Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
de Liviu Rebreanu
3.
- Ia s-auzim, mai baieti, ce va doare? zise Miron Iuga catre tarani care, cu capetele goale, il intampinasera cu respectuoase "sarut mana".
Oamenii se uitara o clipa unii la altii, indemnandu-se. Pe urma Luca Talaba spuse tare lui Lupu Chiritoiu:
- incepe talica, mos Lupule, ca esti mai mare si mai iscusit la vorba!
- Scurt, mosule, ca-i racoare si-s imbracat subtirel! facu Miron nerabdator, intrerupandu-l curand pe batranul Lupu, care o luase de la Adam.
Atunci Luca, incurajat, interveni simplu:
- Asa-i, boierule! Vorba multa-i saracie... Vrem sa cumparam noi mosia cuconitei ca s-o muncim fiecare cat ne-o veni partea.
si veniram la dumneavoastra sa ne rugam sa ne ajutati si sa va fie mila de...
- Ca doar dumneavoastra sunteti parintele nostru! facu Matei Dulmanul linistit, parc-ar fi avut siguranta ca prin vorbele acestea l-a si induplecat.
- Altfel nu-i chip sa mai traim, boierule, ca prea ne-a cotropit calicia! spuse si Vasile Zidaru bland si moale, incat abia-si mai recunostea glasul.
Erau doisprezece si fiecare se crezu obligat sa arunce in cumpana cate o vorba sau macar un oftat.
Miron Iuga ii privea mirat, ca si cand i-ar fi vazut intaia oara sau ar fi ascultat cuvinte straine, neintelese. Tocmai intr-un tarziu, dupa ce oamenii isi epuizasera rugamintile, intreba clipind repede:
- Care mosie?... (isi lua seama si adauga:) Adica da... stiu.
Am inteles.
Pe cand spunea c-a inteles, simtea cum i se umple sufletul de o amaraciune dureroasa. I se parea jignitor pentru mandria lui ca insisi taranii de pe pamanturile familiei Iuga cuteaza sa se ofere a cumpara franturile mosiei care i-a hranit generatii de-a randul.
Daca ar fi fost dupa pofta inimii sale, ar fi pus slugile sa-i dea pe mana jandarmilor, sa le inmoaie oasele si sa le scoata din capete asemenea obraznicie. Se stapani si zise rece:
- La mine degeaba veniti, ca eu n-am mosii de vanzare.
Oamenii se zapacira. Numai Marin Stan ridica glasul:
- Apoi conita nu misca fara voia dumneavoastra, boierule!
Luca Talaba iar prinse curaj:
- Noi pe dumneavoastra va cunoastem stapan si de la dumneavoastra asteptam mila!
Miron Iuga avu un suras dispretuitor:
- Da, da... De data asta insa e mai bine sa vorbiti cu dumneaei, ca eu nici nu stiu ca vrea sa-si vanda mosia... Iaca, de la voi aflu!
taranii, crezand ca glumeste, zambira. Boierul continua:
- De altfel, dumneaei trebuie sa pice dintr-un moment intr-altul.
Asa ne-a anuntat inca de aseara, prin telegraf, ca soseste azi cu automobilul. Chiar o asteptam.
Lupu Chiritoiu bolborosi trist:
- Se vede, cuconasule, ca n-aveti pofta sa ne vindeti noua si d-aia ne trimiteti la cuconita, care nici nu ne cunoaste, nici n-o cunoastem... Le-am spus eu oamenilor inainte de a porni incoace, dar n-au crezut. Acu, iata, sa bage la cap!
Iuga se ofusca, tocmai fiindca mosneagul ii citise in suflet. Zise rastit:
- Esti carunt, Lupule, si ai minte de vrabie!... Doar n-ati vrea sa va vand eu o mosie care nu-i a mea? Luca sari indata impaciuitor si cu glas supus:
- Acu nu va mai suparati, conasule, si iertati-ne, ca noi suntem prosti si nu stim bine randuielile. Ne-om duce si la cuconita cand va aduce-o Dumnezeu si om starui si ne-om ruga, c-ar fi pacat sa ne ia altii pamanturile pe care le muncim tot noi din mosi-stramosi.
Ca suntem nevoiasi de te miri cum mai rasuflam daca n-avem pamant destul...
