Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
de Liviu Rebreanu
8.
Doamna Bologa pregatise o masa imparateasca in cinstea lui Apostol. Pe cand se aflau tocmai la friptura, navali in casa avocatul Domsa cu fata rosie si asudata si cu ochii rotunzi de o agitatie puternica, strigand din antreu:
- Iarta-ma, draga doamna, ca viu asa... te rog din suflet...
Speriata de infatisarea lui, doamna Bologa sari de la masa, sigura ca i s-a intamplat o mare nenorocire cu Marta: ori c-a fugit cu ungurul, ori ceva mai rau... Dar Domsa urma grabit, aruncandu-si palaria pe un scaun si stergandu-se pe obraji cu batista:
- Nu m-as fi asteptat sa-mi faca Apostol una ca asta, pentru nimica-n lume, doamna, iti jur! Atata incredere am avut intr-insul, in cumintenia si in cinstea lui, ca acuma parca mi-a dat cu barosul in frunte, zau asa, draga doamna!
Cu cat vorbea, se aprindea si asuda mai tare, fiind cam grasun de la Dumnezeu. Cauta sa se linisteasca, indulcindu- si glasul din ce in ce, dar ingrijorarea din ochi tot nu izbuti sa si-o potoleasca, mai ales ca Apostol ramasese locului netulburat, continuand a se lupta cu un picior de gaina, ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Doamna Bologa se zapaci de tot auzind ca Apostol e pricina supararii avocatului, caci ei nu-i spusese Apostol c-ar avea vreo neintelegere cu viitorul sau socru. Ce-i drept, Rodovica s-a grabit sa-i sopteasca, la bucatarie, cum a trimis-o domnisorul la domnul avocat, dar doamna Bologa a crezut ca e vorba de vreun "suvenir" din razboi, pentru Marta. De aceea acum nici nu stia ce sa zica si, ca sa iasa din incurcatura, pofti pe Domsa sa ia loc si sa-i faca cinstea de a gusta putina friptura. Invitatia ei si raceala lui Apostol provoca o noua abureala de sudori pe obrajii avocatului.
Multumi doamnei printr-un suras disperat si se intoarse spre Apostol:
- stii bine cat de mult te pretuiesc, dragul meu, zise cu o ezitare, ca in fata unui necunoscut. Altfel nici n-as mai fi venit, dupa scrisoarea ta... in sfarsit, dupa gestul... care m-a jignit, Apostole, foarte... foarte rau...
- Era datoria mea sa fac gestul, domnule Domsa, raspunse Apostol, ridicand ochii la el si privindu-l cu o liniste neclintita.
- Dar ce-i, ce s-a intamplat? intreba atunci d-na Bologa, mai venindu-si in fire si adaugand: Ia loc... ia loc, uite colea...
O, Doamne-Dumnezeule, ca m-am si speriat, si nici barem nu stiu de ce!
- Cum? nu stii nimic, nu ti-a spus Apostol? se mira Domsa cu o scaparare de nadejde in toata infatisarea. A, zi, nu stii?... Apoi stai, draga doamna, sa auzi si sa te crucesti, nu alta!
ii povesti foarte amanuntit, caci Domsa avea darul de a lungi vorba, cum tocmai asteptau pe Apostol, dupa ce Marta a avut atentia delicata sa vie sa-i zica ea bun sosit, fara sa se uite la etichete si la mofturi, cand colo, in locul lui, apare Rodovica. Ce-o fi, ce n-o fi? in sfarsit, a rupt plicul, nerabdator, a citit si... cat pe-aci sa-i vie rau. Marta chiar a lesinat, si cu drept cuvant, caci asemenea palma poate sa stirbeasca reputatia unei fete si sa-i compromita viitorul.
Cutiuta nici n-au mai desfacut-o, au uitat-o... Dintru-ntai el a fost decis sa ia act pur si simplu, sa-i inapoieze si Marta inelul de logodna si sa incheie pentru toata viata socotelile cu Apostol. Pe urma totusi s-a gandit ca baiatul e tanar, si tineretea-i nabadaioasa: cine stie ce i s-o fi nazarit lui si, pentru o copilarie, ar fi pacat sa se desparta o pereche asa de potrivita... A venit deci sa afle cauzele "gestului" si sa-i atraga luarea-aminte asupra gravitatii unei hotarari neindreptatite, cand e in joc onoarea unei domnisoare...
- Hotararea mea e nestramutata, domnule Domsa, ii raspunse Apostol cu acelasi calm imperturbabil, dupa ce, in vremea cat vorbise avocatul, mancase tacticos, ciugulind cu mare bagare de seama toate oscioarele de pe farfurie. si e nestramutata fiindca nu mai iubesc pe domnisoara Marta!
- Cum n-o mai iubesti? De ce? intreba Domsa, cascand mari ochii.
