Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)

de Liviu Rebreanu

4.

- Ai intarziat, prietene! zise Grigore Iuga zambind si intinzandu-i mana. Mi se pare ca te-ai bucurestenizat si dumneata?... Dar ia loc colea, langa mine!... Noi nu te-am asteptat, ca ne-a fost foame...

Un chelner lua palaria si pardesiul lui Titu in vreme ce el, uluit, nu stia daca sa marturiseasca adevarul sau sa lase pe Iuga sa creada ca n-a fost exact la intalnire. Se pomeni murmurand cu un glas strain, confuz:

- Ba eu sunt pe aici de mult, mi-am si azvarlit o data ochii inlauntru, iar pe urma m-am plimbat prin fata restaurantului tot asteptandu-va, de ma si mir cum nu v-am vazut cand ati intrat...

- Nu te scuza, ca si noi am intarziat un sfert de ora! il intrerupse Grigore amical. Asa suntem noi romanii toti... Dar sa cunosti pe prietenii mei!

Facu prezentarile. Avocatul Baloleanu, desi numai cu cativa ani mai mare ca Iuga, era foarte voinic, avea o barbuta cafenie tunsa energic si un inceput de chelie pe care o ascundea cu fire de imprumut. Ochii albastri-verzui ii sticleau inteligent si siret.

Manca mult, se vaita ca bautura il baloneaza si nu se putea retine oricat medicii il prevenisera ca e predispus la obezitate. il pasiona politica. Fusese deputat cand i-a fost partidul la putere, devenind sef de organizatie la Ialomita, unde avea, dobandita mai recent, o mosie de vreo sase sute de pogoane. Clientela putina, dar solida, ii asigura venituri considerabile, care ii dadeau faima de mare avocat, pe cand de fapt el nu pleda decat prea arareori si privea chiar cu putin dispret pe confratii de bara, pe latratori, cum ii poreclise el in gluma. Totusi se bucura de trecere la Palatul de justitie, pentru ca era socotit om politic de viitor si facea multe servicii prin influenta lui la marimile zilei. Celalalt tovaras de masa, Constantin Dumescu, directorul Bancii Romane, cu ochelari de aur, span, parul blond-caramiziu, smead si putin adus de spinare, parca trupul i-ar fi fost prea lung, parea un taciturn. Era burlac si prieten bun cu tatal lui Grigore.

Cei doi primira pe Titu fara entuziasm, ca si cand le-ar fi stricat atmosfera. Tanarul, dupa invitatia lui Iuga, se adanci in studiul listei de bucate, infricosat, necunoscand inca mancarile din tara si mai ales numirile lor. ii era apoi necaz si nu se putea dumeri cum de n-a observat pe Grigore cand a sosit, incat acuma are sa creaza ca nu e om de cuvant, desi el a venit cu o jumatate de ceas mai inainte, numai ca sa nu intarzie, dar n-a indraznit sa intre si sa ocupe o masa.

Dupa o scurta tacere, Baloleanu relua convorbirea intrerupta de aparitia tanarului, zicand cu un aer de superioritate:

- Asa, draga Grigorita, cum iti spuneam... Problema taraneasca nu se poate rezolva fara sacrificii din partea celor ce stapanesc pamantul. Asta-i lege! Toate celelalte, toate considerat iile secundare sunt paliative. taranul vrea pamant. Scurt. El atata stie si asta il doare.

- Iarta-ma, Alexandre, raspunse Iuga, calm, cu o lucire in ochi, care arata ca discutia ii framanta sufletul, dar asa cum o pui tu, problema devine un simplu pretext de propaganda electorala sau de demagogie ieftina si primejdioasa. A starni pofte e foarte usor.

Mai greu e sa le si implinesti. Cum vrei tu sa ma convingi pe mine, proprietar, sa daruiesc taranilor pamantul pe care-l muncesc, impreuna cu dansii din mosi-stramosi, cand in acelasi timp tu insuti cumperi mosii si...

Putin vexat, avocatul nu-i dadu ragaz sa continue:

- Pardon, pardon! Sa punem lucrurile la punct! inainte de toate sa fim intelesi ca nu discutam chestia din punct de vedere particular, personal. Eu am vorbit facand abstractie ca tu, intampla tor, esti mare proprietar sau ca eu, tot intamplator, fac politica.

