Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
de Liviu Rebreanu
9.
Automobilul opri scurt in fata unei ograzi largi, cu poarta deschisa. Bologa sari jos, astepta doua clipe pe plutonierul care spunea ceva soferului, si intrara impreuna, in vreme ce masina trecea mai departe.
Doua case mari, batranesti, margineau ograda. Cea din dreapta, cu gradinita de flori in fata, varuita de curand, avea vreo cinci odai. in trei locuia generalul Karg, iar in celelalte doua din fund, proprietarul, insusi primarul comunei. Casa din stanga era a unui invatator care a murit, anul trecut, in Italia. tinuse pe sora primarului. Vaduva cu cei cinci copii a fost nevoita sa se mute la o ruda, in sat, fiindca in casa s-au instalat birourile comandamentului. Mai inainte ograda a fost despartita cu un gard de uluci, pe care militarii l-au pus pe foc, incat acuma fantana cu cumpana statea stinghera ca o amenintare... in fund se vedea un rand de acareturi noi.
Mai incolo era gradina cu pruni infloriti, mergand pana sub coasta de molifti. in fata soproanelor, mai multi soldati spalau doua automobile, alaturi de un intreg parc de motociclete.
Prin coridorul si inaintea usii caselor din stanga se imbulzeau soldati de toate armele, asteptand ordine si, in asteptare, se trageau si se impingeau, pufnind de ras si vorbind in soapte, caci generalul nu permitea nici un fel de zgomot care sa-i tulbure ocupatiile...
Langa fantana, pretorul diviziei statea de vorba cu un civil de vreo cincizeci de ani, rumen, chipes, blajin la infatisare, imbracat jumatate nemteste, jumatate taraneste. Pretorul, burtos, cu mustata sura, isi insotea cuvintele cu gesturi apasate, iar omul se uita speriat in ochii lui, dand mereu din cap in semn de aprobare. Cand vazu pe Bologa, pretorul se intoarse si-i striga usurat:
- Ei, bine c-ai sosit, dragule!... in sfarsit... Am scapat de o grija teribila... inchipuieste-ti, s-a imbolnavit locotenentul din Curtea Martiala si cat pe-aci sa nu mai putem functiona, desi maine avem o afacere extrem de grava...
Excelenta nu mai ingaduie sa retragem ofiteri din front pentru completarea Curtii... in sfarsit poti sa-ti inchipui prin ce emotii am trecut!
Dandu-i mana, Apostol intreba:
- Pentru aceasta ma cheama generalul?
- Desigur... Probabil, vrea sa-ti dea personal instructii, stii obiceiul lui, zise pretorul cu o insufletire ce contrasta neplacut cu grasimea lui. Fiindca trebuie sa starpim prin orice mijloc tradarea, Bologa!... Ce-i aici e nemaipomenit!
Orice miscare se face, a doua zi dusmanul o stie... Pana si intentiile noastre cele mai secrete dusmanul le cunoaste...
Ei bine, asta nu mai merge! Din moment in moment ne asteptam la evenimente importante si iata-ne inconjurati numai de spioni, parca am fi in tara inamica... Eu, fireste, am constiinta impacata! Eu de mult mi-am facut datoria si am raportat excelentei ca aici nu miroase a patriotism.
Excelenta nu m-a ascultat. Avea incredere. Zicea ca suntem acasa... Acuma poftim, acasa!... Chiar aseara mi-au adus jandarmii doisprezece banditi, adunati de prin paduri, din spatele frontului... Doisprezece! Ce zici?... Frumos numar!...
Tocmai spuneam primarului cat sunt de revoltat... Un furnicar de tradatori...
Apostol Bologa il intrerupse cu imputare si plictiseala:
- De ce nu ma lasati pe mine in pace, capitane? Ce aveti cu mine? Primarul aproba din cap, inviorat putin. Pretorul insa se supara si raspunse indignat:
- Apoi, fireste, asa vorbiti toti si va coditi, ca si cand Curtea Martiala ar fi ceva... de mana a zecea! Nu va dati seama ca, in fond, de noi depinde toata vitejia voastra...
Razboiul nu se castiga numai cu tunuri si cu “ura”, domnule!
Asta a fost odata!... Azi mai mult face creierul decat bratul!... N-ar fi rau sa patrundeti si voi serviciile imense pe care le aducem noi patriei, n-ar fi deloc rau!... Numai mentalitatea voastra e de vina ca divizia nici n-are o Curte Martiala permanenta, cum scrie la legea de organizare, si ca trebuie sa adunam membrii cu arcanul de cate ori se ivesc cazuri de judecat! Lipsa de ofiteri nu poate fi o scuza serioasa...
Sa munceasca fiecare cum muncesc eu si atunci nu va mai fi lipsa de ofiteri tocmai pentru o institutie atat de necesara, atat de indispensabila, cum e Curtea Martiala la o divizie. Adica eu cum sunt si pretor, si magistrat-instructor, si procurorul curtii, intr-o singura persoana? Fireste ca muncesc de-mi crapa ochii... Sa faca si altii ca mine!... Caci, sa stiti, baieti, nu exista victorie fara Curte Martiala!
