Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
de Liviu Rebreanu
6.
A doua zi, pana la pranz, Grigore a ispravit cu bine toate afacerile. (Dumescu a fost amabil, ca totdeauna, a scontat polita armeanului si a retinut pentru amortizarea datoriei numai cat i s-a oferit.) Trecu pe urma, sa zica buna ziua, pe la Victor Predeleanu, prietenul lui cel mai bun, unde fu oprit la masa. Se simtea ca acasa in familia Predeleanu.
Era multumit ca a scapat de grijile care azi-noapte luasera proportii catastrofale. Insomnia nu e chinuitoare doar pentru ca iti scurteaza odihna, ci mai ales prin gandurile negre ce-ti inspira si care te infasoara intr-o retea tentaculara. in atmosfera calda de la Predeleanu, aducandu-si aminte cat l-au amarat inchipuirile, zambi in sinesi, dar cu o umbra de tristete. isi recunostea o slabiciune in ezitarile eterne care ii rasuceau nervii si-l impiedicau sa infrunte cu siguranta viata. Ca tatal sau, de pilda, sau cel putin ca Predeleanu.
De-abia pe la cinci, cand ajunse acasa, isi aminti ca daduse intalnire pentru ora trei tanarului transilvanean. De unde sa-l mai ia acuma? Se simtea vinovat ca a jignit un om care poate a crezut intr-insul. Porunci servitorilor sa-l retie, daca ar reveni, sau barem sa-i afle adresa.
Se duse apoi la matusa-sa, Mariuca, vaduva generalului Constantinescu, care nu l-ar fi iertat nici pe lumea cealalta daca ar fi auzit ca a umblat prin Bucuresti si pe ea a ocolit-o. Era o femeie plina de bunatate, primitoare, vesnic vesela si cunoscand toate cancanurile amoroase si militare din Romania. Grigore la ea a stat cat a fost student, iar batranul Iuga la ea tragea si acuma.
Pentru ca n-a vrut sa ramaie la cina, l-a pus sa-si dea cuvantul de onoare ca va veni negresit maine la dejun, cand vor fi singuri si are sa-i povesteasca o sumedenie de lucruri extrem de importante.
Ziua urmatoare se intampla sa fie duminica si Grigore se scula mai tarziu. Coborand grabit sa plece, intalni in poarta pe Titu Herdelea, care, dupa o noapte de amaraciune si deceptie, revenise sa-si mai incerce norocul. Luara o noua intalnire pe dupa-masa, spre marele regret al Mariucai, fiindca n-a avut ragaz sa-i spuie lui Grig nici un sfert din cate ar fi dorit si ar fi trebuit. Ca sa repare uitarea de ieri, Grigore statu apoi cu Titu Herdelea pana seara, il pofti a doua zi sa-l ia la masa in familia Predeleanu (pe care i-a si vestit pe cand se intorcea de la matusa Mariuca), ii promise ca se va duce la Baloleanu sa se intereseze daca a facut vreun demers la Universul si, mai presus de toate, ii propuse sa fie oaspele lui la mosie pentru vreo saptamana sau doua sau oricate, pana cand i se va aranja ceva in Bucuresti, sa nu-si cheltuiasca banii degeaba pe aici...
Numai cand s-a vazut in casa Predeleanu s-a convins Titu Herdelea ca n-a visat si ca promisiunile lui Grigore sunt serioase.
si inainte, dar mai ales dupa-masa, Victor Predeleanu a tinut sa arate oaspelui sau si prietenului lui Grigore tot ce avea mai de pret in biblioteca, socotind ca pe un poet trebuie sa-l intereseze editiile rare, cartile romanesti cu insemnari de demult sau feluritele hrisoave si documente vechi. Se bucura vazand emotia lui Titu si ar fi vrut sa-l dea de exemplu lui Grigore, care nu se prapadea deloc dupa comorile lui.
Desi mare proprietar care-si iubea si cultiva cu pasiune pamanturile, Predeleanu isi avea resedinta in capitala. Pe domeniul sau Delga din Dolj, cuprinzand trei sate, realiza ceea ce Grigore ravnea si nu putea din pricina batranului. De altfel, si tatal lui Victor la fel s-a impotrivit. La Craiova, unde s-a nascut, a trait si a murit, a fost socotit printre oamenii cei mai bogati. Zgarcenia lui a ramas proverbiala. Numai dupa moartea batranului a putut angaja un administrator specialist, a introdus masini care sa micsoreze mana de lucru, a inceput in sfarsit o exploatare mai moderna pe proprietatile ce-i revenisera lui. Mare parte a anului o petrecea si el la tara, iar in timpul muncilor nu se misca de acolo saptamani intregi. Cu taranii se purta corect, fara a se amesteca prea mult intre ei. Facea invoieli cum se obisnuiau primprejur, nici mai grele, dar nici mai usoare. Le vanduse cateva sute de pogoane de pamant nu din nevoie, caci era dintre cei putini proprietari care n-aveau nici un fel de datorie, ci din dorinta de a-i emancipa si, in acelasi timp, de a se emancipa si el de dansii. Obisnuia sa spuie ca adevarat multumit va fi numai atunci cand va fi scapat de tarani si taranii de el.
