Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
de Liviu Rebreanu
4.
Apostol Bologa ramase in mijlocul odaitei cu ochii la ferestruica de langa usa. Tresari auzind cheia in broasca si asculta instructiile santinelei, neclintit, harca ar fi fost tintuit locului. Mai auzi pasii plutonierului, pe trepte, trei, apoi altii, de bocanci, in coridor si in sfarsit, in geam, vazu un patrat din pantecele soldatului cu tunica verzuie, incretita, cu cartusierele negre si cureaua armei stransa de o mana noduroasa, cu pielea crapata si foarte murdara.
Se uita imprejur, cum face omul cand intra intaia oara intr-o casa noua. isi plimba ochii pe masa lipita de perete, pe patul asternut, in colt, pe scaunul de la picioare, fara speteaza, pe lavoarul din cellalt colt... isi scoase casca incet, fara zgomot, si o aseza cu bagare de seama pe scaun. isi netezi parul pe tample, cu amandoua palmele, de multe ori, parc-ar fi vrut sa-si potoleasca o durere. Apoi merse pana la usa, patru pasi, se intoarse langa masa. Peretele era varuit cam de mult si varul plesnise. Se rezema cu mainile de dunga mesei. Scandurile nu se impreunau bine si crapatura dintre ele era astupata, neagra, desi tabla trebuie sa fi fost frecata de curand cu lesie si nisip. Pe marginea dinspre perete, in litere sapate cu briceag, scria: "Aici am suferit... zile".
"Stegarul bosniac, se gandi Apostol, amintindu-si vorbele primarului. Oare de ce nu spune cate zile?" Simti atata lene in creieri, ca nu-si mai urmari gandul. isi dadu seama de aceasta si facu cativa pasi, sa-si vie in fire. ii aparu in minte figura pretorului si se aseza pe pat, leganandu- si picioarele din genunchi in jos. Acuma fereastra era o cruce de lemn intr-un patrat alb.
"Trebuie sa fie peretele cancelariei pretorului, isi zise dansul si, inchipuindu-si iar infatisarea pretorului, continua ritmic: Dobitoc... dobitoc... dobitoc..." Apoi venira amintiri randuite frumos, una dupa alta, toate numai din clipa intalnirii cu Varga incoace. ii defilau prin suflet secundele, fiecare plina cu viata, cu niste basici de sticla, vazandu-le continutul. Treceau insa cu o iuteala vertiginoasa, ca un film invartit nebuneste, si totusi se deosebeau precis, ametitor de precis... Erau mii, poate milioane, si se scurgeau intr-o singura clipire, si reveneau in momentul imediat urmator, neincetat, neobosite... si el rascolea prin ele ca intr-un joc bizar si, privindu-le, murmura: "O secunda mai puternica decat o viata de om..." Peste cateva clipe i se paru ca a gresit si adauga, clatinand din cap: "Viata omului nu e afara, ci inlauntru, in suflet... Ce-i afara e indiferent... nu exista... numai sufletul exista... Cand nu va fi sufletul meu, va inceta de a mai fi tot restul...
restul..." Prin geam vazu, in ograda, doi soldati care treceau tinandu- se de mana. Atunci isi schimba firul gandului, urmand: "si totusi restul hotaraste soarta sufletului meu... si restul depinde de alt rest... Pretutindeni dependenta... Un cerc de dependente in care fiecare veriga se mandreste cu independenta cea mai perfecta!... Numai Dumnezeu..." Cheia se invarti de doua ori in broasca, usa se deschise si un soldat puse pe masa o tava incarcata. Plutonierul, inainte de-a zavori, zise respectuos:
- Aveti si cafea, si ceai... la alegere...
Cu mainile sprijinite pe marginea patului, cu picioarele atarnand nemiscate, Apostol se uita lung la tava de pe masa.
isi aduse aminte ca n-a mancat de ieri de la pranz. Se scula si sorbi cu pofta ceaiul. Apoi se simti coplesit de o apatie grea. Nu-i mai pasa ca e inchis intr-o odaita, cu santinela la usa... Se intinse pe pat cu fata-n sus si inchise ochii.
Statu asa, fara ganduri, un rastimp care i se paru o vesnicie.
Apoi arunca o privire pe cadranul ceasului-bratara.
"Unsprezece! se gandi cu deceptie. De-abia o ora a trecut de cand sunt aici... Daca va trece vremea tot asa de incet, am sa-mi pierd mintile!" Sari jos si incepu sa umble de ici-colo, incercand sa-si lamureasca deplin situatia. in creieri i se framantau numai crampeie de ganduri, dar inima ii tremura de frica si tulburare.
Avea acuma intuitia ca il asteapta ceva ingrozitor, ceva ce ii ameninta insasi temelia fiintei... Se opri in dosul usii, cu ochii in gol, si deodata ii rasari creanga groasa din copacul spanzuratului singuratic, ca un brat care arata inainte, in viitor, o tinta hotarata... ii veni sa tipe, sa se apere si anevoie izbuti sa porneasca de colo pana colo, din ce in ce mai grabit, framantandu-si mainile incrucisate la spate... Se silea sa gaseasca o aparare impotriva pretorului si o gasi in faptele din trecut.
