Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)

de Liviu Rebreanu

3.

Titu Herdelea alerga pe trotuar cu palaria putin pe ureche si cu fata atat de stralucitoare de bucurie, ca oamenii intorceau capul dupa el, parc-ar fi fost beat. ii batea strasnic inima. si balbaia intruna:

- in sfarsit, multumesc lui Dumnezeu!... Ce om de treaba! Se cunoaste indata ca e boier... in sfarsit mi se pare ca mi-a ajutat Dumnezeu...

Prin strada Romana iesise in calea Victoriei. Coti acuma spre strada Verde, ca sa ajunga mai drept in Buzesti, unde avea o camera mobilata si unde, in vecini, lua masa la familia Gavrilas.

De bastina din Amaradia, Gavrilas se gasea in tara de vreo zece ani si era agent secret in politia capitalei, insarcinat cu controlul hotelurilor. Cunostea pe invatatorul Herdelea, cu care fusese odinioara coleg de scoala. Astfel, cand, intr-o dimineata, a descoperit in registrul de calatori de la "Hotel English" numele Herdelea printre cei sositi in ultimele zile si cand a vazut mai ales ca a venit din Ardeal, a ghicit imediat ca trebuie sa fie feciorul lui Zaharia.

Fara multa ezitare, s-a urcat la camera lui Titu si l-a sculat din somn sa-i ureze bun sosit si sa-i ofere serviciile lui prietenesti, ca sa nu fie jumulit ca toti strainii care pica in acest oras frumos, dar foarte stricat. in aceeasi zi i-a gasit o odaita buna si ieftina, chiar alaturi de locuinta lui, iar pe inserat l-a dus si l-a instalat. Pe urma l-a poftit sa cineze in familia lui, sa-l cunoasca si nevasta-sa.

in afara de sotii Gavrilas, din familie facea parte si domnisoara Marioara Radulescu, o fetita de vreo optsprezece ani, dragalasa si vioaie ca o veverita, eleva la scoala profesionala. Din pricina ei n-a putut Gavrilas sa-i propuie lui Titu sa locuiasca chiar la dansii.

Doamna Gavrilas, maruntica, grasa si rosie, cu fata vesnic lucioasa, socotise totusi ca ar fi putut lua in gazda si pe domnul Titu. Odaia in care sta Marioara avea doua paturi si tinerii s-ar fi invoit cum e mai bine, ca doar amandoi sunt cuminti. Gavrilas insa s-a impotrivit, spunand ca asa ceva nu se cuvine si ar putea starni vorbe urate... Peste cateva zile, pentru ca Titu nu se obisnuia cu mancarile de pe aici, s-a inteles cu doamna Gavrilas sa-l primeasca si pe el la masa, platind o suma modesta si potrivita. Venind astfel zilnic in casa, Marioara i-a marturisit ca se simte slabuta la limba romana si ar avea nevoie de o meditatie serioasa. Galant, Titu s-a oferit sa o mediteze el gratuit, spre marea bucurie a doamnei Gavrilas, care o iubea ca pe copilul ei si tinea mult sa-si treaca bine toate examenele. Lectiile le-au inceput chiar din seara aceea, dupa cina, in odaia lui Titu, unde puteau fi mai linistiti si nesuparati de nimeni. Prima lectie s-a prelungit pana dupa miezul noptii.

Tanarul a explicat a doua zi doamnei Gavrilas, care fusese cam ingrijorata, ca a tinut-o mai mult, fiindca, intr-adevar, fata a fost foarte neglijata. Marioara insasi a recunoscut ca mai placute lectii ca Titu inca nimeni nu i-a dat si ca ar fi bucuroasa, daca Titu ar putea sa o invete cat mai des, ca sa fie sigura de izbanda. Cand sosi acuma Titu Herdelea ii gasi la cafea.

- ti-am pus lingurile in brau, nenisorule! il intampina Gavrilas, pufnind rar dintr-o tigara rasucita de el insusi cu multa meticulozitate.

- Numai fata asta-i de vina, domnu Titu, se scuza doamna Gavrilas, tragand cu ochiul spre Marioara care zambea siret. Ca zicea ca e moarta de foame si ca ea nu mai asteapta nici pe printul...

Titu se simtea atat de fericit, ca trebuia sa se racoreasca. Se repezi deci la Marioara, o lua in brate si incepu s-o sarute pe gura, pe ochi, pe obraji, pana ce toata o ciufuli, ba-i mai rasturna si ceasca de cafea pe fata de masa, spalata si calcata de insasi doamna Gavrilas si pusa numai atunci intaia oara.

