Jar - Capitolul 4 - Ianuarie
de Liviu Rebreanu
1.
- sapte !... Opt! continua Bebe implacabil si sigur ca o masina de calculat.
inclestarea imbratisarii era dureroasa si totusi Liana ar fi vrut sa nu se sfarseasca niciodata. O dureau crampeiele de ganduri care-i aminteau ca bucuria aceasta se va sfarsi indata, ca nu mai sunt decat cateva secunde. Clipele numarate de bataia gongului tainic si de glasul micului frate i se pareau cele mai fericite din toata viata ei trecuta si viitoare... Cand rasuna a unsprezecea lovitura bratele ei se desprinsera singure de pe gatul lui Dandu si buzele se dezlipira suspinand imperceptibil :
- Destul...
- Douasprezece! striga Bebe deodata mai apasat si adaogand repede: La multi ani!
Se facu iar lumina. Casa se umplu de urari, de ciocniri de pahare, de strigate glumete si de rasete. Remus ii ura Lianei s-o vaza licentiata in anul cel nou.
- Nu-ti doresc sa te mariti inca ! urma dansul. Ar fi pacat de o fata asa de frumoasa sa devie proprietatea cine stie carui ursuz de barbat!
Liana multumi cu un suras si se intoarse la Dandu care statea cu paharul in mana.
- iti urez mult noroc si implinirea tuturor dorintelor ! ii zise incet, privindu-l in adancul ochilor.
- Eu numai pe tine te doresc! raspunse inabusit aviatorul.
Tinca isi incepu indata activitatea cu mare ravna. D-na Rozmarin o urmarea din ochi, ii mai facea cate-un semn si in acelasi timp indemna pe toata lumea sa se serveasca laudandu-si bucatele cu o modestie, care cerea complimente... Numai Mircea era din ce in ce mai nerabdator, facand chiar observatii Tincai, spre dezolarea Didinei, ca serviciul e prea adormit si asa n-are sa se sfarseasca masa nici pana la ziua.
- Ai rabdare, Mircea draga ! zise in cele din urma d-na Rozmarin amarata ca-i indispune mosafirii. N-ai frica, ajungeti la timp la Gavrilestii!... De ce. sa ne strici noua petrecerea?
Mircea bombani ceva in farfurie, tacu un rastimp, dar dupa friptura reincepu:
- Ei, gata baieti?... Haidem sa mergem ca ne-apuca aici dimineata!
- Nu se poate pana nu ne aflam norocul din biletele de placinta ! se impotrivi Liana, spre marea bucurie a d-nei Rozmarin.
Dealtfel Liana se simtea atat de bine ca nici n-ar mai fi plecat daca ar fi ramas si Dandu. Avea o teama ca acolo nu va mai putea fi asa de aproape de el sau ca se va intampla ceva si are sa se destrame-farmecul care a urzit o fericire de vis. - ,
Biletele de placinta, aduse pe o tava mica de argint, fura cetite de d-na Buta, sentimental si poetic, starnind rasete de circumstanta. Liana ar fi dorit ceva cu multa iubire si-i ieseau numai lucruri triste, oricat rascolea biletelele. Cand lui Mircea i se prooroci ca are sa imbatraneasca burlac, Liana se consola putin:
- Toate ies de-a-ndoaselea... Ce pacat!... Nu-i asa, Dandutule ?
Surprins de intrebare, locotenentul rase, dar numai din gura, fata ramanandu-i serioasa:
- Ce-are a face!... Astea-s lucruri care...
intre timp Tinca mai pusese pe masa o masina de spirt si bucatele de plumb. Cand vazu Mircea si asta, se scula de la masa furios:
- Ei, nu !... Daca ne-om lua dupa mama, ne gaseste aici si Boboteaza!
Totusi mai trebui sa astepte, caci mai ales fetele tineau sa-si vaza viitorul in plumbul topit. Ca sa arate ca e hotarat sa plece chiar singur la nevoie, Mircea isi lua paltonul si privi imbracat figurile ce se cristalizau din plumbul rasturnat in farfuria cu apa.