- De ce! Pentru ca n-o iubesc! zise Apostol, stergandu-si gura cu servetul si uitandu-se surazator la doamna Bologa, care sedea naucita pe scaun, parca nu si-ar fi crezut urechilor.
- Asta nu se poate! striga avocatul. Nu se poate! Asta nu-i cauza serioasa! Pentru inchipuiri copilaresti nu se poate zdrobi norocul unei fete!... Spune si d-ta, doamna, ca doar esti femeie inteleapta si ai vazut multe in lume, spune: se poate? intrebarea gasi pe doamna Bologa nepregatita. in adancul sufletului era multumita ca Apostol a ajuns la vorbele ei. Purtarile Martei o indignasera pe ea, care niciodata n-a cunoscut cochetaria.
Nu ca ar fi banuit-o de lucruri prea grele, dar pe nevasta feciorului ei n-o putea vedea decat ca o fiinta de jertfa, cum a fost si dansa. Sa-i mai arda de petreceri si de nebunii, cand logodnicul ei isi risca viata in fiece minut, in razboi, asta doamna Bologa n-o putea ierta. Nu i-a scris baiatului despre aceasta pe sleau, ca sa nu-l mai amarasca: se hotarase insa sa-i spuie tot cand va veni acasa... Totusi, acum ii era mila de "bietul Domsa, om tare de treaba", si chiar de Marta putin, gandindu-se la rusinea ei daca va prinde lumea de veste.
ii si zise lui Apostol indata sa chibzuiasca bine ce face, ca nui gluma si nici jucarie o logodna stricata...
Aproape un ceas hartuira amandoi pe Apostol, incat Rodovica se arata de cateva ori prin jurul mesei, cu semne deznadajduite ca i se fac scrum mancarile pe foc. Doamna insa se incalzise la vorba si nu mai voia sa stie de mancari, spre fericirea avocatului, care, devenind mai elocvent, cerea mereu lui Apostol indeosebi "cauzele si motivele" unei fapte atat de inexplicabile... Apostol ramase neinduplecat, refuza darz alte lamuriri, multumindu-se sa repete ca nu mai iubeste pe Marta. Astfel, in cele din urma, Domsa, perplex, abatut, fu silit sa se intoarca acasa precum venise, cu mainile goale, fara vreo speranta de impacare.
in realitate si Domsa observase si condamnase in sinea sa usurintele Martei, dar niciodata n-a avut puterea sa le reprime sau macar sa le puie frau. isi iubea odrasla unica mai mult ca lumina ochilor, cu o iubire pacatos de ingaduitoare, a carei tinta era una singura: Marta sa se simta fericita... si tocmai fericirea ei sa se zdruncine din temelii? Se sfatui acasa cu Marta cum sa se apere, caci era evident, in cateva zile, tot targul va sti si va comenta intamplarea aceasta extraordinara. Deci important, foarte important este ca vina desfacerii logodnei sa cada asupra lui Apostol, caruia nu-i putea strica nimic, pe cand fata... Din vorba- n vorba, Marta ajunse la convingerea ca toata supararea logodnicului ei s-a iscat, cu siguranta, din pricina conversatiei unguresti.
- Acuma sunt absolut sigura, taicutule! striga ea triumfatoare. Am si observat in privirea lui o incruntare ciudata, de m-a si speriat... Dar spune si tu, taicutule, se poate oare sa vorbim noi doi o limba pe care al treilea de fata n-o pricepe? Ar fi fost cuviincios?
- S-o fi trezit intr-insul sovinismul tatalui sau, ca si ala a fost turbat rau, zise Domsa, aproband. A si stat doi ani in temnita, cu Memorandul...
- Urat e sovinismul, tata! vorbi Marta dupa un rastimp.
Nu-i asa?... Omul sa-si iubeasca neamul, fireste, insa nu cu ura pentru celelalte neamuri, nu-i asa? Fraza aceasta i se paru avocatului atat de "adanca", incat nu-si putu stapani admiratia si imbratisa furtunos pe Marta, strigand:
- Ce desteapta-i fetita tatei, ia te uita!... si pe tine sa te paraseasca un...
Vru sa zica un "ticalos", dar nu zise, ca si cum i-ar fi fost rusine, sau ar mai fi pastrat in rezerva o spuza de nadejde ca Apostol isi va lua seama si toate se vor sfarsi bine. Pentru orice eventualitate, si ca nu cumva sa rasufle de aiurea vestea, Domsa povesti dupa-amiaza doctorului, si seara, la "cazina", judecatorului ungur ce-a patit cu tanarul Bologa, incheind cu aceeasi reflexie:
- si ce-ti inchipui, dragul meu, de ce?... N-ai sa crezi, atat e de absurd: pentru ca fetita a vorbit ungureste!... Asai ca-i fantastic?... Adica e o crima atat de grozava sa vorbesti ungureste, mai ales cand e si un ungur de fata, care nu stie alta limba?... Nu, nu, sunt roman si eu, am chiar pretentia sa ma cred foarte roman, dar asemenea exagerari sunt bolnavicioase, hotarat bolnavicioase, ca sa nu zic periculoase...
