Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
de Liviu Rebreanu
5.
Titu Herdelea, ascultand jelaniile invatatorului, se simtea aproape rusinat si vinovat ca se afla pe aici ca musafir al asupritorilor norodului. Numai cand Dragos scapa si cate o vorba mai blanda despre Grigore Iuga, isi revenea in fire zicandu-si ca in definitiv el e invitatul lui Grigore. Totusi, spre a-si manifesta fatis solidaritatea cu invatatorul si cu multimea oropsita din care face parte si dansul, in clipa plecarii, strangandu-i mainile miscat, frateste, il ruga sa-l insoteasca pana la preotul satului, sa cunoasca barem si pe celalalt indrumator al poporului.
in ograda intrase si oprise un car cu doi bouleni jigariti. O baba uscata se iutea sa inchida poarta, in vreme ce un flacau se apucase sa dejuge, iar un mosneag scotea apa din fantana cu roata pentru adapatul vitelor.
- Uite-mi toata familia! zise invatatorul Dragos, aratandu-i, dupa ce Titu isi luase ramas bun, in cerdac, de la sotia lui.
Tanarul cobori si dadu mana cu batranii si apoi cu flacaul, mai inalt si mai spatos ca invatatorul. Cand sa iasa in ulita, flacaul spuse fratelui sau:
- Ar fi bine sa te abati nitel si pe la primarie, ca, mi se pare, iar umbla sa-i bata pe oameni de pomana jandarmii, iar pe pandarii de la arendasul Cosma i-au si batut.
Doamna Dragos insa interveni infricosata:
- Ba sa nu te mai amesteci, Ionel, si sa-ti vezi de necazuri, ca avem destule, ca pe urma iar o sa zica boierii ca tii parte oamenilor si o sa te asupreasca, si iar...
- Bine, bine, lasati-ma-n pace acuma! zise invatatorul autoritar si cam mandru, mai ales cand si batranii se grabira sa-l povatuiasca la fel.
Pe drum, Dragos gasea cate-o vorba buna aproape pentru fiecare om ce-l intalnea. Titu Herdelea era obisnuit de acasa sa fie prietenos cu taranii, dar i se parea ca invatatorul exagereaza inadins, ca sa-i arate lui cat se intereseaza de soarta tuturor.
O femeie amarata ii opri, rugand pe Dragos s-o invete ce sa mai faca si sa inceapa ca intr-atata i s-a urat cu viata asta de necazuri, de nici nu stie ce-o tine sa nu se arunce cu capul in jos intr-o fantana. O intrebare a invatatorului o starni apoi sa le povesteasca cum barbatul ei a fost omorat in padure asta-iarna si cum de atunci se lupta ea singura sa hraneasca o casa de copii, ca ceasul rau a facut de a pierit si un bou odata cu barbatul, incat a trebuit sa vanda mai pe nimic pe cel ramas, fiindca bani n-a mai avut sa-i cumpere alta pereche. Boierul cel batran a chemat-o atunci si a mangaiat-o, si i-a fagaduit ca are sa-i plateasca dumnealui boul si sa aiba grija de bietii orfani, dar numai cu fagaduiala s-a ales, caci pe urma, de cate ori s-a mai dus la curte si s-a rugat, la boierii cei mari n-a putut patrunde, iar logofatul, cand a vazut ca nu mai scapa de lacrimile ei, i-a spus ca boierul s-a tinut de vorba si a dat porunci domnului Isbasescu sa-i plateasca paguba, dar ca raposatul, fie iertat, a avut multi bani luati inainte, asa ca paguba trebuie sa i-o scaza din datorii si inca tot nu se acopera. Apoi, daca n-a avut boi, de-abia au mai vrut sa-i dea pamant si aratul a trebuit sa-l plateasca in bani, si bani n-a avut si s-a imprumutat de unde a putut, si uite-asa acuma intra in iarna cu porumb putin, de n-o sa le ajunga nici pana la Boboteaza, ca sunt multi, si la datorie mai are de dat, si...
- Apoi acu mai ai rabdare si dumneata, ca-ti vine acasa baiatul cel mare de la oaste si are sa ia el carma, facu Dragos, cautand s-o linisteasca.
- Of, macar de l-ar aduce Dumnezeu! balbai femeia cu glas mai plangator. Dar vad ca altii au venit si lui Petrica nu-i da drumul si nu vine si, Doamne, mult ma mai chinuiesc singura, si multe lacrimi vars, si nu stiu ce am pacatuit de m-a batut Dumnezeu asa de rau...
- Vine, n-ai grija! relua invatatorul. Maine-poimaine te pomenes ti cu el acasa!
