Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
de Liviu Rebreanu
3.
Titu Herdelea nu se simti cu adevarat bine decat cand, dupa cina, ramase singur in camera ce-i fusese pregatita si unde il adusese Grigore, explicandu-i sa nu puie la inima cuvintele batranului, ca el asa a fost totdeauna, original in pareri si gesturi, dar are un suflet minunat... Voia tanarul sa nu tie seama si totusi statuse pe ghimpi la masa si inghitise cu noduri, caci Miron Iuga fusese si mai ursuz, nu i-a adresat nici o privire si s-a hartuit toata vremea cu fiul sau pe fel de fel de maruntisuri.
Odaia lui era la etaj, in cladirea cea noua, cu o fereastra spre curtea conacului si alta spre parc. Grigore se reintoarse la tatal sau, in casa cea veche, unde si mancasera. De altfel, viata acolo si-o petrecuse si el. Numai cand avea oaspeti dormea dincoace, ca sa nu le fie urat si sa nu para castelul pustiu. I-a aratat lui Titu, in celalalt colt, dormitorul cochet in care stapanea fotografia Nadinei.
Tanarul Herdelea se mai invarti putin prin camera, se gandi ca Grigore ar putea sa revie sa mai stea de vorba, isi zise apoi ca si-au luat noapte buna si deci, pana maine dimineata, slobod este sa faca ce-i place. Nu era tarziu. in soba ardea focul cu un duduit adormitor. Mai bine sa se odihneasca.
A doua zi se scula mai de dimineata de cum obisnuia la Bucuresti. Fireste, toata lumea era de mult sculata. inainte de amiazi tandali primprejurul conacului. Fiindca Grigore Iuga avea de descurcat niste socoteli cu un slujbas, anume Isbasescu, care tinea contabilitatea gospodariei, in afara de diverse alte insarcina ri, Titu Herdelea se simtea incurcat si nu stia ce sa faca sau incotro s-o apuce. Logofatul Leonte Bumbu, un taran dezghetat, inalt si osos, cu o infatisare energica de sergent reangajat, l-a plimbat putin prin curtea cea mare si i-a aratat la repezeala grajdurile cailor si un sopron incuiat, care fusese transformat in garaj pentru automobilul conitei Nadina, cand venea la tara. Dar se vedea ca omul are alte treburi, ca si ceilalti de la conac. Se chibzui c-ar fi mai intelept sa dea o raita prin sat in loc sa stea aici de prisos. Se razgandi deocamdata. Poate ca ar fi nedelicat fata de amfitrioni.
La masa, insusi Grigore il indemna sa se considere absolut liber pe miscari, scuzandu-se ca azi e ocupat pana peste cap cu balamucurile, dar ca de maine incolo va fi cu totul la dispozitia lui.
Coborand mai tarziu, Titu intalni pe alee o fetiscana cu niste ochi negri si un zambet care-i alungara indata uratul. Era subtirica, desculta si cu o basmaluta albastra legata cochet pe cap.
- Asculta, fetito, ii zise oprind-o. Esti de aici, de la curte?
- Sunt numai de cateva zile, raspunse fata. M-a adus tusa Profira, a de-i bucatareasa boierului al batran, ca de mult ma tot chema sa viu negresit, sa-i dau ajutor, ca tare i-e greu si deloc nu se invoieste cu celelalte fete...
- si cum te cheama?
- Marioara! zise ea, adaugand dupa o scurta pauza: A Irinii lui Vlad Ciungu. Maica-mea, ca taicutu a murit acu patru ani, e sora cu tusa Profira.
- Ei, bravo, Marioara, facu tanarul, ocrotitor. Dar pentru ca esti fata asa de draguta, spune-mi, aveti invatator in sat?
- Cum nu, conasule! Avem. Foarte de treaba si tanar. E chiar de aici, si-i insurat, si-i traiesc parintii, ca stau toti impreuna...
- sade departe?
- Nu-i asa departe, conasule... Cum iesi in ulita, faci la stanga si mai mergi nitel si vezi o casa cu flori in geamuri. Acolo sade.
- Bine, Marioara, multumesc si sa-ti jucam curand la nunta!
zise Titu, ciupind-o galant de obraz.