- Uite ce coronita frumoasa i-a dat Lianei! exclama d-na Rozmarin. Oare ce-o fi insemnand coronita?
- Ce sa insemne coronita la o fata? zise d-na Gotcu. Cununie!
- Se duce, se duce fata! striga maiorul Antonescu. O sa jucam curand la nunta!
Liana ar fi vrut sa se uite la Dandu, dar nu indraznea de rusine. Dealtfel Mircea curma conjecturile mai ample cu declaratia grava:
- Daca nu veniti, eu plec singur!...
- Lasati-l frate, ca omul asa-i cand il cheama dragostea ! facu d-na Gotcu. Hai, duceti-va, copii, cu totii, sa scapam de voi, sa ne incercam si noi norocul! Cine-a pomenit revelion fara nitel joc de carti?
Tinerii se urnira, zoriti aprig de Mircea. incarcati intr-un automobil, claie peste gramada, toti cati erau, in cateva minute debarcara in strada Frumoasa unde statea Gavrilescu. Fura primiti cu urale zgomotoase. Angela, ametita de sampanie, intr-un elan de voie buna, oferi tuturor cate-o sarutate. Liana intoarse capul ingrozita cand vazu ca intr-adevar se agata si de gatul lui Dandu...
Casa era plina numai de tineret. Trei lautari cantau neobositi pentru dansatori. Gavrilescu isi plimba jovialitatea dintr-o camera in alta, fericit de fericirea odraslelor sale. imbratisa pe Mircea cu efuziune, iar pe Liana o saruta pe frunte, urandu-i parinteste toate bucuriile. In vreme ce Liana multumea si-i transmitea salutarile batranilor, Angela sosi iar val-vartej si se arunca in bratele lui Dandu strigand:
- Hai sa dansam. Victor as!... Grozav imi place sa dansez cu tine!... Tu esti cel mai bun dansator si te potrivesti cu mine ca o manusa...
Dandu avu o ezitare. Arunca o privire Lianei ca o scuza. Angela il ducea. Disparura in ritmul dansului.
- Zburdalnica si nebunateca e fata asta! zise Gavrilescu incantat. Ce sa-i faci? Asa e tineretea!... Sa petreceti cat sunteti tinere, ca pe urma Dumnezeu stie ce-o sa fie!
Cativa baieti dadeau tarcoale Lianei. Ea alese pe Remus O revolta inabusita ii clocotea in suflet. Purtarea Angelei i se parea o sfidare. Regreta amar ca a plecat de-acasa unde a fost atat de fericita. Daca i-ar fi spus lui Dandu, poate ca si el ar fi preferat sa ramana acolo. Se gandea ce sa faca? in orice caz i-ar fi insuportabil sa petreaca in casa asta unde, de cum a trecut pragul, i s-a risipit toata multumirea. Daca nu i-ar fi fost rusine de invitatii pe cari abia i-a parasit, s-ar fi intors acasa.
- Ai vreo neplacere? intreba Oloman observandu-i schimbarea si mai ales tacerea.
- Nu - zambi Liana. Dar sunt putin ostenita... Am alergat atata azi...
Pentru dansul urmator veni Dandu, scapat cu multa dificultate din bratele Angelei. Liana il scruta ca si cand ar fi vrut sa-i citeasca in inima daca a dansat cu placere cu cealalta. Dandu era incalzit si avea respiratia aprinsa. Liana, lipindu-se de el ca de un scut protector, murmura cu buzele aproape de urechea lui:
- Danseaza bine Angela?
Nu-i vedea figura, numai glasul i se auzi:
- As, nu ma intereseaza pe mine acuma Angela...
Lianei glasul i se paru dulce si viril si-i oferea o satisfactie. Dupa ce-si gusta satisfactia, ii spuse iar, cu alta voce, de rasfat:
- Nu-mi place deloc aici, Dandutule... Nu mi-e simpatica nici casa, nici...
- Atunci sa mergem in alta parte... Vrei? zise Dandu intorcand ochii in ochii ei cu o tandrete care ungea sufletul Lianei.