Femeia plangea si se scuza ca asa plange mereu si nu se poate stapani de cand au coplesit-o nevoile, de nici noaptea nu mai are odihna.
- A avut un barbat foarte de treaba, ii spuse lui Titu invatatorul, despartindu-se de femeie. Pacat ca s-a prapadit. Norocul ei ca feciorul cel mare bate in partea tatane-sau, daca nu cumva sa-l intreaca.
Ajunsera in dreptul primariei in fata careia Dragos zarise de adineaori oprindu-se o trasura cunoscuta. Din curtea primariei tocmai iesea arendasul Platamonu insotit de baiatul sau Aristide, student la Bucuresti, foarte bine imbracat si frumusel, cu trasaturi fine, cu niste buze carnoase si umede.
Zambitor si cordial, Platamonu merse spre Dragos cu mana intinsa, spunandu-i c-a venit sa roage ceva pe primar, dar a nimerit rau, fiindca primarul are o ancheta grava si cine stie pe unde alearga acuma.
- Daca umbli sa cauti femei, apoi cuminte ai facut de l-ai luat pe dumnealui, ca le cunoaste prea bine! zise invatatorul mai in gluma, mai in serios, aratand pe tanarul Aristide, care se apropiase de el.
Arendasul rase zgomotos si multumit:
- Ei, tineretea, sange fierbinte! Mai bine sa alerge dupa muierile de aici, decat sa ia la oras cine stie ce boli, cu toate ca acuma nici la tara nu mai esti sigur...
Rasera cu totii. Platamonu se declara foarte incantat de cunostinta cu Titu Herdelea, aminti ca l-a vazut cand a venit cu Grigore Iuga si-l pofti sa vie pe la ei, sa-i cunoasca familia si sa se imprieteneasca cu Aristide, care e un baiat de zahar. De altfel zilele astea va trece si el pe la curtea Iuga, deoarece a primit scrisoare de la conita Nadina ca soseste in tara si vine negresit si la mosie.
indata ce se departara putin, Dragos murmura:
- Nu e fata si femeie tanara de care sa nu se lege javra asta greceasca! Tatal despoaie pe barbati si baiatul pe femei.
in fata carciumii erau acum mai multi oameni care vorbeau si gesticulau cu aprindere. Cand vazura pe Dragos cu Titu, glasurile se potolira. in mijlocul grupului se aflau pandarii lui Cosma Buruiana, care se plangeau ca-s nevinovati, si primarul Ion Pravila, care se silea sa explice ca hotii trebuie negresit descoperiti.
- Auzisi, domnule Nica, ce s-a intamplat? striga primarul din mijlocul oamenilor catre invatatorul care voise sa treaca inainte.
Trebuira sa se opreasca. Grupul de tarani ii inconjura, ascultand din nou povestirea primarului, pe care pandarii il intrerupeau mereu, incurajati de partinirea tuturor. Pentru ca Dragos se codea sa-l aprobe, Ion Pravila ceru de-a dreptul parerea lui Titu, astepta nd o acoperire a purtarii lui.
- Apoi, oameni buni, eu sunt strain si de-abia de ieri in sat, zise tanarul Herdelea putin incurcat de privirile curioase care-l pipaiau din toate partile. Nu cunosc imprejurarile si nici ce paguba este, daca este, si...
- Nu e paguba deloc, conasule, striga brusc pandarul cel batran. Poftiti si dumneavoastra sa vedeti si daca...
- Tu tine-ti gura, Iacobe, si lasa-l pe dumnealui sa vorbeasca!
il opri primarul, grav.
- Cum zic, nu stiu ce e si ce nu e, continua Titu, dar atata stiu bine: ca de obicei dracul nu-i asa de negru cum spun cei fricosi.
Cativa tarani rasera, iar unul observa:
- Asa, asa... Sa nu-i napastuiasca degeaba pe bietii oameni, ca-i pacat!
Profitand de reaprinderea mai apriga a discutiei, Dragos cu Herdelea isi urmara calea cotind pe ulicioara dinspre Vaideei unde, aproape peste drum de conacul arendasului Buruiana, sedea popa Nicodim Grancea, intr-o casa aratoasa, cu multe acareturi si o ograda cat o gradina.
il gasira ajutand de zor la descarcatul unui car de dovleci. Era in potcap, cu o rasa cafenie soioasa, suflecata in fata peste genunchi. Avea o barba mare alba, cam innegrita de murdarie.
