Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
de Liviu Rebreanu
11.
Campul de lupta, pustiu si tacut, se legana in ceata inserarii. Stepa paraginita se desfasura nemarginita, neteda ca o foaie de hartie de impachetat, botita si patata, intepata cu copaci razleti, desfrunziti si sfasiati de obuze. Pozitiile se desenau ca niste dungi mohorate, tremurate, carligate si capricioase, fara inceput si fara sfarsit.
in apropierea bateriei, Bologa se opri cautand, in zigzagul de santuri, postul cel mai inalt de observatie, unde a fost si azi-noapte. Cand i se paru ca l-a gasit, gandurile lui trecura mai departe, se tarara pe sub sarmele ghimpate, cinci sute optzeci si trei de metri, pana la marginea transeelor rusesti, unde ramasera fara calauza.
"Acolo incepe viata noua si o lume noua!" isi zise cu inima inclestata.
in adapost il astepta sublocotenentul care-i tinuse locul si care dorea sa afle ce i-a spus si cum l-a felicitat generalul.
Ca sa scape de intrebari, Bologa, cu o veselie prefacuta, ii povesti o minciuna si schimba repede vorba. Pe urma zise ingrijorat ca vor trebui sa fie cu ochii in patru, sa nu se pomeneasca cu vreun atac bruscat, avand in vedere schimbarea diviziei. Sublocotenentul, vrand sa arate cat e de tare in prevederi strategice, declara grav ca el chiar se asteapta la o surpriza, daca cumva dusmanul a prins de veste ca divizia va fi inlocuita. in sfarsit, isi impartira rolurile: sublocote109 nentul va veghea, la postul de observatie principal, pana la ora doua, cand va merge Bologa sa-l inlocuiasca...
Ramas singur, Apostol se aseza sa scrie cateva randuri mamei si Martei, sa le instiinteze cumva, prin cuvinte ascunse, ca nu mai poate sta aici si ca, in curand, le va trimite vesti mai bune... Dar, inainte de-a asterne vreo slova pe hartie, isi lua seama: orice instiintare s-ar putea sa le pricinuiasca neplaceri... in schimb se apuca sa studieze harta frontului cu o atentie infrigurata, sa traga linii cu degetul, sa-si aleaga un drum scurt, ferit... Asa il gasi Petre cand ii aduse cina.
- stii ca azi mi-e foame de as fi in stare sa te mananc si pe tine?! striga Bologa razand si gandindu-se ca trebuie intradeva r sa manance bine, caci dincolo cine stie ce-o fi.
indata dupa masa se culca, dand de grija ordonantei sa- l scoale negresit la unu dupa miezul noptii. Vrea sa se odihneasca, zicandu-si iar ca dincolo cine stie cum si unde va mai afla odihna...
Petre il destepta la ceasul hotarat si Apostol se scula voios, sprinten. in cateva clipe fu gata de drum. Se uita imprejur in adapostul tacut, chibzuind ce anume sa ia cu dansul din ce avea aici. sovai putin si nu mai lua nimic. Cel mult de revolver poate sa aiba trebuinta, sa-l scape de padurea spanzuratilor... Porni spre iesire, auzind pe Petre urandu-i, ca de obicei: "Doamne-ajuta, don' locotenent..." Se gandi sa-i dea mana, in semn de ramas bun, dar isi continua mersul fara sa se opreasca si fara sa raspunda...
Noaptea se umezise. Ploaia ameninta in vazduh cu rasuflari de vant. Bologa se bucura si privea cerul innourat ca pe un tovaras care vrea sa-i inlesneasca scaparea. Daca ar incepe sa ploua, fireste, ar fi si mai bine...
Trecand pe langa adapostul capitanului Cervenko si mai avand o jumatate de ora de pierdut, se abatu sa-l intrebe de urat. Capitanul citea in Biblie, cu ochii inlacrimati, ca si cand ar fi cautat sa-si aline o durere mare.
- Ce-i, ce s-a intamplat? intreba Apostol uimit. Ce jeluiesti asa... Ai vreun necaz?... Ceva de pe acasa?
- Eu sunt copac fara de radacini, zise Cervenko amarat, adaugand cu o privire disperata: Bologa, auzi tu, in noaptea aceasta o sa ne atace rusii!
Apostol pali, parca l-ar fi palmuit. Adineaori a vorbit si el de atacuri cu sublocotenentul, dar numai sa-i evite intrebarile plictisitoare si sa aiba un pretext de a merge la postul de observatie. Un atac insa i-ar rasturna toate planurile...
- Nu se poate... N-avem nici o informatie, bolborosi dansul zapacit. De ce sa ne atace tocmai azi?
- Bologa, e sigur, relua capitanul mai plangator. Credema...
O patrula mi-a adus de aseara stirea ca se fac pregatiri grabite... Ai sa vezi, Bologa!... Asa e totdeauna...
Zece minute Cervenko nu mai conteni cu jelaniile, incat Apostol pleca buimacit, blestemandu-si clipa care l-a indemnat sa intre la ruteanul maniac. Afara insa, in tacerea framantata de vant si in intunericul necacios, ii veni inima la loc si-si zise ca Cervenko a inceput sa nebuneasca, de vreme ce viseaza numai incaierari, atacuri...