A doua zi toata Parva stia ca Apostol Bologa a stricat logodna cu fata avocatului fiindca a auzit-o vorbind ungureste. si toata lumea compatimea pe "sarmana Marta", proorocind ca Apostol are sa-si franga gatul daca a apucat- o, in plin razboi, pe urmele raposatului Bologa. Seara, la "cazina" romaneasca, unde se adunau azi toti domnii, deoarece in "cazina" ungureasca se instalase popota ofiterilor, se vorbi numai despre Apostol, cu aceeasi pasiune ca despre revolutia ruseasca acum doua-trei saptamani. Cand veni, pe la sapte, avocatul Domsa, altfel nu prea iubit, toti il asaltara cu intrebari, la care el raspunse cu multa modestie si tot atata indulgenta pentru tineretea si usurinta "baiatului".
Senzatia cea mare fu insa aparitia lui Apostol... Toti se asteptau sa se petreaca ceva nemaipomenit, poate chiar un scandal... Spre regretul general, nu se intampla nimic. Apostol dadu mana cel dintai cu Domsa, care-i zambi amical, apoi cu totii, pe rand, pana si cu practicantii de la judecatorie, niste baietandri piperniciti si scutiti definitiv de armata.
Nimeni, fireste, nu indrazni sa aduca vorba despre buba zilei.
intr-o atmosfera de jena, isi exprimara parerile asupra mersului vremii si asupra greutatilor de trai, unii staruind mai mult asupra ratiilor de faina si a scumpetei nenorocite care ucide entuziasmul cetatenilor. Apostol nu zabovi decat vreo zece minute, spunand la plecare ca a venit doar sa le stranga mainile. Dupa plecarea lui, directorul bancii "Parvana" obserba ca locotenentul n-avea decoratiile pe piept, iar contabilul, ca n-a suflat nici un cuvant despre razboi...
Zilele urmatoare fierberea in orasel se inteti, mai cu seama din pricina unor zvonuri ciudate. Pe de o parte, se spunea ca lucrurile se vor impaca in curand, fiindca cineva a vazut pe Apostol, chiar in mijlocul pietii, intalnindu-se cu Marta si vorbind; pe de alta parte insa se zicea ca afacerea ar putea sa ia o intorsatura neasteptata in urma interventiei notarului Palagiesu, care ar fi declarat, la "cazina", in fata catorva domni, si cu glas semnificativ, precum ca el nu va permite nimanui, nici tatalui sau, sa tulbure linistea cetatenilor.
intr-adevar, Palagiesu, ingrijorat de valva starnita, se crezu dator sa raporteze solgabiraului, care de altfel era in curent si deopotriva de alarmat. Se sfatuira cum sa "pastreze ordinea" periclitata. Constatara ca afacerea e foarte delicata, intai pentru ca e vorba de o neintelegere de natura intima, in care statul n-are nici o chemare sa se amestece, apoi pentru ca in cauza se afla un ofiter, asupra caruia autoritatea civila nu-si poate exercita puterile. Dar in acelasi timp, diferendul provoaca nedumerire in ordinea publica prin cauza initiala, anume strecurand in suflete credinta condamnabila ca n-ar putea fi roman onorabil cel ce intrebuinteaza limba statului cu predilectie. Vina e cu atat mai primejdioasa cu cat autorul si purtatorul ei este un ostas care, tocmai dimpotriva, ar avea sfanta obligatie de-a ridica moralul cetatenilor, mai ales azi, cand tara lupta pe viata si moarte pentru binele si fericirea tuturor. Notarul, intr-un avant de indignare, observa ca afacerea aceasta e mai grava chiar decat predicile care au prilejuit internarea protopopului Groza. Asupra masurilor de luat li se impartira parerile. Palagiesu ar fi dorit o reclamatie la superiorii lui Bologa, cerand, in interesul ordinii si al linistii, rechemarea lui pe front. Solgabiraul s-a gandit la aceasta, ba a si vorbit cu comandantul batalionului ce se mai afla in Parva. Capitanul, betiv si dispretuitor fata cu civilii, i-a spus ca n-are vreme sa se tina de mofturi.
Vasazica militarii considera drept mofturi tot ce nu e inarmat cu pusca sau cu tunuri! Mai recomandabil ar fi sa se incerce, barem deocamdata, o aplanare pasnica, printr-o interventie amicala.
- D-ta esti prieten cu locotenentul, zise solgabiraul. Ati copilarit impreuna... De ce nu cauti sa-i vorbesti?
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08
Aceasta pagina a fost accesata de 2055 ori.