Se tinea verde, desi trecut de saptezeci si vaduv de douazeci de ani. Doar ca nu mai vedea bine. Astfel si acuma, nu recunoscu indata pe Dragos si numai cand ii auzi glasul, izbucni cu vioiciune:
- Bata-te sa te bata, Ionica, nici nu te mai cunosteam!... Ochii, ochii m-au lasat de tot. si la biserica, nu mai vad deloc buchiile.
Toata slujba o fac numai din suflet. Ei, degeaba, batranetile!
Vorbind, se uita nedumerit la Titu. Cand ii spuse invatatorul cine e, preotul ii zise blajin:
- Sa traiesti, taica! si sa ierti ca ne gasesti asa, ca pe aici asa suntem preotii, mai nemernici si mai fara invatatura, cum am apucat din batrani. Ei, fiu-meu, saracul, el stie carte multa, a facut seminarul la Bucuresti si a iesit un popa, de i-a mers vestea pana la Mitropolie, ca are si glas minunat, poate l-a mostenit de la mine, ca glas bun am avut si eu de mi-a mai ramas si acuma ceva - uite, Ionica poate sa marturiseasca! Cat ma ustura inima ca nu-i aici langa mine, numai eu stiu, taica, dar de, daca boierul Miron nu se indura sa mi-l aduca...
Feciorul preotului trebuise sa ia o parohie, de altfel destul de buna, tocmai prin Gorj, fiindca Miron Iuga n-a vrut sa-l primeasca in Amara, nimeni nu stia din ce pricina. Asta era jalea cea mare a preotului Nicodim si despre asta intretinu toata vremea pe cei doi musafiri, poftiti in casa, sa ia macar o dulceata. Mai avu totusi prilejul sa prezinte si pe fiica-sa Niculina, femeie aproape de patruzeci de ani, mai mare ca baiatul, maritata cu un taran din sat, Filip Ilioasa. Servindu-i, Niculina nu inceta sa se scuze ca au gasit casa asa de ravasita si pe ea desculta. Avea sase copii, dintre care cel mai marisor era in clasa a cincea de liceu la Pitesti. Traiau cu totii aici, in casa preotului, pana ce se va milostivi Dumnezeu sa inmoaie inima boierului Miron si sa aduca pe Anton in locul batranului Nicodim, ca Filip are gospodaria lui parinteasca si s-a asezat la socrul sau numai ca sa nu-l lase singur la batranete.
- Ai vazut? zise Dragos in ulita, cand iesira petrecuti pana la poarta de toata familia preotului. Pretutindeni mana lui Iuga. in mana lui e viata noastra a tuturor, poate si moartea.
- E un caz special! raspunse tanarul Herdelea. si, desigur, trecator! Maine-poimaine batranul Iuga se duce, iar tanarul...
- Nu, nu, te inseli, nu e special, se aprinse invatatorul. Asa e pretutindeni, in toata tara! Boierul sau loctiitorul lui, arendasul, e stapanul satului. El e legea, el e tot. si ca sa vezi ca nu-s nici pornit si nici absurd, iti voi adauga ca Miron Iuga e mai de treaba decat cei mai multi altii. El nici nu inseala pe nimeni si nici nu cauta sa stoarca pe tarani, ba chiar face bine unde poate si cand crede de cuviinta. Nu mai vorbesc de darnicia lui pentru biserica, pentru scoala si, in sfarsit, pentru orice lucruri de interes obstesc.
Fireste, in schimb, nu admite sa cracneasca nimeni, convins ca numai ce crede si face dansul poate sa fie bine... Vasazica nu e vorba de un caz care ar fi mai rau, ci poate dimpotriva. si totusi vezi bine si dumneata ca suntem de fapt robi! Nu din pricina lui Miron Iuga, ci din pricina situatiei in care ne aflam. Iar asta nu se poate schimba prin disparitia unui om. Urmasul lui, oricat ar fi de bine intentionat, va continua, va trebui sa continue sistemul.
Schimbarea adevarata nu va fi decat atunci cand vor disparea toti si cand pamantul va fi stapanit de cei care-l muncesc!
Simtind in glasul invatatorului un fel de amenintare ascunsa, Titu Herdelea observa impaciuitor:
- Da, dar asemenea schimbari nu se pot face de azi pe maine!
- Nu, fireste! rosti Dragos mai intunecat. Ar trebui sa se zguduie lumea din temelii, iar asta n-o doresc nici eu si nici nimeni... Numai vreo minune daca s-ar intampla...
- Minune! murmura Titu. in ziua de azi numai oamenii mai fac minuni!
- Oamenii, da, nu robii! adauga invatatorul cu o strafulgerare aspra in ochi.
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 1877 ori.