- Destul nu-i niciodata! zise Miron Iuga mohorat, adaugand dupa o pauza: Dar pana acuma cum v-ati ajuns?
- Am tot rabdat, conasule! striga Marin Stan. si tot mai rau ne-am scufundat in saracie, daca n-avem pamant...
- Pamant, pamant! mormai Iuga. Cei din batrani nu ravneau la pamanturile boierilor si au trait mai bine.
- Alte vremuri erau pe-atunci, conasule! zise Vasile Zidaru.
- Am fost robi, boierule! striga iar Marin Stan. Luati-ne iar in robie, ca poate asa o fi mai bine de noi!
- Ba v-ati invatat sa umblati numai cu cersitul! striga Miron Iuga, enervat putin de staruinta taranilor.
- D-apoi noi ne-am tot rugat si ne rugam, ca atata putere avem, facu foarte umil Lupu Chiritoiu. Cu rugamintile nadajduim si noi sa dobandim mai multa mila!
Vazand strafulgerarile flamande care razbateau prin obisnuita plecaciune a privirilor lor, batranul Iuga avu pentru intaia oara impresia ca oamenii acestia, pe care i-a socotit totdeauna credincios i, ii sunt vrajmasi in inimile lor. ii paru rau ca i-a primit si mai ales ca le-a ingaduit sa se intinda la vorba. Dar isi da seama ca nu mai poate drege greseala cu raul. Murmura morocanos:
- Aide, lasati gura, c-ati trancanit destul! Nu mai aveti nici rusine, nici buna cuviinta...
Apoi ii masura pe rand, incet si rece, si pe toate fetele citi limpede aceeasi dorinta mare. Privirile lor staruitoare il frigeau.
in tacerea nelinistita rasuna atunci deodata aspru, prelung: "Huo, boala, fire-ai a dracului!" Un argat adapa vacile. Erau in ograda conacului. Carduri de galite scormoneau si ciuguleau. O gaina incepu a cotcodaci sacaitor.
- Asa, mai oameni! zise Miron linistit, ca si cand injuratura argatului l-ar fi smuls dintr-o toropeala. Sa vorbiti cu conita daca n-o sa va luati seama, ca dumneaei e stapana mosiei. De altfel ma bate gandul s-o cumpar mai bine eu...
- Aoleu! Atunci degeaba ne mai straduim noi! facu Luca Talaba speriat.
- Ba de ce? continua boierul. Lupta dreapta. Vreti voi pamant, dar vreau si eu. si mai drept ar fi s-o cumpar eu mosia, ca a noastra a fost, trup din trupul pamanturilor mele. Tu, Lupule, trebuie sa-ti aduci aminte, ca ai muncit in tinerete la noi, cand traia tata?...
Asa e cinstit, mai baieti! Boierul sa cumpere de la voi, nu voi de la boier!
Cativa incercara sa mai spuna ceva, dar Miron Iuga isi pierdu rabdarea:
- Acum hai, plecati! Am ispravit. Ca voi nu stiti ce-i omenia!
taranii mormaira "sarut mana" si se carabanira spre poarta.
indepartandu-se, Lupu Chiritoiu le spuse asa incat sa auda si boierul:
- Are dreptate dumnealui, ca mosia una a fost de la Izvoru pana la serbanesti. Ca-mi aduc bine aminte ca odinioara...
in acelasi timp, insa, Matei Dulmanu bufni printre dinti cu ura inabusita:
- Nu-l mai satura Dumnezeu de mosii, manca-l-ar viermii sa-l manance!
Miron Iuga ramase pe loc ca un stalp. Se uita dupa dansii si nu mai auzea nici caraitul gainilor, nici ragetul unei vaci care-si chema vitelul despartit. Prin creieri ii alerga mereu acelasi gand: "Pamant si iar pamant, atata stiu netrebnicii!" Cand se intoarse, in portita dinspre conac, vazu pe Grigore cu Titu Herdelea. Hoinarisera pe camp ca sa profite de vremea frumoasa.
- Ce faci aici, tata? zise Grigore. inca n-a sosit Nadina?
- Nadina n-a sosit, dar i-au venit cumparatori la mosie, raspunse batranul.
- Ce spui? facu tanarul mirat. si anume cine, cine? Miron Iuga il privi o clipa si pe urma spuse intorcand capul:
- taranii!
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 1966 ori.