Mama lui Victor mai traia si sedea la Craiova impreuna cu Elena, sora lui, maritata cu un profesor de liceu, tinerel, frumusel, inteligent si foarte sarac, pe care l-a luat din dragoste, dar numai dupa moartea batranului, care n-ar fi consimtit niciodata sa-si dea averea pe seama unui calic. De altfel, si Victor, cand s-a insurat, a trebuit sa cam forteze mana batranului, care ar fi dorit sa-i aleaga o nevasta dupa placul lui, adica cu o zestre cel putin egala. Tecla, insa, afara de nume si frumusete, n-a avut avere. Era fiica presedintelui Curtii de apel din Craiova, Nicolae Postelnicu, vlastarul unei vechi familii boieresti, saracit de tot.
Cu toate ca mostenise virtutile economice ale tatalui sau, inclusiv zgarcenia, lui Victor ii placea sa se mandreasca, mai mult chiar decat cu experientele agricole, cu biblioteca lui si cu colectia de pictura ce si-o injghebase de cativa ani si pentru care nu se codea a cheltui, ba si a risipi.
- Lasa-l sa mai rasufle, Victore, ca l-ai asasinat! zise intr-un timp Grigore, care se intretinea cu doamna Predeleanu si cu sora ei.
- Din fericire, am observat ca domnul Herdelea nu s-a plictisit prea rau in mijlocul cartilor frumoase, ca altii! raspunse Predeleanu ironic.
- Ca mine, adica! recunoscu Iuga dand din cap. Eu, ce-i drept, prefer alte frumuseti, mai ales in casa voastra...
Titu Herdelea incercase sa murmure o protestare, dar foarte timid, sa nu faca cumva o gafa. Aceeasi teama a avut-o mereu si la timpul mesei, incat doamna Predeleanu a trebuit sa-i vie in ajutor cu un suras de aur, care sa-i mai stinga emotia.
inaltuta, zvelta, de o feminitate mangaietoare, doamna Tecla Predeleanu raspandea atata seninatate si bunatate, ca lumina si locul pe unde trecea. Ochii ei albastri-verzui pastrau o candoare feciorelnica. Desi maritata de noua ani, facea impresia unei fete cuminti, iar cei doi copilasi ai ei, Mircea si Ioana, voinici si strengari, ar fi parut frati si cu ea, daca mandria si dragostea de mama n-ar fi stralucit atat de fierbinte in privirile ei.
- Multumesc de compliment, daca ai facut aluzie la noi, interveni sora Doamnei Predeleanu, cu o cochetarie familiara, dar nu primim, fiindca...
- Atunci, il retrag in ce te priveste pe dumneata si-l ofer numai Teclei, caci ea cu siguranta nu-l va refuza! intrerupse Grigore.
- Asa e, eu primesc orice, chiar si complimente! zise doamna Predeleanu.
Sora ei, Olga Postelnicu, avea douazeci de ani si era zglobie si dragalasa ca o porumbita. Cu un vesnic suras vesel pe buze, care-i sedea foarte bine, cu ochii negri, sclipitori de curiozitate si adumbriti de gene lungi, cu nasul mic si obraznic, cu obrajii bucalati si fragezi de copil, o rasfatau si parintii ei, si toti cati o cunosteau. Putin mai scunda ca Tecla, avea o suplete felina, pe care o evidentia mai ales cand dansa. ii placea sa danseze mai mult ca orice. Idealul ei ar fi fost sa se faca dansatoare.
- Dar n-ai observat, Tecla, insista Olga cu o incapatanare de copil, ca a fost numai un pretext din partea lui ca sa poata vorbi cu Victor iarasi despre chestia taraneasca? Toata lumea rase. intr-adevar, Grigore, cat au stat la masa, n-a vorbit decat despre mosii, arendasi, tarani si invoieli, din ce in ce mai avantat, cu toate ca nimeni nu-l contrazicea. Doamna Predeleanu il conjura acuma sa nu mai reinceapa. Chiar si Titu gasi oportun sa-l roage sa mai lase in pace eterna chestie taraneasca ce-l urmarea pretutindeni ca o obsesie.
- Pe dumnealor nu zic sa le intereseze, ca le-am plictisit de atatea ori, spuse Grigore resemnat, dar dumneata, care esti inca nou pe meleagurile noastre?
- Voi prefera sa ma initiez la fata locului! replica tanarul Herdelea, profitand de ocazie sa provoace o noua confirmare a invitatiei ce i-o facuse Iuga.