- Da! tresari ea bucuroasa ca si cand ar fi primit o mare dovada de dragoste. Dar sa nu observe Gavrilestii, sa nu se ofenseze...
Fiind multa lume si galagie, reusira sa se strecoare in vestibul, sa se imbrace si sa iasa afara, nevazuti decat de femeia care facea serviciul de garderobiera. Dandu o tinea de brat. Ajunsera in Calea Victoriei si pornira spre centru. Treceau cu bagare de seama pe lunecusurile ce intrerupeau zapada de pe trotoar.
Nu vorbeau nimic. Liana isi auzea bataile inimii, si se simtea linistita si fericita parc-ar fi mers la patinaj. Un vant aspru suiera cu variatii ca un plans prelung, involbura praf de zapada inghetata, ii impingea din spate grabindu-i parca spre tinta necunoscuta. Automobile goneau cu musterii galagiosi. La Calea Grivitii soferii zgribuliti pe masinile in statie ii salutara cu intrebari de claxon. Din restaurante rabufneau glasuri incalcite cu melodii de betie. Rarii pietoni umblau gesticuland larg si vorbind tare parca s-ar fi certat. Un batran cu chef, duhnind a bautura, pe trotoarul din fata Ateneului, ii examina curios oprindu-se pe loc, clatinand din cap si bombanind apoi:
- Pofta buna la dragoste!
Liana vedea si auzea toate si totusi avea impresia ca pluteste intr-o lume straina, straniu de ademenitoare. Cunostea strada, casele, magazinele si totusi toate i se pareau necunoscute, ca niste lucruri ireale intre care ea singura traieste real impreuna cu omul a carui atingere ii comunica o senzatie de suprema vraja.
Trecand pe langa Cafeneaua Corso se uitara amandoi la geamurile luminoase, intrezarind inauntru decolteuri de femei, figuri lucitoare de veselie. Liana nu se intreba unde merge, nici nu-i trecea prin minte asemenea intrebare, parc-ar fi avut certitudinea ca vor ajunge unde trebuie si cand trebuie. Observa ca in Piata Palatului traverseaza spre strada Academiei, dar numai ca in vis, uitand imediat si fara sa recunoasca aievea locurile. Pe urma cotira pe strada Regala si pe urma deodata isi dadu seama ca s-au oprit. Era o casa mare, cu multe etaje, cu poarta grea de fier forjat ca intrarea unui templu. Auzi glasul lui Dandu, foarte moale si duios:
- Aici stau eu... La etajul al doilea... Ne urcam?
Liana nu avu nici o ezitare. Obrazii ii erau umezi de firicele de zapada topite parca ar fi plans fara sa bage de seama. Murmura ca o respiratie:
- Da...
Intra pe poarta, in gangul intunecos. Nu-si simtea pasii. Era usoara ca un fulg in vant.
2.
Din greseala si de somn Rozmarin incuiase usa holului spre subsol si Tinca nu mai putea veni sa deschida Lianei care suna lung la marchiza. Trebui sa se scoale din pat el care abia atipise.
- Ei vezi, astea nu-mi plac mie, modernismele astea - bombani batranul dandu-i drumul prin intunerec. Fata sa fie fata, nu sa umble noptile cine stie unde si sa-mi vie acasa la ziua...
- Asa e noaptea revelionului, tata drag, nu te supara... N-am venit singura...
Vorbea atat de blind si de cald ca Rozmarin sc inmuie si raspunse ingaduitor:
- Apoi si noi numai adineaori ne-am culcat, pe la patru, ca coana Raluca greu se ridica de la carti cand pierde... Acuma nu stiu cat o fi ceasul...
in aceeasi clipa pendula din sufragerie incepu sa bata: sase.
- Ai, du-te si te odihneste ca trebuie sa fii franta si tu! urma batranul cuprins deodata iar de somn si trecand in dormitor.