Suntem, mai presus de orice, oameni care cunoastem problema taraneasca si din carti, si din experienta, care ne interesam de ea cum se intereseaza toata lumea, fiindca de rezolvarea ei depinde soarta noastra si chiar viitorul tarii, nu-i asa? Vasazica o dezbatere academica. Sunt sigur, de altfel, ca, de-ar fi nevoie de sacrificii, conu Miron si cu tine ati fi cei dintai sa faceti gestul...

- Ba te inseli grozav, dragul meu! protesta Grigore. Tata n-ar consimti niciodata sa se desparta de mosia de care-l leaga un trecut de greutati si de mandrie. Pentru el pamantul inseamna viata insasi, ca si pentru taran, stii prea bine, ca ai fost pe la noi si cunosti situatia. Dar nici eu, cu toate ca nu ma simt atat de intransigent, n-as fi dispus sa fac cadouri, nu taranilor, care nu le cer, ci demagogilor marunti de la orase, care vor sa-si creeze merite electorale agitand pe sub mana teorii pe care cei cu raspundere le repudiaza si pe care nici insisi agitatorii nu se gandesc sa le puie in practica!

- Uite conservatorul! zambi Baloleanu catre Dumescu, apoi intorcandu-se iar la Iuga: Un moment, iubitule! Pentru ca adineaori m-ai pus in cauza pe mine, tin sa precizam lucrurile... Ei bine, crezi tu ca mica mea proprietate, castigata cu sudoarea unei munci cinstite de zece ani, de inca si azi mai am datorii pe ea, crezi tu ca tocmai cele cateva biete sute de pogoane ale mele au sa rezolve problema? si totusi, iaca, declar aici solemn, desi sunt om sarac, ca intr-un caz de nevoie, eu pun la dispozitia tarii peticul meu de mosie, fara sa cracnesc! Esti multumit? Am fost clar?

- Evident, cum sa n-o oferi si statului, daca ai putut s-o arendezi indata ce ai luat-o? facu Iuga apasat, fara a-si ascunde dispretul.

Jignit si scandalizat ca s-a gasit cineva, ba inca un bun prieten, care sa-i pretinda lui, avocat cu vaza si om politic, sa se infunde la tara, Baloleanu zise ironic:

- Doar n-ai sa-mi ceri acuma, puiule, sa ma las de meseria mea pe care, de, o cunosc nitelus, ca sa ma apuc de agricultura?

- iti cer, daca vrei sa ai pamant! Cine are pamant sa-l munceasca si sa-l iubeasca, ori sa renunte! Tu, dragul meu, ai luat mosia ta de sub nasul satenilor care umblau s-o cumpere si s-o imparta intre ei. Te-ai dus, i-ai inlaturat si a treia zi ti-ai trimis arendasul sa stoarca bani din ea pentru tine si pentru el. Pe de o parte impiedicati pe taran sa cumpere pamant cand se ofera prilejul, iar pe de alta parte ma indemnati pe mine, care asud alaturi de tarani, sa ma despart de mosie, s-o arunc, uite asa, ca pe un dinte stricat!

- Ei, draga Grigorita, observa avocatul mai moale, sunt prea putini proprietari ca voi. Marea, imensa majoritate a pierdut de mult contactul cu pamantul. O masura generala nu se poate lua dupa cei putini, ci dupa ceilalti.

- De ce n-ai lua intai masuri fata de cei ce s-au instrainat de mosiile lor? De ce va ganditi numaidecat sa distrugeti o clasa sociala, poate cea mai loiala, cea care reprezinta bogatia de baza a tarii? A, fireste, n-au ramas multi proprietari la datorie. A inceput sa le vie unora greu sa stea la tara, sa li se para dezonorant a munci pamantul sau chiar a munci in general. Prefera sa traga venituri grase si sa le risipeasca in petreceri. Locul lor l-a luat arendasul, care stoarce arenda pentru boier si alta, mai buna, pentru el insusi. Atunci evident ca taranul geme, si se zvarcoleste, si ameninta, cand in surdina, cand fatis. in vreme ce eu, proprietar, muncind si economisind, de-abia scot din mosia mea cat sa pot trai onorabil, arendasul, vecinul meu, plateste zeci de mii de galbeni proprietarului si isi umple si el desagii. De unde diferenta? Din buzunarul arendasului sau din mizeria taranului?... N-am dreptate, nene Costica? sfarsi Grigore, adresandu-se deodata lui Dumescu. Spune dumneata, am ori n-am dreptate?