Pretorul era capitan activ si, ca sa scape de front, se convinsese ca serviciul lui va hotari soarta razboiului. Se temea cumplit de moarte si bubuitul tunurilor il ingrozea, incat isi astupa urechile. Vesnic i se parea ca e prea aproape de front resedinta cartierului si isi dibuia beciuri speciale unde sa se ascunda de aeroplanele vrajmase. Se credea totusi erou si avea un dispret aproape curajos fata de barbarii din transee. Acuma, vazand la spatele lui Bologa pe plutonierul cu fata cenusie si deoarece Bologa examina casele si acareturile indiferent, parca nici n-ar fi vrut sa-l mai asculte, pretorul striga cu mandrie si resemnare:
- Haidem, plutonier, la munca!... Noi nu cunoastem odihna...
Asta-i soarta noastra!... Mai avem cateva interogatorii si trebuie sa incheiem dosarele, caci maine e zi mare...
Arunca o privire dispretuitoare lui Bologa si porni grabit, leganandu-si burta, spre casa din stanga, urmat de aproape de plutonierul credincios.
Apostol ofta usurat... Apoi, dupa un rastimp, intreba pe primarul care nu stia ce sa faca:
- Generalul e aici?... D-ta poate ca...
- Doarme, raspunse repede primarul. Totdeauna se odihneste dupa pranz cate doua-trei ceasuri... Dar de-acu trebuie sa se scoale, ca s-a cam inserat...
Pe cand Bologa se gandea sa caute pe aghiotantul generalului, se pomenira cu groparul Vidor, care tocmai intrase pe poarta. Vazand pe Apostol, groparul se innoura:
- Vai de mine, domnule locotenent!... Da' cand ai venit?
- Serviciul, murmura Apostol. Uite, m-au chemat la Curtea Martiala...
- Nu mai spune! se spaimanta groparul. Pe d-ta?... Oare de ce?
- Judecator, zise Bologa, zambind foarte ciudat.
Vidor se inchina de trei ori. Cand afla insa primarul ca “dumnealui vrea sa ia pe Ilona”, se insenina si vorbi mai cu inima:
- Apoi, daca-i asa, sa n-ai grija, domnule locotenent, ca n-ai s-o duci rau la noi! De-o fi sa zabovesti mai mult, n-o sa te lasam pe drumuri. Uite, colo, in fund...
Arata cu degetul un mic chiosc de barne, cu o usa si un geam, cu coridor in fata si cu trei trepte de scanduri, lipit de casa din dreapta.
- Crezi ca as incapea eu in coliba aceea? zise Apostol, cercetand din ochi chioscul cu luare-aminte.
- Cum nu!... La nevoie omul incape si in gura de sarpe, urma primarul bland. Am facut-o, acu-s vreo sapte ani, in gluma, fiindca ma tot ruga nepoata-mea, care nu-i aici acuma si a crescut fata mare, sa aiba si ea o casa de papusi. Ei, azi asa, maine asa, fetita nu ma slabea... intr-o zi, hai, zic, sa-ti fac casa de papusi, ca pe-aici lemne avem destule, si de pomana. si uite-asa, am ridicat-o cu mana mea... Avea inlauntru patucean si masuta si scaunel... toate ca pentru papusi... Dar si omul mare se putea adaposti binisor. Acuma e goala. Dumnealor o pastreaza, cum s-ar zice, ca temnita pentru ofiteri, si de aceea sta mereu pustie. Numai vreo saptamana a stat, asta-toamna, cand erau aici bosniacii, un stegar tanar de tot, cine stie pentru ce vina. De atunci n-a mai calcat nimeni...
Apostol nu-si mai putu lua ochii de la chiosc. Primarul tacu zapacit, iar groparul se muta mereu de pe un picior pe altul, ca si cum ar fi vrut sa intrebe ceva si n-ar fi gasit cum sa inceapa.
- Dar ceilalti unde-s? intreba apoi brusc locotenentul.
- Dincolo, sopti primarul, intelegand. Sunt doisprezece...
O, Doamne, urgia lui Dumnezeu... Sunt romani, saracii, si nici unul n-are sa scape dupa cat e de infocat capitanul...
Bologa urmari privirea primarului si, in fata unui hambar de piatra, vazu o santinela cu baioneta la arma.
- Acolo? mormai el, mai stins.
Primarul dadu din cap. Pe urma, cu glas care parca voia sa stearga un gand, zise:
- Poate ca s-o fi sculat domnul general...
Apostol porni masinal dupa primarul satului. Groparul se tinea de ei, mereu incurcat. in usa a doua se ivise primareasa, cu cocul carunt in crestetul capului. Fiindca nu auzea bine, primarul ca sa nu strige, ii vorbi miscand tare din buze si aratand pe Bologa:
- Dumnealui e ofiterul care vrea sa ia pe Ilona...
Femeia zambi larg, incantata, spre Apostol. Barbatul ii puse mana pe brat si continua:
- Acu a venit aci... pentru cei de colo!