- Na, apoi astea mie nu-mi plac, se supara Gavrilas, silindu-se sa-si apere propria-i cafeluta amenintata, in vreme ce doamna Gavrilas isi frangea mainile amutita, parc-ar fi asistat la un cataclism.

Fata insa se arata magulita de explozia aceasta si primea vijelia de sarutari gangurind ca o turturica.

- Victorie, domnule Gavrilas! racni in cele din urma Titu, zvarlindu-si palaria pe pat cu un gest de general triumfator.

si povesti pe nerasuflate cum a intalnit pe Grigore Iuga, ce-au vorbit, cum era gata-gata sa nu mai vie deloc la dejun si cum diseara va manca la Enache. Pozna cu rasturnarea cafelei si prapadirea fetei de masa fu repede iertata si uitata. Gavrilas fusese cativa ani un fel de ajutor de administrator la o mosie de prin Vlasca, unde a facut si ceva gologani, incat avea mare respect de mosii si mosieri, singurele institutii solide din Romania, impotriva restului nutrind eterne nemultumiri, deoarece, in trei ani, de cand intrase in politie, n-a izbutit sa dobandeasca nici o avansare, desi ar fi meritat cu varf si indesat, fiind un functionar constiincios si cu mai multa carte decat altii, dar fara proptele la cei sfinti.

- Daca ai putea sa te infigi administrator la mosia lui macar vreun an, doi, stiu ca ti-ar pune Dumnezeu mana-n cap si te-ai face om! observa Gavrilas, mai tarziu, ganditor si cu o privire de admiratie invidioasa spre Titu, care infuleca zdravan din tocana ardeleneasca pastrata calda. Gavrilas era tot atat de mic la statura ca si nevasta-sa, avea niste mustati groase si prea mari pentru chipul lui, fruntea foarte incretita si o roseata pe toata fata, parc-ar fi fost vopsit pentru o reprezentatie de circ.

Urma o dezbatere ampla asupra perspectivelor tanarului. Se amesteca si doamna Gavrilas cu amintiri discrete despre administratorul din Vlasca. Numai Marioara tacea, pufnea din cand in cand spre Titu si-l bombarda cu cocoloase de paine, la care insa el nu lua seama, fiind acuma ocupat cu chestii serioase.

incetul cu incetul, totusi, entuziasmul proiectelor se potoli.

Gavrilas, obisnuit sa atipeasca dupa-amiaza cate-un ceas, incepu sa caste si apoi se intinse, oftand, pe pat. Marioara se carabani la scoala, iar doamna Gavrilas se apuca sa spele vasele. Pleca si Titu acasa la el, sa se pregateasca pentru masa de la Enache.

Locuinta lui era chiar in corpul de case de alaturi. O poarta de lemn darapanata dadea intr-o curte lunga, murdara, cu sumedenie de camarute, toate inchiriate. Apartamentul dinspre strada, doua odai cu antreu la mijloc, era tinut de doamna Elena Alexandrescu, femeie trecuta de patruzeci de ani, inca aratoasa, vaduva unui ofiter pe care ea il pomenea cand maior, cand colonel si care murise locotenent. in camera din fata, sedea doamna impreuna cu Jean Ionescu, copist la interne, tinerel si berbant. in antreu se gaseau numai doua lazi cu carti, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitesti, sotul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi.

Odaia din fund, cu doua ferestruici spre curte, un pat de tabla, un lavabou, o masa rotunda, trei scaune, un dulap hodorogit si cateva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. in curte, mai incolo, statea un cizmar evreu, Mendelson, cu cinci copii, dintre care cel mare isi termina armata la artilerie, apoi un placintar bulgar cu dugheana in vecini, un croitor ramas vaduv de curand cu patru copii mici, un pensionar cu sotie tanara, avand in gazda un student...

De cum pasi in curte, tanarul Herdelea auzi ciripirile multumite ale doamnei Alexandrescu si intelese ca Jean trebuie sa fi plecat la birou. Usa dinspre antreu era larg deschisa, iar doamna se aranja in oglinda cu puful de pudra intr-o mana si batonul de rosu in cealalta, ca o porumbita batrana si cocheta.

- Sarut mana, doamna Alexandrescu! striga Titu amabil ca totdeauna, scotand din buzunar cheia de la camera lui si potrivind-o in broasca.

