Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
de Liviu Rebreanu
2.
Trenul gafaia si asuda suind printre muntii cu piscurile carunte inca de zapada. Soarele inceputului de primavara presara pulbere de argint in vazduh. Padurile si poienele tresareau sub mangaierea razelor fierbinti. Viata noua, tanara, vijelioasa inviora navalnic infatisarea pamantului.
Numai trenul, incarcat de oameni si materiale de razboi, lung, scartaind si pufaind, parea un monstru din alta lume, pornit sa infrunte tineretea firii. Locomotiva se tara incet, asteptandu-se parca sa-i iasa in cale vreun dusman, se strecura ca o soparla uriasa pe sub coastele si rapele nepasatoare, ferindu-se de amenintari inchipuite la fiecare cotitura.
intr-un vagon rezervat pentru ofiteri, Apostol Bologa statea pe coridor, la o fereastra lasata in jos, sorbind nesaturat privelistea muntilor, care-i aminteau valea Somesului si-l faceau sa uite unde merge acuma. Din clipa cand a pornit la gara, i s-a trezit in suflet o indarjire neastamparata, care-i feconda iubirea si i-o pastra mandra si curata.
Deodata usa compartimentului de la spatele lui se deschise si se inchise cu zgomot si in ureche ii rasuna glasul lui Varga, foarte incantat:
- stii, Bologa, cine se afla in trenul nostru?... N-ai sa ghicesti!... Generalul Karg!... Uite acuma ne spuse Gross...
Apostol se intoarse. Prin geamurile usii se vedeau in compartiment, in fumul de tigari, cativa ofiteri. Gross ranjea batjocoritor, explicand ceva cu gesturi violente.
- Zice c-a vorbit despre noi cu generalul, urma Varga. Ba zice, pe onoarea lui, ca generalul ar dori sa ne vada, si mai cu seama pe tine, nu stiu de ce... in definitiv, n-ar fi decat natural, ca doar am sangerat destul pentru patrie... De altfel, Gross a calatorit cu generalul in interes de serviciu, asa ca...
Lui Bologa ii era scarba de toti, cu Gross in frunte. Din pricina aceasta nici nu s-a amestecat printre ei, si cu pionierul de-abia a schimbat doua vorbe indiferente.
- Da?... Ei vezi?... Foarte bine! zise dansul, vrand sa arate curiozitate, cu dispret in privire.
- Sa vezi insa ce m-am gandit eu, relua locotenentul de huzari, cuprinzandu-l de mijloc. Daca izbutim sa vorbim cu generalul, trebuie sa cautam sa-l convingem ca meritam si noi un concediu dupa aproape cinci luni de spital si suferinte, nu-i asa?... Eu am mare incredere in Karg, desi e sever si neinduplecat, caci noi, slava Domnului, am luptat vitejeste...
- Bine, fireste, n-ar fi rau, raspunse Bologa, convins in sine ca sperantele lui Varga sunt copilaresti si dornic sa ramana iar singur. Dar daca zice Gross ca s-a interesat de noi generalul, de ce nu ne insoteste si el? Varga arunca o privire in compartiment si apoi intoarse spatele cu dezgust, zicand:
- M-a plictisit jidanul cu teoriile anarhice, draga prietene!...
Nu poti vorbi trei minute cu el fara sa-si bata joc de tot ce avem noi sfant, tara, credinta, trecut... A inceput sa- mi fie greata si frica, zau, Bologa! adauga peste o clipa, iarasi inviorat. Daca as fi nevoit sa stau mult in tovarasia lui, m-as pomeni intr-o buna zi ca mi-am pierdut si eu toate sentimentele patriotice!
- Sentimentele adevarate trebuie sa reziste oricarei ispite! glasui Apostol apasat.
- Asa se zice, dar in realitate nimic nu rezista la infinit!
zambi Varga. Asa chiar tu mi-ai spus-o odata, intr-o discutie, la Budapesta, la unchiul meu, si n-am uitat-o. Picatura de apa gaureste stanca... s-apoi tu parca nu te-ai schimbat? Poate ca tu nu-ti dai seama, dar eu, care am stat cu tine, intr-o odaie, aproape doua luni si ti-am inghsitit toate curiozitatile... ehe! prietene, intreaba-ma pe mine!... Unchiul, care te-a iubit ca pe copilul lui, daca te-ar intalni azi, nici nu te-ar mai recunoaste. Bologa, crede-ma!... Repet, poate ca nu-ti dai seama, poate ca...
Apostol Bologa deslusi, parca, in cuvintele huzarului o provocare ascunsa. ii raspunse cu ura, dar si cu o gravitate in care strabatea trebuinta de a-si dezvalui sufletul, de a-l pune in palma si de a-l purta, mandru si increzator, ca pe un potir in vazul tuturor:
- imi dau seama prea bine ca m-am schimbat... Cum sa nu-mi dau seama, cand schimbarea s-a savarsit in chinuri, ca o noua nastere?... Dar eu de-abia prin schimbarea aceasta am dobandit adevaratele sentimente firesti, cum ziceai tu... De-abia, Varga!