Directorul de banca sedea cu ochii in farfurie si asculta jenat, fiindca amandoi vorbeau tare, incat lumea de la mesele dimprejur se uita la ei. intrebarea totusi il surprinse. Nu urmarise discutia decat superficial. Lui, om de cifre, dezbaterile la un pahar de vin i se pareau cam futile, daca nu comice. O problema grava nu se limpezeste intre un snitel vienez si o placinta cu mere. Cel mult se incurca si mai rau. inainte insa de-a raspunde el, de la masa de alaturi interveni cineva cu glas familiar:

- imi dati voie...

Toti intoarsera capetele, mirati de amestecul unui strain in conversatia lor.

- Sunt Ilie Rogojinaru si am avut fericirea sa ne cunoastem azi in tren cu domnul Iuga.

Arendasul era singur la masa. Venise mai tarziu si, vrandnevra nd, a auzit discutia. Neturburat de mirarea lor, isi muta scaunul putin mai aproape si urma, parca i-ar fi cunoscut pe toti de cand lumea:

- Numai pentru ca domnul Iuga spunea ca arendasii ar fi asa si pe dincolo... Acu, nu ca sunt si eu arendas, dar cred ca dumnealui greseste vorbind rau despre niste oameni care nu merita atata hula. Sa nu fie cu suparare, cucoane, daca iarasi nu ne lovim in pareri, zau asa! Arendasul nu e chiar o pacoste pe tara, cum ziceti dumneavoastra si cum scrie prin gazete. Nu, nu! Ca sa poata scoate arenda, plus un oarecare venit pentru ostenelile lui, arendasul trebuie sa munceasca de trei ori cat un proprietar.

taranul nu lucreaza nici mai mult, nici mai ieftin la arendas ca la boier, ba mai degraba dimpotriva. Iau martori chiar pe domnul Iuga sa va spuie cinstit daca invoielile la arendasii vecini cu Amara sunt mai grele ca pe mosiile dumnealor. Arendasul insa, impins de nevoi, a facut economii la cheltuieli, a cultivat mai intens pamantul, a pus in circulatie terenuri care inainte erau parloage, a introdus masini, in sfarsit, a ridicat nivelul exploatarii agricole.

Toate astea nu valoreaza nimica? Or fi ei si arendasi ticalosi care asupresc pe tarani, cum sunt si printre proprietari, dar sa-i osandim asa, in bloc, fara circumstante usuratoare, nu e drept si nici bine!

Grigore Iuga, enervat de interventia insolita a arendasului, raspunse apasat si dispretuitor:

- O fi, stimate domn, dar daca nu apareau arendasii intre proprietari si tarani, azi n-am mai avea o chestie taraneasca in Romania! Nasterea arendasilor a impiedicat trecerea pamantului in mainile taranilor, cum ar fi fost natural si sanatos. Proprietarul care s-a saturat de mosie ar fi vandut-o satenilor daca nu se imbulzea arendasul, oferindu-i un venit mare si sigur, fara nici o munca si bataie de cap pentru dansul!

- Asta se poate, admise Rogojinaru cu un suras candid. Se prea poate. Nu zic ba... Cu conditia ca taranul sa fi fost intr-adevar harnic si intreprinzator. Mie insa, care am o veche experienta in privinta asta, dati-mi voie sa raman convins ca arendasul a intervenit tocmai fiindca taranul roman e lenes si nepasator, asteptand sa-i vie totul de-a gata de la boier sau, in vremea din urma, de la stat... Uite-asa, domnilor! Scuzati-ma daca sunteti de alta parere, dar eu...

Baloleanu avu un gest de consternare, fara a putea protesta.