- Bonjur, bonjur, domnu!... raspunse gazda incantata de chiriasul ei, care se purta atat de cuviincios. Dar ce esti asa de grabit? Poftim incoace nitel, ca doar n-am sa te mananc, adauga apoi cu glas de sirena ragusita, continuand operatia de pictura faciala, in vreme ce Titu, din pragul camerei lui, dupa ce deschisese usa, isi arunca palaria pe masa. Sunt singura. Jenica, saracutul, s-a dus la minister... Vino, vino, n-ai frica! Jenica nu-i gelos, cu toate ca ma adora...

isi aduse aminte de pat, vazu niste adancituri si se repezi sa le netezeasca, murmurand cu o satisfactie plina de mandrie:

- Uite - asa-s barbatii de neastamparati... Parca poti scapa de insistentele lor? Titu se simti jenat si, ca sa schimbe vorba, se grabi sa-i spuie ca diseara va veni acasa poate mai tarziu, pentru ca are sa petreaca la restaurantul Enache cu un domn.

- Ah, Enache, ce delicios se mananca la Enache! suspina romantic doamna Alexandrescu. N-am mai fost insa de cand traia raposatul, fie iertat...

Se pierdu un rastimp in glorificarea bietului Mache, care s-a prapadit asa de tanar. ii arata o fotografie, sa-i dovedeasca ce frumos barbat a fost. ii spuse ca numai gratie zestrei ei reglementare a putut marita pe Mimi, caci altfel, prin cate necazuri a trecut, nici n-ar fi avut cu ce s-o urneasca din casa. Pe urma, sfarsindu-si pictura, incepu sa-i istoriseasca pe larg cate certuri si aproape scandaluri a avut bietul Jenica din pricina ei cu parintii lui, care sunt niste oameni foarte bine, dar cu idei foarte invechite in unele privinte si n-au vrut sa-i admita in ruptul capului sa traiasca cu ea, ci au umblat din rasputeri sa-l insoare cu o uratenie despre care ziceau ca ar fi o partida stralucita. Jenica insa, cat e dansul de dragut, altfel, are o fire foarte voluntara si le-a declarat categoric ca mai degraba rupe cu toata familia orice relatie, decat sa se desparta de iubita lui, care, pe langa ca e o femeie superba, il si ingrijeste admirabil si-l iubeste cu adevarat. si asa, batranii au fost siliti sa cedeze, incat azi sunt buni prieteni si absolut intimi.

De altminteri, si ea a avut destule mizerii si mai are, din cauza lui Jenica, cu ginerele ei. Mimi n-ar zice nimic, fiindca ea stie cat a suferit sarmana maica-sa si s-a jertfit, si ca macar acuma are dreptul sa-si traiasca si ea traiul. Dar ginerele e baiat de la tara, cu moravuri de la patruzeci si opt, si i-a declarat verde ca el nu-i va mai trece pragul cat va fi cu Jenica, nedorind sa se gaseasca fata in fata cu pestele ei. "Auzi, Jenica peste, el care e functionar si..." Ba a oprit si pe Mimi sa o vaza, asa ca draguta de ea, cand vine prin Bucuresti, trebuie sa se intalneasca aproape pe furis cu mama ei, care a nascut-o si a crescut-o.

- Of, Doamne, greu se mai plateste si putina fericire ce i-e scrisa omului! suspina sfarsind doamna Alexandrescu, cuprinsa de induiosare.

Tanarul se zapaci de tot ascultand destainuirile atat de intime, mai ales cand luara o intorsatura trista. Se scula incet, gandindu-se ce-ar putea sa-i spuie ca sa-i stearga amaraciunea. Doamna Alexandrescu isi regasi singura vioiciunea, pornindu-se sa-si laude fata, frumusetea ei, inteligenta ei, dragalasia ei si fagaduind lui Titu ca-l va prezenta negresit, ca sa o cunoasca si sa-si dea seama ce inseamna o fiinta intr-adevar adorabila... Neavand nici o treaba, doamna l-ar fi tinut la taifas pana noaptea, ca si alte dati. Titu ardea de nerabdare sa se pregateasca pentru intalnirea de diseara care poate sa insemneze o intorsatura in viata lui. Tocmai chibzuia cum sa se retraga fara sa o jigneasca cumva, cand auzi in curte o voce strigand:

- Domnul Titu Herdelea!

Cateva glasuri rasunara indata afara:

- in fata, in fata!

- E factorul, explica doamna Alexandrescu.

Titu facu numai trei pasi pana in antreu, unde se si ivise factorul. Era o scrisoare de acasa. Saluta pe doamna Alexandrescu si intra in odaia lui, cuprins subit de emotie.