- Noapte buna, tata drag! mai zise Liana amintindu-si ca prin vis un cadran cu minutarele indicand trei fara zece.
in salon era caldut cum ii placea ei. intoarse comutatorul. in momentul cand se aprinse lumina, afara se auzi o chemare intreita de claxon si apoi demarajul unui automobil. Liana ramase pironita locului ascultand semnalul convenit cu Dandu care a asteptat in masina. ii trimise o sarutare apasandu-si degetele pe buze, sigura ca in aceeasi secunda face si el acelasi gest.
Se simtea atat de fericita incat voia sa adoarma cat mai curand, sa prelungeasca cat mai mult moleseala vranei ce o stapanea. in cateva minute se gasea in asternutul alb si apoi, inainte ca gandurile ce se valtorau in adancimile tulburi sa aiba ragaz a se limpezi, pleoapele se inchisera singure...
Se destepta pe la amiazi. Cea dintai privire ii aluneca pe un manunchi de trandafiri rosii, asezat frumos de maica-sa, ca sa nu-i tulbure somnul, pe un taburet langa divan. Liana intinse bratul spre flori, le stranse la piept si le saruta cu drag fara sa simta intepaturile ghimpilor.
- De la el!... De la el!... Dragul meu! murmura napadita deodata de toate amintirile noptii.
Nu i se desluseau totusi amanunte insirate si depanate care sa se inchege si sa alcatuiasca un eveniment. Era un cristal cu fete infinite care toate impreuna raspandeau o scanteiere fermecatoare. Poate mai tarziu, cand timpul va sterge luciul, se va despica in fragmente ceea ce azi e o navala unica, impetuoasa. isi amintea numai ochii lui care implorau si porunceau atat de staruitor ca inima ei se topea de o induiosare fara margini. si pe urma transformarea subita a induiosarii intr-un extaz de zbuciumare dureros de dulce ca o prabusire in nefiinta. Parca aluneca vertiginos, fara posibilitate de oprire, printr-un vid nesfarsit, spre o lume nebanuita unde nu se poate ajunge decat purificata de toate aderentele trupesti.
Lua oglinjoara ovala de pe mescioara. Avea credinta ca nici n-are sa se mai recunoasca, atat de mult se simtea schimbata in intreaga fiinta. Vazu insa aceeasi figura dragalasa parca nimic nu s-ar fi intamplat. Numai rosul de pe buze era sters, buzele insasi mai subtiate si privirea ochilor mai fierbinte si mai mangaioasa.
- Cum inseala si oglinda! se gandi Liana. Daca nici bucuria cea mai mare nu lasa urme...
Descoperi pe sanul din partea inimii o pata vanata.
- Asta e gura lui Dandut! isi zise cu o infiorare. si dintii lui, si... Asta a fost inainte de... Sau nu, nu, dupa... nu mai stiu... E al meu! Numai al meu! Pentru totdeauna!
Siguranta aceasta o socotea ca o biruinta uriasa care ar merita sa fie trambitata lumii intregi, ca sa fie invidiata si sa-si sporeasca incantarea.
incepu sa se imbrace. Petrecea obisnuit ceasuri in fata oglinzii. Acuma ar fi vrut sa stea si mai mult. Trebuia sa se faca mai frumoasa, mai noua si mai ademenitoare, sa aiba o surpriza Dandutu cand va veni s-o ia.
De mancare n-avea pofta, dar la masa nu tacu nici un minut. Fericirea ei cerea sa se manifeste macar in cuvinte in care sa fie amestecat si el cat mai des. Trecu pe urma la bunica, sa-i povesteasca amanunte mincinoase despre cum a petrecut azi-noapte, cu o siguranta care o uimea si pe ea. in mai multe randuri insa se intrerupse, exclamand cu sinceritate descatusata:
- A, matina scumpa, de-ai sti cat sunt de fericita! Daca ti-as putea spune L.. A inceput si anul norocului meu, draga matina, asa-i ?
Dandu veni pe la patru s-o ia la patinaj. Liana astepta gata. Plecara imediat, ocolind Cismigiul, sa ajunga mai repede in strada Regala. Din cand in cand Liana soptea ca un copil:
- Vrei?... Vrei, Dandutule?
Aviatorul radea multumit.
3.