Grigore, abia stapanindu-si revolta, intrerupse vehement pe arendas:

- Te-am auzit si in tren vorbind cum vorbisi acuma, onorate domn. Nu ti-am raspuns, fiindca mi se pare monstruos ca un om care traieste si se imbogateste din exploatarea taranului sa afirme totusi, cu atata insistenta, ca taranul e lenes. Dar chiar presupuna nd ca ar fi cum zici dumneata, imputarea sau ocara dumitale n-ar privi pe taranul nostru, ci pe cei ce l-au emancipat numai de forma si l-au lasat, in fapt, mai incatusat ca pe vremea robiei. in loc sa-i fi dat invatatura si educatie cetateneasca, a fost mentinut cu sila in intuneric. Nu ne-a trebuit taran-cetatean, ci taran-animal.

si acuma, culmea batjocurii, il mai si insultam ca e rau si trandav...

A, intreaba-l pe dumnealui, continua aratand brusc pe Titu, care incremeni, ca-i ardelean si-a venit de curand incoace, intreaba-l daca taranul dumnealor e lenes si lipsit de initiativa! si nu uita ca acolo romanul se afla sub jug strain! A avut insa conducatori cu tragere de inima, care l-au invatat si i-au deschis mintea, a avut pilde care l-au indreptat pe calea cea buna. Noi vorbim mereu despre tarani si ne multumim cu vorba goala si niciodata nu facem nimic cinstit si dezinteresat pentru ei!

Avantul lui starni mici surasuri ironice primprejur. El insusi isi dadu seama ca a devenit patetic, ca tonul lui nu cadreaza cu locul, si tacu mai jenat chiar decat Dumescu, care incepuse sa dea semne de nerabdare. Rogojinaru, desi avea replica gata, ca sa nu mai invenineze lucrurile, se multumi sa mormaie ceva in farfuria lui.

Doar Baloleanu zise incet, ca pentru masa lor:

- Foarte just, draga Grigorita, foarte adevarat! Bietul taran nu stie decat sa rabde, fiindca nimeni nu l-a invatat altceva. Iar cand nu mai poate si-i ajunge cutitul la os, atunci e natural sa izbucneasca in iures de foc si sange. Numai la noi se mai pomenesc, in plin secol de civilizatie occidentala, rascoale de tarani exasperati, cand ici, cand colo, pentru ca numai la noi taranul nu gaseste nicaieri dreptate. Pana ce avem sa ne trezim cu o catastrofa sa zguduie tara din temelii!

Tot el insa, intelegand ca discutia s-a impotmolit, cauta sa schimbe fagasul. Aduse vorba despre recolta care ar fi fost destul de buna, dar nu se poate valorifica din pricina crizei financiare, apoi despre situatia guvernului, pe care el o socotea subreda, in speranta ca in curand va reveni la carma partidul lui. Trecand la politica externa, ajunsera la fratii ardeleni si la Titu Herdelea.

Acuma se mai inviora si Dumescu, nationalist fervent, care visa vesnic numai cucerirea Transilvaniei. Grigore le spuse ca tanarul Herdelea ar dori sa-si gaseasca un rost in tara si Dumescu, fiind vorba de un ardelean, ii oferi indata un loc de functionar la banca lui, deocamdata modest, fireste, ramanand sa se vaza ulterior daca va merita mai mult. Iuga multumi refuzand: ce sa caute un poet la banca, afara, cel mult, de vreun imprumut de franci, fara girant, fara dobanda si fara termen de plata? Titu insusi tacuse, dar se bucura ca Grigore n-a primit. N-a trecut el Carpatii ca sa ajunga functionar la banca. Mai curand la vreun ziar ar fi sa i se gaseasca vreo intrebuintare, adauga Iuga. "Da, da, la vreun jurnal", repeta si tanarul cu insufletire. Baloleanu era bun prieten cu directorul Universului, caruia ii castigase un proces dubios. Fagadui ca va interveni, numai Titu sa aiba grija sa-i reaminteasca, daca cumva ar uita.

- Pe mine sa ma iertati acuma, zise pe urma avocatul, pregatindu-se de plecare. Mi-am lasat nevasta sa manance singura numai de dragul tau, Grigorita, ca nu te-am mai intalnit de un veac. Sper ca si tu ai sa-mi faci placerea sa vii intr-o zi sa dejunezi la noi, sa te mai vaza si Melania mea, ca mereu vorbim de tine.