Prima scrisoare de cand s-a asezat in Bucuresti... Rupse plicul si sorbi cu infrigurare cele sase pagini de scris marunt in care doamna Herdelea, in stilul ei evanghelic, presarat cu maxime morale si povete intelepte pentru "dragul mamei instrainat", ii spunea toate cate s-au petrecut prin Amaradia dupa plecarea lui, de la moartea lui Ion Glanetasu si pana la logodna Ghighitei cu invatatorul Zagreanu.

"Cununia insa vom face-o tocmai dupa Craciun, ca sa ne putem infatisa cu vrednicie. O sa le dam lor casa din Pripas, sa nu mai stea asa pustie si sa le poarte si lor noroc, cum ne-a purtat noua...

Ne-ar fi drag sa fii si tu la nunta, biata copila si acum plange gandind ca tu poate n-ai sa poti veni. Dar tu sa-ti vezi de soarta ta si sa cauti sa te chivernisesti cat mai bine si sa nu pierzi nadejdea in Dumnezeu, ca Dumnezeu nu lasa pe cei drepti si cu credinta. Trebuie sa ai rabdare multa, dragul mamei, ca nici pe acolo nu zboara pui fripti si placinte calde, omul sa nu despereze, ci sa lupte cu toate piedicile pana ce izbandeste cu ajutorul lui Dumnezeu... Are sa inceapa in curand frigul si iarna, si nu stiu daca tu ai haine grosute. Sa iei seama si din cei dintai bani sa-ti cumperi ori, daca pe acolo-s prea scumpe, sa trimiti bani, sa-ti faca strulovici, ca-l stii ce frumos lucreaza, si ieftin..." intr-un post-scriptum, Ghighi adauga ca ea nu se cununa, orice ar face batranii, daca nu vine si el la nunta, si-i mai spunea ca va merge negresit la balul studentilor, dar inca nu stie cu ce rochie, ca ea ar vrea sa-si faca una noua, mai ales ca e si logodita, si toti ochii vor fi pe ea.

in alt post-scriptum, batranul Herdelea il indemna sa nu uite a scrie ceva pentru Tribuna Bistritei, cum a fagaduit cand a plecat, caci directorul si acuma asteapta darile de seama despre serbarile "Astrei". De asemenea sa-i trimita gazete din tara, sa vada si domnii nostri foi romanesti adevarate, iar cand va publica de ale lui, sa poata arata tuturor ce face feciorul lui in Romania.

Titu reciti scrisoarea de cateva ori, parc-ar fi vrut s-o invete pe dinafara. Completa din sufletul lui toate vestile. Se simtea din nou acasa, in Ardeal, in lumea unde fiece amanunt, oricat de neinsemnat, avea o rezonanta vie pentru intreaga lui fire. Sub farmecul amintirilor, cuprins de o nostalgie dureroasa, vru sa se apuce pe loc sa raspunda, ca si cand numai astfel si-ar fi putut usura inima.

Pe masa erau cateva carti aduse de acasa, biblioteca lui, apoi caiete cu insemnari, cu crampeie de poezii, cerneala, tocuri... Numai hartie de scrisori n-avea. Cautand un petic de hartie potrivita isi aduse aminte de Iuga, cobori in realitate si hotari sa amane raspunsul pana ce va putea comunica lucruri mai multe si poate mai bune.

De altfel, se facuse ora sase si, deci, era momentul suprem sa se gateasca pentru diseara. Mai cu seama ca trebuia sa-si aranjeze unele mici lucruri, sa-si mai coasa cate ceva, sa-si lustruiasca ghetele, sa-si perie costumul negru de camgarn pe care nici nu l-a prea imbracat aici, incat s-ar putea duce cu el si la Palat. Voia sa fie foarte exact la intalnire, caci omul civilizat intai dupa exactitate se cunoaste. Mai bine sa astepte el cateva minute decat sa fie asteptat.





Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (01)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (02)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (03)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (04)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (05)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (06)
Rascoala - Se misca tara - Rasaritul (07)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (01)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (02)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (03)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (04)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (05)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (06)
Rascoala - Se misca tara - Pamanturile (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (01)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (02)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (03)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (04)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (05)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (06)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (07)
Rascoala - Se misca tara - Flamanzii (08)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (01)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (02)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (03)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (04)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (05)
Rascoala - Se misca tara - Luminile (06)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (01)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (02)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (03)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (04)
Rascoala - Se misca tara - Friguri (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (01)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (02)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (03)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (04)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (05)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (06)
Rascoala - Se misca tara - Vestitorii (07)


Aceasta pagina a fost accesata de 2584 ori.