Zambetul primaresei se schimba indata intr-o strambatura de spaima, in vreme ce primarul ii facu semn ca Bologa trebuie sa vorbeasca cu generalul.
- E o fiinta foarte miloasa nevasta-mea, explica primarul, ca sa nu creaza locotenentul cine stie ce despre spaima femeii. Mai ales de cand a vazut pe bietii oameni cum pleaca la spanzuratoare, cu alai, s-a imbolnavit de groaza. Noi barbatii suntem mai tari la suflet si rabdam multe, dar femeile...
De altfel, chiar domnul general o respecta foarte mult, adauga putin mai mandru. Ea ii gateste, ea il ingrijeste.
Atunci groparul, morocanos, ca si cum l-ar fi oprit cineva sa vorbeasca, reteza scurt avantul primarului zicand:
- Ia mai stai, cumnate, oleaca... Vorba e, cum ramane Ilona singura?
- Asta-i acuma, facu cellalt, putin suparat ca l-a intrerupt.
Las-o sanatoasa, ca n-are s-o manance nimeni... intai sa vedem ce s-alege cu dumnealui... Pe urma, daca o fi nevoie, o aducem si pe ea aici si ispravim! Ei, esti multumit? Groparul nu mai zise nimica, ci intra in casa dupa primareasa care se retrase pe nesimtite. Primarul insoti pe Apostol pana la usa generalului:
- Uite-aici!
Apostol Bologa deschise. Aghiotantul il intampina nerabdator:
- Ai venit de mult?... Trebuia sa-mi spui... Excelenta a intrebat de trei ori de tine...
Disparu, mititel, pe usa si, peste trei secunde, il introduse in biroul generalului, cu perdelele lasate si lampa, in tavan, aprinsa.
Generalul Karg se plimba multumit, cu mainile la spate, cu o tigara de foi intre dinti, slobozind rotocoale albastre.
Avea fata cam buhaita, ca dupa un somn lung, cu visuri placute. Aghiotantul se strecura la masa de scris si incepu sa claseze niste hartii. Generalul mai masura de doua ori odaia, parca si-ar fi pregatit un discurs, apoi, cu doua degete, scoase tigara din gura si se opri inaintea lui Apostol. il privi cateva clipe, incrunta din sprancene si vorbi declamator, dar fara asprime, intocmai ca odinioara, in tren:
- Te-am numit la Curtea Martiala in locul celui bolnav... bineinteles provizoriu, fiindca nu-mi place sa descompletez serviciile frontului pentru... din principiu... Azi insa Curtea Martiala a devenit tot atat de importanta ca si biroul de informatii, de pilda. Poate chiar mai importanta, caci pana ce nu vom distruge nesiguranta in spate, luptatorii nu vor avea nici o siguranta in fata!... Nu doresc sa-ti dau instructii si nici sa te indemn sa-ti indeplinesti cu sfintenie obligatiile reglementare in noua insarcinare. Te-am chemat la raport numai sa-ti atrag atentia asupra insemnatatii covarsitoare ce o are in clipele acestea justitia militara in legatura cu mersul razboiului!... Da... Din nenorocire, si spre rusinea noastra, s-au ivit aici, in ultimul timp, numeroase cazuri triste printre civilii care ne inconjoara... Cazurile acestea sunt mult mai periculoase decat dusmanul cu care ne luptam cavalereste, fata in fata... impotriva spionilor si tradatorilor din sanul nostru, vitejii din transee ar fi dezarmati daca nu i-ar apara bratul justitiei militare... De aceea trebuie sa procedam fara mila fata de criminalii dinlauntru! Asta-i datoria sacra a fiecarui soldat constiincios si disciplinat! Noi condamnam!... Sper deci sa-ti faci datoria si aici ca in luptele cu inamicul din afara, Bologa! Esti inteligent si corect, am toata increderea in d-ta, si chiar de aceea te-am insarcinat...
Ai avut odata o nesocotinta, dar am tras cu buretele, am uitat-o. De asemenea n-am tinut seama de anume reclamatii despre atitudinea d-tale nemilitareasca in concediu. Eu judec pe soldat dupa cum se poarta pe front, iar acolo d-ta... (se uita la pieptul lui Bologa). Ar trebui sa porti decoratiile!
Le-ai dobandit prin sange si vitejie... Prin urmare, atata aveam sa-ti spun inainte de-a intra in serviciu... N-am obiceiul sa ma amestec in dezbaterile Curtii si nici sa calauzesc bratul justitiei... Nu cer decat dreptate severa si fara mila! Atata, si nimic mai mult!
Generalul tusi si tacu. Apostol se uita in ochii lui cu o stralucire fixa.
- Ai inteles? intreba generalul, ocolindu-i instinctiv privirea.
Apostol Bologa, cu buzele stranse, pleca fruntea.
- Atunci, inainte! striga generalul si-i intinse mana.
Tigara i se stinsese. Aghiotantul, care nu fuma, dar purta vesnic chibrituri, se repezi, politicos si fericit, sa aprinda tigara generalului...
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08
Aceasta pagina a fost accesata de 1969 ori.