Fericirea Lianei cu cat se intensifica cu atat devenea mai egoista si mai ascunsa. I se parea ca adevarat si deplin fericita ar fi numai daca ar sta permanent langa el, undeva departe de lume, sa nu vada pe nimeni afara de Dandu si nici pe el sa nu-l vada nimeni afara de ea. intelegea acuma pe Lelita care cauta sa fereasca pe maiorul ei de orice atingere straina. si doar maiorul Antonescu n-avea nici infatisarea si nici varsta unui cuceritor. Dandu e alta socoteala. El e barbatul cel mai frumos, cel mai bun, cel mai dulce din lume. incat ea poate sa fie geloasa si de aerul pe care-l respira el.
isi amintea cat s-a zbucimat inainte de revelion sa nu-si marturiseasca sie insasi ca ceea ce simtea ar putea fi un inceput de gelozie. Atunci credea ca gelozia e sentimentul care te face ridicol si te injoseste. Azi isi zicea, parc-ar fi descoperit o noutate, ca gelozia e umbra iubirii. I-a fost rusine de ea pana in clipa cand a venit iubirea mare care i-a pus stapanire pe trup si suflet deopotriva. Acuma de-abia isi dadea seama cat de sincera era cand spunea ca n-a iubit niciodata. Bucuria cea mare a iubirii nu-ti umple inima decat dupa experienta proprie. inchipuirea dupa experientele altora o falsifica. Pana ce nu te daruiesti n-ai dreptul sa-ti spui ca ai cunoscut iubirea.
Totdeauna i-a placut sa-si examineze faptele: azi insa o facea cu un fel de frenezie parca ar fi refuzat sa bajbaie in intunerec tocmai in momentele cele mai fericite. Romantismul l-a considerat o excrescenta a inconstientului. Recunostea totusi ca de un rastimp traieste si ea in plin romantism. il motiva cu argumentul ca insasi esenta iubirii e romantica. Pretentia generatiei ei de a practica amorul rece, lucid, ca o simpla distrac-tie usoara, o privea ca justificarea unei prostitutii camuflate. Actul sexual fara substratul pasiunii coplesitoare i se parea o terfelire si trupeasca si sufleteasca de care trebuie sa te rusinezi in fata oamenilor si mai ales a constiintii tale. Dragostea ei, dincolo de convenientele lumesti, era curata si senina, si avea atata gravitate in rostul vietii ei incat toate celelalte preocupari dispareau complect sau se puneau in slujba pasiunii. Ambitia ei de a lua licenta in acest an si de a deveni independenta nu mai avea nici un sens. Viata ei nu mai recunostea decat singura tinta de a iubi pe Dandu. Ajunse curand sa nici nu se mai gandeasca daca si el o iubeste la fel. I se parea ceva atat de natural sa fie iubita ca nici nu mai intelegea cum a putut trai inainte de noaptea aceea. Iubirea nu e un targ: te iubesc pentru ca ma iubesti. Iubirea e o certitudine: te iubesc pentru ca te iubesc. in momentul cand i-ar fi aparut o indoiala s-ar fi simtit injosita. Dealtfel doua luni cat s-a chinuit si a rezistat, a simtit iubirea lui ca un torent care sfarama toate zagazurile...
Numai uneori ii fulgera prin creieri intrebarea: unde are s-o duca dragostea aceasta? O alunga insa ca pe o tentatie de a-i murdari comoara cea mai scumpa. Iubirea adevarata nu poate avea nici un scop; scopul in sine presupune ceva utilitar. Nici scop, nici sfarsit - iubirea e dincolo de timp si spatiu. Maica-sa nu mai indraznea sa-i spuie direct, dar facea vesnic aluzii la casatoria ei cu Dandu. Era si ca sigura ca s-ar putea marita oricand cu el si se astepta ca intr-o buna zi Dandu, cu felul lui ciudat de a fi, sa-i propuie legalizarea iubirii lor. Era hotarata sa refuze, cel putin deocamdata. Mai tarziu, cand poate pasiunea va deveni o obisnuinta, atunci vor avea ragaz sa se gandeasca si la lucrurile laturalnice.