Locotenentul de huzari se tulbura. Din tonul lui Bologa simti lamurit ca se afla in fata unui dusman. ii zise incet, sec, rezemandu-se cu spinarea de usa compartimentului si privindu-l lung:
- Bologa, sentimentele tale mi se pare ca sunt nefiresti...
Ia seama!
- Ma ameninti? intreba Apostol ironic.
- Sentimentele tale te mana drept in bratele dusmanului...
- Care dusman? repeta Bologa mai batjocoritor.
- Dusmanul tarii, oricare ar fi! vorbi Varga, putin mai aspru. in clipa aceasta tu, prietene, esti dezertor in gandul si sufletul tau!
Apostol Bologa tresari scurt, apoi zise repede, cu glas mai cald, apucandu-l de maneca si implantandu-i in ochi privirea hotarata:
- Asculta, Varga... Tu ai fost odinioara om si te laudai ca, sub mundirul militar, vei purta vesnic o inima! De aceea iti zic acuma: da la o parte ratiunea cazona si spune ce-ai face tu daca, de pilda, fiind in armata ruseasca, te-ar trimite sa te bati cu ungurii, care au pornit sa te dezrobeasca?
- Stai, stai... nu-i asa, prietene! balbai locotenentul rosind. Mai intai patria...
- Nu ocoli intrebarea, starui Bologa, triumfator.
Raspunde cinstit! in asemenea cazuri nu pot fi doua raspunsuri!
Varga tacu. intrebarea il incurca, si mai ales curajul lui Bologa. in sfarsit, zise sovaitor:
- Exista o lege pentru toti si o singura datorie, care ne leaga prin juramant. Cand incepe cineva sa le judece prin prisma egoismului sentimental, atunci...
- Lege, datorie, juramant sunt valabile numai pana in clipa cand iti impun o crima fata de constiinta ta! intrerupse Apostol cu vioiciune. Nici o datorie din lume n-are dreptul sa calce in picioare sufletul omului, iar daca totusi incearca...
Bologa sfarsi brusc, cu un gest vag, care spunea orice si nimic. Varga, surprins, ingaima cu ochii mari:
- Atunci banuielile mele... Atunci umbli cu ganduri de dezertare?
- Ganduri? murmura Apostol cu un suras straniu. Gandurile sunt schimbatoare, Varga! Am insa o credinta vie in suflet... asta, da! si daca ea imi va porunci sa trec... sa... dezertez la inamic, adica la inamicul vostru, nu voi ezita nici un moment a-mi face datoria cea adevarata... De altfel, chiar voi, judecand cinstit si fara pornire, imi veti da dreptate si ma veti aproba! Sunt sigur ca si tu, in sufletul tau...
- Nu, nu, Bologa, te inseli amar! zise Varga iarasi sec.
Eu nu te voi aproba niciodata! Eu dispretuiesc crimele!
- Da? intreba Apostol cu o mirare nepotrivita, adaugand indata cu ton jovial: Fii sigur, Varga, ca n-am sa-ti cer aprobarea!...
Cel mult, de s-ar intampla sa trec prin sectorul tau si daca as avea ghinionul sa te intalnesc, cel mult atunci ar putea fi vorba... Dar atunci, cine stie, poate ca am vorbi altfel...
- Sa te fereasca Dumnezeu, Bologa! izbucni locotenentul, grav si amenintator. Eu te-as aresta, ba te-as impusca daca ai incerca sa te impotrivesti, cu toate ca mi-ai fost prieten!
- Fii linistit! zise Bologa iarasi ironic. Am sa ma feresc de sectorul tau ca de foc... Acuma esti multumit?
- Tu poate glumesti, Bologa, dar eu...
- Nu glumesc deloc! declara Apostol, devenind dintr-o data sfidator.
Locotenentul Varga era jignit personal de toate cate auzise. Seninatatea si hotararea cu care Bologa, un ofiter, ii declara ca va dezerta il infuriau. O clipa se gandi sa-l denunte si, astfel, sa-l pedepseasca. Dar politismul ii repugna. si apoi prea au fost prieteni odinioara ca sa se desparta pentru niste lucruri care, in realitate, il priveau numai pe Bologa. Daca ar putea citi cineva in sufletele tuturor ofiterilor, s-ar ingrozi de ceea ce ar descoperi. Cei multi isi ascund gandurile, pe cand el barem e sincer.
- Astea-s prostii, prietene! zise Varga, dupa o pauza, cu glas schimbat si cu o veselie poruncita pe fata. Mai bine haidem la generalul Karg, sa ne miluim de un concediu!
- Asa-i... prostii... surase Apostol imblanzit. Prostii sunt toate vorbele omului in ceasurile cele grele ale vietii...
Varga porni inainte pe coridorul murdar si plin de soare tanar. Trenul lasase in urma o cotitura si vagonul se clatina parc-ar fi fost sa-si piarza echilibrul. Locotenentul de huzari se sprijinea cu mainile de pereti, injurand furios, in vreme ce Bologa, la cativa pasi inapoi, mergea sigur, linistit, ca pe o carare.
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08
Aceasta pagina a fost accesata de 2023 ori.