- Sa dea Dumnezeu! raspunse fata mai domol si rosind putin.
Schimbul de cuvinte mai inviora pe Titu Herdelea. Coti la stanga pe ulita satului. Plouase binisor azi-noapte, dar in cursul zilei a fost putin soare, incat pamantul s-a zbicit. ii venise in minte sa faca mai intai o vizita invatatorului; el insusi era fiu de invatator si deci se cuvenea. A treia casa, pe stanga, dupa conacul Iuga, acoperita cu tabla rosie, avea o tablita de tinichea pe perete, intre ferestre. Era postul de jandarmi. Apoi ajunse la incrucisarea cu ulicioara ce duce spre satul Vaideei, in care Grigore ii aratase mai in fund conacul lui Cosma Buruiana. Chiar in colt vazu carciuma cu streasina foarte lata si o batatura in fata, cu usa deschisa larg. Doi tarani se tocmeau de afara cu carciumarul voinic si gras, taran si el, care statea in prag si cu palaria pe ceafa. Vazand pe Titu, carciumarul saluta foarte respectuos... Mai incolo, tot pe dreapta, despartita de carciuma numai prin cateva case, venea primaria, cu ograda mare, apoi pe stanga, scoala si pe urma iar pe dreapta, biserica. in dreptul bisericii tanarul se opri: n-o fi trecut oare de casa invatatorului? Un copil i-o arata cu degetul: numai nitel mai inainte.
Casa nu se deosebea intru nimic de celelalte. Doar curtea era mai curata si in geamuri intr-adevar radeau niste muscate insangerate.
Deschise portita. Un dulau schiop si zbarlit se arunca la dansul, latrand atat de furios, de parca sa-l sfasie. Din cerdacul imbracat cu vita salbatica ii cobori intr-ajutor o taranca sprintena, care alunga cainele.
- Aici sade, ma rog, domnul invatator? intreba Titu nehotarat.
- Aici, aici, poftiti!... N-aveti frica, nu musca, da-l incolo de nebun! Face si el galagie ca sa-si plateasca viata! adauga femeia, vazand ca strainul trage cu coada ochiului spre dulaul care, pana sa se potoleasca, mai hamaia din cand in cand neincrezator si ragusit.
in cerdac aparuse un barbat de vreo treizeci de ani, cu fata supta si ochii negri, care ardeau straniu, cu mustata mica, rasucita.
Purta un veston negru de sub care atarnau jur-imprejur poalele camasii taranesti inflorite.
- Eu sunt invatatorul, domnule!
Titu Herdelea se prezenta ceremonios si explica in cateva cuvinte cum a ajuns in Amara. Intrara in casa. invatatorul ii recomanda pe nevasta-sa, taranca de adineaori. Cu stangacia sfiiciunii, acuma parea si mai simpatica. Pe Titu numai costumul taranesc il nedumerea. Cu mentalitatea-i ardeleneasca, el isi inchipuia ca invatatorul, adica reprezentantul intelectualitatii in sat, trebuie sa fie imbracat oraseneste, ca astfel sa se poata bucura si prin exterior de un prestigiu deosebit in fata poporului.
- La dumneavoastra si stapanirea doreste, probabil, sa aiba dascal cu prestigiu, pe cand la noi... observa invatatorul cu un gest de dezgust.
Dascalita Florica sosi cu dulceata.
- Vai, doamna, nu trebuia! protesta Herdelea, luand insa cu placere.
Femeia se rosi, se scuza, surase, disparu. Dupa o scurta sovaire, invatatorul se crezu dator sa incunostiinteze pe oaspetele sau ca domnii de la curte nu vor fi prea incantati cand vor afla despre vizita aceasta. Mai ales batranul Iuga, care i-a si interzis sa mai calce pe la conac, fiindca odata a cutezat sa ceara o foarte usoara imbunatatire a invoielilor.
Tanarul Herdelea se spaimantase. in vreme ce invatatorul vorbea, el se gandea daca intr-adevar n-a facut o greseala venind la un om care, pe drept, sau nedrept, nu e bine vazut de Iuga. Se linisti, insa, auzind ca e vorba de batranul care si cu dansul se poarta destul de prost.