Pentru Liana mare parte din farmecul iubirii era tocmai secretul. Avea convingerea, de cand iubirea nu mai constituia un cuvant cu rezonante goale, ci o practica atotcuprinzatoare, ca taina tine de esenta dragostei mari. imbratisarea e un preludiu care trezeste simturile. in public imbratisarea isi pierde vraja si devine un act conventional ca si strangerea mainii. Daca lumea ar cunoaste legaturile lor, privirile curioase le-ar spiona fiece miscare. Mult inainte de a fi intalnit pe Dandu, gandindu-se la casatorie, isi inchipuia cu sila ochii curiosi care a doua zi ii vor pipai corpul cu intrebari mute, li vor scormoni inima si-i vor pangari ofranda. Calatoriile de nunta se fac, desigur, mai cu seama ca sa fereasca iubirea tinerilor casatoriti de publicitatea indiscreti.
De aceea isi ascundea iubirea cu o meticulozitate de care numai femeile sunt capabile, intocmai ca un avar care vrea sa se bucure singur de comoara lui. Nici o precautie nu i se parea de prisos. Cand plecau de-acasa, mergeau impreuna numai pana la Teatrul National, iar acolo se desparteau. Dandu trebuia sa rataceasca pe undeva cel putin o jumatate de ora si pe urma sa vie. Ea de asemenea facea cate-un ocol, examina cu atentie strada, sa n-o vada vreo cunostinta, si urca prudent, parca ar cauta o adresa. Avea o cheie de la apartament si se strecura inlauntru ca o umbra. Pana sosea el, se imbraca intr-o pijama de-a lui in care se simtea complect fericita ca si cand impreuna cu haina ar fi imbracat si sufletul lui, unindu-se astfel pana la identificare.
in lume se arata mai rece cu dansul decat inainte, interzicandu-i chiar atingerile ascunse care odinioara ii dadeau fiori. Voia sa-si pastreze bucuria intreaga pentru ceasurile cand sunt singuri. Dandu obisnuia sa vie zilnic s-o ia de acasa, sub acelasi pretext ca merg la Cismigiu, la patinaj. Dupa Boboteaza i-a cerut sa-si rareasca vizitele. Era mai bine sa-si fixeze la fiece intalnire pe cea viitoare. in oras trebuiau sa se gaseasca totdeauna ca din intamplare. Ea insasi intercala pauze ca intalnirile sa fie mai dorite. El nu obiecta nimic. Devenise aproape pasiv, atat era de intreprinzatoare iubirea ei.
Cand nu se aflau impreuna, era bucuroasa sa poata cel putin vorbi despre el. Cand era singura il simtea mereu alaturi, imaginea lui ii juca necontenit in ochi atat de vie incat uneori ii venea sa intinda mainile si sa-l imbratiseze. Totdeauna cauta sa provoace discutii asupra lui, indiferent daca avea sa fie laudat sau criticat. ii faceau bine chiar vorbele care-l ocarau. Nu-i lua niciodata apararea, ba cateodata adaoga si ea vreun cuvant de hula, mai ales cand astfel putea sa prelungeasca convorbirea. Acasa, afara de tatal ei, care se tinea mai in rezerva in chestiile acestea, toti vorbeau toata ziua despre frumosul aviator fiindca toti asteptau din zi in zi o vizita cu cererea in casatorie. Pe Liana o incantau mult laudele Tincai, totdeauna aceleasi si totdeauna altfel subliniate.
intamplarile din afara n-o mai interesau. Pentru ea toata lumea era Dandu. Nu participa nici la consfatuirile familiei decat aparent, printr-o prezenta trupeasca; cu toate ca aveau la ordinea zilei evenimentul important al logodnei lui Mircea fixata pentru mijlocul lunii, cununia urmand sa se faca in februarie.
Fiindca Gavrilescu voia sa aranjeze o nunta mare, logodna s-a serbat, fara preot, la o masa la care au luat parte numai cele doua familii. Tinerii au schimbat verighetele la sampanie si s-au sarutat, in vreme ce Didina si Gavrilescu strigau lacrimand:
- intr-un ceas bun si cu noroc!