Poftesti cand vrei tu, oricand, nici n-ai nevoie sa anunti, ca acasa... intre Grigore si Dumescu se incinse o controversa asupra notei, fiecare revendicand pentru sine obligatia de plata. Grigore iesi biruitor, numai amenintand cu o suparare eterna. in fata restaurantului se despartira. Iuga ramase cu Titu. Chiar atunci aparu in usa si Rogojinaru, cu o tigara de foi intre dinti, cu o umbrela straveche la subtioara.

- Cucoane! zise dansul catre Grigore, cu glas dulce, parintesc.

Dumneata esti tanar si te aprinzi iute, pe cand eu sunt batran si nu ma supar cu una, cu doua. Nu stiu cand ne-om mai intalni, dar sa dea Dumnezeu sa nu zici niciodata: "A avut dreptate afurisitul de Rogojinaru..." Noapte buna!

Grigore Iuga il privi o clipa si nu raspunse nimic. Familiaritatea arendasului il sacaia. De altminteri, se simtea obosit si, mai ales, plictisit. Discutia de la masa ii rascolise nervii. isi propusese de atatea ori sa nu mai vorbeasca despre lucrurile acestea si totusi mereu isi calca hotararea.

Coborara in calea Victoriei fara a schimba un cuvant. Se pornise un vant aspru, prevestitor de ploaie rece. Norii se lasasera jos, aproape pana pe acoperisele caselor. Cate un vartej de aer se rasucea pe strada, maturand praful, ridicandu-l si aruncandu-l pe trotuare, intre picioarele rarilor trecatori. Grigore isi aduse iar aminte de Rogojinaru: "Vezi, el a presimtit schimbarea vremii si a venit cu umbrela..." O trasura venea in goana dinspre sosea cu un domn intre doua femei, hohotind de veselie, parca toata lumea ar fi fost a lor.

Titu Herdelea pasea tacut si prudent. Vedea ca Iuga n-are chef de vorba si nu voia sa-l supere. isi facu in gand bilantul serii si chibzuia ca poate fi multumit. Daca ar intra la Universul, s-ar putea socoti angajat definitiv si bine. Nu e un ziar subtire, dar pare a fi solid si raspandit. Ar fi preferat Adevarul, care e mai simpatic, mai opozant si mai intelectual. Pentru inceput e bine si asa. Numai sa nu uite avocatul sa vorbeasca cu directorul. Are sa treaca maine negresit pe la Baloleanu... Adica nu, sa se consulte intai cu Iuga.

Trebuie sa ia seama, sa nu faca vreo gafa, sa-l ofenseze si sa-l piarza. Cand i-a scos Dumnezeu in cale un om atat de extraordinar, nu mai conteaza cateva zile de asteptare...

Prin piata Palatului regal i se paru totusi ca tacerea a fost prea lunga. Cumpanind despre ce i-ar putea vorbi, isi aminti cu cat interes a discutat Grigore despre nevoile taranesti. ii zise deci, ezitand, parca i-ar fi pipait sufletul:

- Nici n-am pomenit, atata ce se vorbeste pe aici despre tarani si mereu despre tarani. Toata lumea, pretutindeni, intruna: chestia taraneasca, problema taraneasca, sa facem asa, sa facem altfel...

De ce atata discutie? Pana si la mine in curte, toti chiriasii, cum se aduna la taifas, repede ajung la tarani, s-apoi da-i si da-i cu problema si cu chestia... Barem un cizmar jidov si mai ales feciorul lui, care-i mare socialist, nu ma intalnesc o data sa nu-mi bata capul cu fel de fel de solutii si cu proorocirea ca, de nu se rezolva chestia taranilor, are sa vie revolutia sa faca praf si cenusa Bucurestii!

Grigore tresari ca trezit dintr-o visare. in aceleasi clipe, aceeasi intrebare si-o pusese si el, cautandu-i raspunsul. Murmura cu privirea spre norii maniosi ce se valtoreau peste capetele lor:

- Poate sa fie numai o moda trecatoare, dar poate sa fie si o durere straveche, care apasa sufletele ca o pacla nabusitoare.

Cine stie?





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 1962 ori.