"O ratacire intamplatoare nu cumpaneste cat o fapta vitejeasca, murmura cu noua incredere. Cine a fost in lupta stie ca orice viteaz are si momente de sovaire. Dar o singura ratacire nu poate sterge o viata intreaga de fapte, oricat ar umbla pretorul sa ma ponegreasca..." incetul cu incetul se potoli. Dragostea de viata ii nascocea mereu argumente si dovezi salvatoare. Pe urma va incepe o viata noua din temelie, cladita pe realitati, nu pe himere.
Toata viata lui trecuta a crescut dintr-o radacina bolnava pe care trebuie sa si-o smulga din suflet chiar de-acuma. Alt suflet ii trebuie, ferit de vesnicele ezitari si chibzuiri, capabil de-a infrunta lumea asa cum este, iar nu cum o zugraveste o inchipuire subreda. Meditatiile starnesc numai conflicte cu lumea.
"Atarna mult de cine va fi in juriu, isi zise deodata, curmandu-s i gandurile. Precum si de aparator!... Cine-o sa ma apere? A, da... Klapka... I-am spus pretorului... A fost prima intrebare si primul raspuns..." Klapka?... Poate ca ar fi fost mai folositor un militar viteaz, ale carui cuvinte sa zguduie si sa convinga sufletele militarilor din juriu... Klapka?... Cine stie daca nu Klapka e pricina prabusirii?! El a venit cu padurea spanzuratilor si i-a picurat in inima indoielile... Viata e un povarnis cu un capat in cer si cu cellalt in neant. Omul trebuie sa faca imense sfortari sa stea in picioare, iar cand a inceput pravalirea, nimeni nu-i mai poate reda echilibrul.
"M-am amagit cu vorbe, parca viata s-ar calauzi cu vorbe..." Atunci ii aparu in suflet Ilona si indata simti o caldura binefacatoare, ca si cum chipul ei i-ar fi umplut inima de o iubire vie, ca o lumina uriasa, in care se cuprindeau toti oamenii si toata lumea. Fericit, cu privirile stralucitoare, sopti in nestire: "Iubirea traieste vesnic, fara inceput si fara sfarsit... Prin iubire cunosti pe Dumnezeu si te inalti pana la ceruri..." Se scufunda cateva clipe intr-o liniste adanca peste care sufletul lui plutea lin si se legana ca o frunza pe oglinda unei ape fara unde.
Apoi se scutura si porni iar, prin odaita, ascultandu-si pasii, care bateau pe podele cu lovituri regulate, ca limba unui ceasornic... Ganduri subtiri ca niste ace lungi ii intepau creierii si-l usturau. Se opri. intepaturile se risipira brusc, lasand in urma un zumzet apasator.
"Mi-am pierdut cumpatul, isi zise dansul cu amaraciune.
Mintea, impreuna cu legile si disciplina ei, se zdruncina ca o masina intre ale carei roti ai zvarlit un bolovan, de indata ce e pusa in fata zidului ce desparte fiinta de nefiinta... Mai bine sa dorm si sa treaca peste mine intamplarile in voia lor!" Se tranti iar pe pat, cautand sa alunge gandurile, care totusi veneau sa-l chinuiasca, intocmai ca niste vrajmasi fara indurare. in rastimpuri ii soseau in ajutor zgomote de afara, schimbarea santinelei, cate un huruit de motor, cate un strigat manios... Apoi pranzul... si iar gandurile, mereu gandurile...
Spre seara auzi pasii plutonierului: poate ca-l cheama pretorul... Se bucura. Barem va mai scapa de tirania gandurilor.
Plutonierul impinse usa de perete si ramase in coridor.
in prag insa, cu o tava de lemn pe care aducea cina, se ivi Ilona... Apostol sari in picioare, fermecat, ca in fata unei naluciri ispititoare. Ilona se duse la masa, aseza vasele si tacamurile, cu ochii numai la el. Pe obraji avea urme proaspete de lacrimi, iar in ochi si pe buze un zambet de imbarbatare, umil, sfios, sub care incerca sa-si ascunda o groaza cumplita... Goli tava si mai statu o clipa, neclintita, murmurand de cateva ori, domol, ca un susur:
- Dumnezeu... n-ai grija. Dumnezeu...
Apoi iesi cu privirea in pamant. Apostol o vazu coborand cele trei trepte. Se freca la ochi, buimacit. Plutonierul intra si, aprinzand lampa atarnata de o grinda, zise incet, sa nu-l auda santinela:
- Atata mi-a batut capul primarul, si fetita atata a plans, ca mi-am calcat pe inima si i-am dat voie sa va serveasca...
Fata s-a jurat ca se omoara daca n-o las... Oameni suntem, domnule locotenent... Numai sa luati seama, va rog mult...
De-ar afla domnul capitan, pe cat e de inversunat, ar fi vai si amar de mine...
Bologa statea in acelasi loc, inlemnit, cu fata aprinsa de o bucurie coplesitoare. Nu se mai simtea singur, si sufletul ii era inflacarat de speranta. sopti intr-un extaz de rugaciune:
- Dumnezeu...
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08
Aceasta pagina a fost accesata de 2089 ori.