S-au imbratisat pe urma cu totii si au stat la masa foarte tarziu. Gavrilescu declara la fiecare cinci minute ca vrea sa se imbete si ca e singura lui zi deplin fericita de la moartea sotiei lui iubite. Liana facea toate sfortarile sa fie vesela cum se cuvine in asemenea ocazie. Daca ar fi fost de fata si Dandu era sigura ca nimeni n-ar fi intrecut-o in voie buna. Aici insa nici macar nu avea cum sa aduca vorba despre el D-na Rozmarin a aruncat cate-o aluzie, dar s-a oprit inainte de a fi inteleasa de ceilalti socotind ca n-ar fi cuviincios sa bata toba despre lucruri care inca nu-s sigure. intr-un tarziu insa, cand nici nu se astepta, Angela a intrebat-o:
- Dar aviatorul tau ce mai face ? il mai vezi ?
- Da, cum nu ! zise Liana. Ne intalnim des la patinaj. M-a invatat sa patinez.
- Foarte simpatic baiat - observa cu un oftat Angela. Mi se pare ca e ceva intre voi, hm? Va iubiti putin ?
- Poate chiar mult! rase Liana, leganandu-si cu placere capul.
- Spun drept- continua Angela- daca nu s-ar tine dupa tine, grozav mi-ar fi placut sa-i sucesc capul i Are o mutra asa de nostima...
- Din partea mea ai toata libertatea, draga! spuse Liana cu o superioritate dispretuitoare.
isi aduse aminte cum s-a suparat la revelion din pricina Angelei. ii era rusine de supararea de atunci. Se uita la ea surazand aproape protector si zicand in gand:
"Saracuta!"
4.
Dintr-un inceput i-a incoltit in suflet dorinta de a petrece macar o singura noapte cu Dandu, sa doarma in bratele lui, sa se trezeasca a doua zi langa el, sa-l vada intai pe el cand va deschide ochii, sa respire acelasi aer si sa-i asculte bataile inimii o noapte intreaga... si-a ascuns dorinta ca un vis irealizabil. Cum sa lipseasca o noapte intreaga de acasa? Totusi dorinta se inradacina si crestea, devenea o obsesie in jurul careia i se polarizau toate gandurile. Ajunse sa considere neimplinirea ei ca o picatura de otrava care-i amaraste fericirea si-i sarbezeste farmecul Nu era pofta de a spori si prelungi in timp voluptatea iubirii. Pentru ea actul sexual nu constituia o tinta. Aceeasi senzatie de placere si tulburare o simtea cand sedea langa el sau cand il vedea sau chiar numai cand se gandea la el...
Pe la Universitate trecea rar si mai cu seama ca sa-si omoare timpul inainte de vreo intalnire. Universitatea si studiul au preocupat-o pana deunazi, nu ca o pasiune pentru cartea in sine cat ca o mandrie de a se prezenta bine la examene si de a dobandi o diploma frumoasa. I-a placut mai mult sa citeasca literatura. Jocurile fanteziei o amuzau si o transportau in alte lumi. Azi nici nu mai poate citi. Pe fiecare pagina, intre toate randurile ii rasarea Dandu.
