Numai de un an statea aici, vecina cu ograda conacului. Avea casa ei mare si frumoasa in ulita cealalta, dincolo de conacul arendasului Cosma Buruiana. Acolo si-a petrecut zilele cu barbatul ei Ionita Craciun, pe care l-a strans Dumnezeu acum vreo zece ani. Nu s-a speriat insa de vaduvie, caci ea a purtat de grija gospodariei si cand traia Ionita. El cam avusese darul betiei si, ca sa poata petrece fara suparare, s-a tinut tot de slujbe pe afara, ba primar, ba pandar, ba cine stie ce, de a avut mereu leafa de cheltuit prin carciumi. Ioana a crescut copiii si i-a asezat pe toti bine.
Feciorul a ajuns grefier la Bucuresti, doua fete le-a maritat dupa preoti, iar pe cea mai mica, pe Florica, cu Pavel Tunsu, in sat. A crezut ca Florica cu Pavel ii vor fi toiagul batranetilor si i-a luat in casa ei, sa traiasca toti impreuna. O chema feciorul mereu la Bucuresti, la dansul, ca sa nu se mai trudeasca si sa fie tihnita dupa atata amar de munca. N-a vrut sa se instraineze de pe locurile unde s-a nascut si a imbatranit. implinise saizeci de ani, dar se simtea inca zdravana, macar ca i se cocarjise putin spinarea. Se hranea bine, nu-i lipsea ciocanasul de tuica la nici o masa, porc avea, pasari avea, porumb avea, era grasuna si voinica, nu ca alte femei de varsta ei.
Cand a inteles ca nu se poate invoi cu Florica, dupa ce a rabdat si a inghitit sapte ani, s-a hotarat sa o lase in plata Domnului si sa-si injghebeze alta gospodarie. Mai bine orice saracie, decat necontenita zarva, si sfada, si inima grea. Noroc ca nu apucase sa imparta toata averea copiilor si-si pastrase pe seama ei cateva petice de pamant, sa le aiba de s-ar intampla ce nu dorea si ceea ce totusi s-a intamplat. S-au despartit anul trecut prin buna intelegere. Ginerele a ajutat-o mai mult decat fata. Fiindca avea locul acesta, langa conac, la ulita, si-a durat aici o casuta dintr-un cosar de porumb, adus pe roate, cu doisprezece boi. Ea singura l-a lipit cu lut pe dinafara si pe dinauntru, l-a varuit. Un om i-a carpit coperisul si i-a facut o vatra cu o inchipuire de horn, un cotet pentru galite si altul pentru purcel. Un vecin i-a daruit doua ferestruici care nu-i mai trebuiau. Numai trei ochiuri aveau sticla: celelalte le-a astupat cu hartie de la popa... Florica, dupa ce a vazut cum s-a asezat maica-sa, s-a suparat ca o face de rusinea satului. Batrana i-a raspuns cu putina amaraciune:
- De, draga mamei, v-am rabdat destul...
Pe urma s-a impacat si Florica si, de cum s-a desprimavarat, a trimis pe baietelul cel mai marisor, pe Costica, sa mai stea pe la bunica-sa, sa-i tie de urat si sa scape de un mancator. Copilul a necajit-o pe Ioana toata vara si toamna, pana deunazi, i-a intors pe dos casuta, strangand dupa dansul o liota intreaga de alti nebunatici. L-a tinut insa, tocmai ca sa arate ca ei au nevoie de ea, nu ea de ei.
Guraliva n-a fost baba Ioana niciodata, ci mai mult morocanoasa, desi avea o inima ca untul cel proaspat. Mai bucuroasa boscorodea singura ori cu dobitoacele, care o intelegeau si o ascultau mai bine ca oamenii. Se multumea sa preintampine orice pornire pe sfada cu un "fire-ar a dracului" modulat dupa cerintele imprejurarilor.
- Uite, maica Ioana, ca al mare nu lasa-n pace pe cocos! zise deodata Nicu, care voia sa lege si pe cainele babei de sfoara catelei schioape, ca sa se joace cu ei de-a caii.
- Huo, potaie, ce ai cu cocosul! facu Ioana fara insa a se uita, zorita cum era sa pregateasca mancarea gainilor ce incepeau a se aduna acasa de pe unde hoinareau toata ziua, fiindca incepea sa se insereze.
Mai trecu un rastimp pana ce se putu aseza pe pragul casei, cu blidul mare in poala, strigand cum facea in fiecare seara:
- Pasarelele mamii, pasarele, pasari, pasa...
Gainile si puicile venira din toate partile ca niste copii asculta tori; se imbulzeau si se ciocaneau la picioarele ei. Le numara.
Lipseau doua batrane si cocosul. Deserta blidul, goni cainii sa nu manance portia galitelor si porni spre ulita, chemand mai prelung:
- Pasarelele mamii, pasarele, pasari, pasa...
Cand deschise portita, auzi din sus un uruit zgomotos si o trambita care tutuia amenintator. Zari in marginea cealalta a ulitei gainile scaldandu-se intr-o pojghita de pulbere, cu cocosul langa ele. Striga necajita:
- Pasarelele mamei...
Automobilul se apropia in goana mare si gainile nici nu se sinchiseau. Desperata brusc ca o sa dea masina peste ele, baba se repezi sa treaca, sa le fereasca de primejdie. Nu apuca insa sa ajunga decat pana in mijlocul ulitei. soferul rasuci aprig volanul si automobilul tasni pe langa ea ca o sageata, gata sa intre in sant ca sa n-o calce. tipete de femei izbucnira din masina, iar de peste drum, glasul nevestei lui Vasile Zidaru:
- Nicule, unde esti, ca te omoara masina!
Baba Ioana incremenise pe loc. Cele doua gaini fugeau cotcoda cind speriate, cocosul insa, care statuse sa le apere, era prefacut intr-o gramajoara de pene insangerate. Batrana il lua de o aripa si il tari spre casa, bodoganind inabusit:
- Fire-ar ai dracului!
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 2216 ori.