Pe urma invatatorul, incalzindu-se, ii spuse ca oamenii vor pamant si ca nu mai pot trai din ceea ce prisoseste boierilor.
invoiala, chiar cinstita, impune taranului sa dea jumatate din rodul muncii lui proprietarului. Muncind cat munceste azi, dar pe pamantul lui, omul ar avea un trai de doua ori mai bun. in realitate, insa, trei sferturi din truda saracilor merge sa intretie huzureala celor ce stapanesc pamanturile. Mai fericiti au fost sclavii de odinioara, care erau hraniti, imbracati si ingrijiti in schimbul robiei, pe cand taranii nostri, robotind mai rau ca robii, nu ajung sa-si castige nici macar mancarea omeneasca si trebuie sa cerseasca si sa ramaie vesnic datori la ciocoi, ca sa nu moara de foame...
Ion Dragos, invatatorul, vorbea din propria experienta, traind si el la rand cu taranii. Numai intamplarea l-a facut sa ajunga dascal. Fiind copil silitor si cu mare dragoste de carte, invatatorul de pe vremuri a rugat pe boierul Miron sa-si faca o pomana si sa sprijine pe baiatul lui Dragos, ca sa poata intra bursier la scoala normala. Batranul a intervenit si baiatul nu l-a facut de rusine, a fost elev stralucit si a luat diploma cu distinctie. Soarta voind ca tocmai in anul acela dascalul cel vechi sa se prapadeasca, Miron Iuga l-a adus in locul vacant, sa fie un indrumator pentru popor.
Asa a spus atunci boierul, asa a crezut si tanarul Dragos. Mai tarziu boierul s-a cait ca l-a adus, iar invatatorul si-a zis ca a fost adus aici sa fie sluga recunoscatoare. Pana ce deunazi Iuga a cerut revizorului scolar sa-i caute un om cu care sa se poata intelege si care sa nu-i bage zazanie intre tarani, ca Ion Dragos. Revizorul il cunoaste, il pretuieste si n-ar vrea sa-l sacrifice; de aceea sovaie si mai incearca sa temporizeze, sperand ca batranul se va inmuia.
Miron Iuga insa nu e o fire care sa-si schimbe gandurile si, cand va observa taraganeala revizorului, se va adresa chiar ministrului, prieten de-al lui, sau va pune pe cuscrul sau, deputatul Gogu Ionescu, sa-i mature pe amandoi.
Biata nevasta-sa nici nu banuieste ce primejdie ii paste, si nici ceilalti ai casei. Se zbuciuma singur si asteapta. Sta in casa parinteasca impreuna cu un frate, scapat anul trecut din armata, si cu batranii. Din pamantul ce l-au avut, jumatate l-au dat zestre unei surori, cea mai mare dintre ei, maritata cu un taran. El insusi a luat o fata saraca, fara nimica, numai pentru inima. De n-ar fi salariul, asa putin cat este, ar fi vai de toti. Ba maine-poimaine poate sa mai vie si vreun copil, desi pana azi, in doi ani, nu s-au invrednicit, macar ca au dorit.
- Bine, dar nu exista nici o lege care sa...? intreba Titu, plin de indignare.
- Legile sunt pentru noi, cei mici si umili, zise invatatorul Dragos cu tristete. Pentru incatusarea noastra...
Glasul si infatisarea invatatorului dovedeau sinceritate fara umbra. Titu Herdelea, ascultandu-l, se minuna cum se poate sa se tolereze niste stari atat de barbare. Chiar daca Dragos ar exagera, ca toti cei ce sufera greu, si inca durerile lui trebuie sa fie crancene. isi zise ca va vorbi negresit cu Grigore Iuga, care trebuie sa faca dreptate.
- Domnule invatator, ai rabdare! zise dansul cu insufletire.
Dreptatea trebuie sa triumfe!
- Se poate, dar pana atunci noi vom pieri, raspunse Dragos cu amaraciune. De sute de ani asteptam dreptatea, domnule, si nu mai vine. Poate ca in realitate nici nu exista. O fi numai un basm pentru oamenii necajiti.
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 2159 ori.