- De asta sa fii sigur ca nu scapi! striga Grigore, adaugand catre ceilalti: il iau cu mine la Amara sa-mi tie de urat si nici nu-i mai dau drumul pana ce nu va fi toba de chestia taraneasca!
Predeleanu, dupa ce isi aseza la loc comorile, spuse ca tocmai si ei se pregatesc sa plece cu totii la Delga, pentru vreo doua saptamani, sfarsind:
- Cu ocazia asta, vom lasa si pe Olguta acasa la ea, sa nu se instraineze prea tare de Craiova noastra iubita!
- O, daca-ti inchipui ca am sa raman la Craiova exact cand incepe sezonul la Bucuresti! se revolta fata.
De doi ani, de cand era socotita fata mare, Olga mai mult a stat in Bucuresti decat acasa. Victor avea ambitia s-o marite el, cu un barbat care sa-i placa si lui. Fiind cam plin de sine, se gandea negresit la cineva care sa-i semene. De aceea ii si zicea mereu: "Daca vrei sa fii fericita, sa astepti pana ce voi zice eu: acuma!" El insusi era brun, cu mustati fine, cu niste ochi putin bulbucati in care lucea mai multa bunatate decat inteligenta.
Apoi veni vorba despre Nadina. intrebarea s-a pus conventional, caci Nadina n-avea nici o simpatie pentru familia Predeleanu si o frecventa numai la zile mari si din pricina lui Grigore. De altfel, simtamintele erau reciproce. Daca Nadina socotea pe Tecla o ipocrita fara intelegere pentru viata mondena, Tecla o gasea pe Nadina mai mult aventuriera. Ea cunostea multe din cate circulau asupra doamnei Grigore Iuga si stia ca sunt mai multe pe care nu le cunostea si nici nu dorea sa le afle. Din toata familia, singura Olga admira pe Nadina, dar numai in taina si pentru ca era o excelenta dansatoare, care gasea prilejul sa danseze mereu.
Grigore vorbea despre nevasta-sa pe un ton glumet, in care totusi se simtea amaraciunea. Spunea ca o vede aproape mai rar decat pe Olguta si ca discuta impreuna mai cu seama de afaceri; Nadina isi administreaza singura averea asa de bine, ca totdeauna are deficite pe care el, fireste, trebuie sa le acopere spre a-i dovedi ca e sotul ei si ca o iubeste. Spera ca, zilele acestea, are sa se intoarca din strainatate, deoarece incepe sezonul si ea n-ar putea lipsi. Apoi brusc, cu alt glas, parca si-ar fi despicat inima:
- Cat va invidiez eu pe voi, dragii mei!... Casa voastra e casa fericirii. Eu, care sunt un sentimental, uite asa ceva am visat pentru casnicia mea. Idealul meu de femeie a fost o fiinta ca dumneata, Tecla! in adancul sufletului meu... Nu te superi, Victore?
- Dimpotriva, ma maguleste! zise Predeleanu. Adica mai mult pe Tecla. Dar cum Tecla e a mea si noi doi suntem unul...
Tecla suradea. Iuga adauga:
- Da, asa, cu surasul dumitale, cu blandetea dumitale, cu copilasii dumitale... Cum sa nu te invidiez, Victore? Mai ales cand pe urma ma uit la mine...
Cum Grigore devenea prea sumbru, Predeleanu il intrerupse, glumet:
- De, Grigorita, daca te-ai pripit? Cine-i de vina? Iaca, ti-as fi dat acuma o nevasta mai strasnica decat Tecla. Uite, pe dumneaei!
Olga se rosi pana-n varful urechilor, dar izbucni totusi in ras, ca sa-si ascunda incurcatura. Grigore o privi lung si raspunse:
- Evident, evident... Cine ar fi banuit ca din strengarita de acum cinci ani are sa iasa o domnisoara asa de nostima?... Regrete zadarnice, draga Victore!
- Nu te grabi cu regretele, onorate domn! protesta Olga revenindu-si. intai ar trebui sa te intrebi daca te-as fi luat eu!...
si pentru ca m-ati pus in joc, ei bine, sa va spun: barbatul meu va trebui sa fie un tip vesel, elegant si, mai presus de toate, dansator perfect... Iata!... Nu un ursuz ca dumneata!
- Bravo! striga Victor. Bine ca te-ai demascat, domnisoara!
Vasazica un dansator doresti?... Poate sa-ti procuram unul de la opereta, ce zici? Grigore o privea staruitor, ca si cand gluma i-ar fi rascolit in suflet crampeie de visuri ce s-au inabusit inainte de a se contura in forme. Olga i se parea completarea Teclei. Avea toate calitatile ei, dar colorate mai viu si, in ochii ei, sub scanteierile sagalnice, parca palpita o umbra sentimentala. Clatina din cap, sa-si alunge inchipuirile, si rosti domol:
- Prea tarziu...
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)
Aceasta pagina a fost accesata de 2081 ori.