Sublocotenentul dardaia in observator si saluta pe Bologa ca pe un mantuitor.
- La infanterie se zice ca o sa ne atace muscalii chiar in noaptea asta, sopti Apostol. Tu ai observat ceva?
- As... liniste si frig, raspunse sublocotenentul, dispretuitor. Infanteristii asa fac, se tem de toate umbrele...
Dar muscalii nu sunt prosti sa ne atace azi, hodoronc-tronc, cand de-abia maine-poimaine vine schimbarea!
Bologa ii stranse mana cu multumire si-i ura somn bun.
Niciodata nu i-a fost atat de drag sublocotenentul ca acuma.
Parca a vorbit din sufletul lui: doar nu-s prosti muscalii...
Se obisnui cu intunericul si se uita cu multa grija spre liniile de dincolo. Nu vedea si nu se simtea vreo miscare.
Peste cateva minute insa un foc de pusca pocni asurzitor, undeva pe aproape. Desi cunoscu, dupa zgomot, ca nu e rusesc, totusi avu o strangere de inima. Alte focuri speriate izbucnira indata, apoi iar altele, si in dreapta, si in stanga, tot mai departate. Bologa se linisti; erau, desigur, santinelele speriate...
Pe la trei, spre a-si sterge orice urme de ingrijorare din suflet, porunci sa se inalte o racheta, sa vaza si sa se convinga.
in lumina verzuie, terenul dintre transee parea mort.
La dreapta, intre sarmele ghimpate, zacea cadavrul unui om.
A fost ucis de acum doua zile, pe cand se intorcea din patrulare, noaptea, probabil chiar de camarazii lui, din greseala sau de frica. Privirea lui Apostol trecu peste el ca peste un musuroi, grabita sa-si vaza numai calea pe care si-o alesese pe harta. Un sant vechi, care incepe la vreo douazeci de metri si merge pana aproape de santurile rusilor... imprejurul observatorului sunt ramasite de tufe, lasate inadins pentru mascare... De aici, tarandu-se prin cele doua palnii de obuze, poate ajunge nesimtit la santul cel vechi, caci posturile de ascultare sunt mai departe... La cellalt capat al santului va chema... Atatea vorbe rusesti stie... Pe urma...
Lumina rachetei se stinse si Bologa ramase multumit. La cinci fix, cand incepe sa se subtieze intunericul, va porni...
Mai are deci doua ceasuri. Era atat de hotarat, ca nu simtea nici emotie, nici nerabdare. Astepta, cu ochii inainte spre tinta, cu gandurile slobode. Vremea trecea peste dansul ca o apa lina, racoritoare...
intr-un tarziu ii fulgera prin minte ca poate rusii il vor dispretui ca a dezertat, el, ofiter... si chiar in clipa aceea un bubuit prelung, ragusit, spinteca vazduhul. Apostol inlemni, intr-o asteptare ametitoare. Peste cateva secunde, care i se parusera nesfarsite, izbucni un rabufnit mai greoi, ca si cand s-ar fi desfundat pamantul. Apoi indata altele, furioase si din ce in ce mai grabite. Un clopot naprasnic fierbea in intunericul brazdat de dare luminoase.
"Ce-i asta? se gandi Bologa uitandu-se la ceas si vazand ca e de-abia patru. Atacul?... Vasazica, totusi... Atunci..." Apostol isi dadu seama ca tunurile rusesti s-au napustit asupra artileriei, care incepuse sa raspunda, cu teama insa si uluita de impetuozitatea dusmanului.
"Acum ce sa mai fac?" isi zise dansul, cu receptorul telefonului in mana, ascultand duelul artileriilor.
Deodata auzi, la dreapta lui, la cateva zeci de metri, un vajait sfarsind intr-o rabufnire scurta. intoarse privirea intracolo si i se paru ca vede palnia de pamant improscand in bezna.
"Iata ca au inceput sa dumice infanteria!" - ingana disperat, simtindu-si creierul gol ca un burete uscat.
Mai trecu un rastimp. Primprejur obuzele cadeau tot mai des. Apoi un tiuit prelung ii sfasie urechile. Avu o strangere de inima si gandul fulgerator: "Asta-i pentru mine!" in fata, numai la cativa pasi, se despica cerul, si un vartej cumplit smulse coperisul observatorului. Apostol primi un cutit in piept si o lovitura in casca. Apuca cu amandoua mainile teodolitul, ca sa nu se rastoarne. Apoi i se paru ca se ridica in sus si deodata se pomeni iar la pamant, cu o durere crancena in coapsa...
"Sunt ranit sau poate..."
Gandul i se rupse ca o ata.
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea intai - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a doua - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 08
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 09
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 10
Padurea spanzuratilor - Cartea a treia - 11
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 01
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 02
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 03
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 04
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 05
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 06
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 07
Padurea spanzuratilor - Cartea a patra - 08
Aceasta pagina a fost accesata de 2102 ori.