Apropiindu-se sesiunea de examene, isi aduse aminte de ele, dar tot pentru el. Sub pretext ca trebuie sa citeasca mai intens si ca acasa nu are suficienta liniste, ar putea spune parintilor ca vrea sa se pregateasca impreuna cu Coralia, la ea, si ca deci sa nu se mire daca se va intampla uneori, cand vor sta prea tarziu, sa ramaie sa doarma la Coralia ca sa nu mai umble noaptea singura prin oras. Didina era mai usor de convins si fu convinsa repede. Rozmarin insa se intuneca auzindu-i planurile si tacu. El nu se impaca deloc cu libertatile pe care si le iau fetele de azi. Nu indraznea sa se impotriveasca direct, pe de o parte ca sa nu fie retrograd (asa cum se purta si totusi copiii il ironizau deseori ca a ramas cu mentalitatea antedeluviana), pe de alta parte ca sa nu mai provoace taraboi in casa. Cu Didina discutau ei mereu despre Liana, erau de acord in unele privinti si mai cu seama a casatoriei, dar in altele multe se deosebeau profund. Didina credea ca azi, cu moravurile ce le-a adoptat tineretul si chiar lumea intreaga, si Liana trebuie sa fie mai sloboda, mai cocheta, caci numai asa poate sa ispiteasca pe baietii obisnuiti cu toate libertatile. "Cum s-ar zice, dragoste pe incercate" - bombanea Rozmarin enervandu-si sotia care adaoga ca fetele cuminti si pudice si rezervate sunt sortite sa ramai fecioare eterne. Dealtfel Liana, slava Domnului, c ca o icoana. Poate chiar ca e prea mandra si rece. Cati tineri n-au incercat sa se apropie si ea, delicat, dragut, i-a respins? Liana e unica de inteleapta si de asezata. Batranii mai bine sa nu se amestece in chestiile de inima ale copiilor. A trecut timpul cand parintii hotarau despre viitorul lor. Acuma n-au alt rost decat sa-si dea consimtamantul, daca li se cere. Iaca, ofiterul aviator, pilda cea mai buna. Ce bucuroasa ar fi fost ea sa vada pe Liana nevasta unui baiat asa de simpatic. si Liana totusi l-a indepartat. De ce, de ne ce, s-a racit de dansul si baiatul a trebuit sa-si tempereze asiduitatile. Rozmarin ar fi putut sa-i raspunda ca tocmai asta i se pare lui suspect, ca nu mai da pe aici, dar de intalnit Liana se intalneste cu el mereu, precum recunoaste si ea. Se abtinea insa fiindca aici era punctul nevralgic: Didina stia ca Dandu n-a fost indepartat, era ingrijorata ca nu mai vine si totusi spera in taina ca lucrurile vor sfarsi bine, adica prin casatoria pe care o dorea cu patima. Interzicea lui Rozmarin sa cicaleasca pe Liana cu obisnuitele-i rautati si dojeni. Fata devenise de un rastimp extrem de iritabila. Ea care se stapanea perfect si nu plangea niciodata, acum nu putea suporta cea mai usoara contrazicere fara sa-si piarda cumpatul si sa lacrimeze. Sufletul unei fecioare e plapand si capricios, trebuie inteles si menajat. Daca-i face ei placere sa citeasca impreuna cu Coralia, de ce sa nu se duca? Altele isi permit toate fanteziile, de ce sa fie ea mai oropsita si cand vrea sa munceasca pentru viitorul ei?
Liana planuise intai sa nu spuie nimic Coraliei. S-a gandit apoi ca ar risca sa fie repede data de gol si de rusine. Coralia venea pe la ei din cand in cand si ar fi fost suficienta o intrebare nevinovata a parintilor ca sa se incurce de tot lucrurile. Totusi nu voia sa-si divulge secretul nici fata de prietena ei. Recurse la o stratagema, incepu sa bata capul Coraliei sa-si continue studiile si mai ales sa se prezinte le examen in sesiunea de februarie. Coralia nici nu mai voia sa stie de scoala. Se simtea minunat fara universitate, doar cu titlul de studenta care ii sporea sansele si era un paravan. Pana la urma si mai mult ca sa fie draguta cu Liana, se lasa convinsa, iar cand Liana ii propuse sa citeasca impreuna, se insufleti de tot, spunand ca o sa, se distreze foarte bine.
Liana statea si acasa mereu cu nasul in carti, numai ca sa para ca lucreaza. Se duse de doua ori seara la Coralia si ramase pana pe la miezul noptii, vorbind despre toate si despre Dandu, abia aducandu-si aminte de carti. A treia seara, se prefacu ca citeste. Dupa ora doua intrerupse, sa plece acasa, zicand plictisita:
- si ce urat mi-e sa hoinaresc asa tarziu pe strazi...
- De ce nu ramai sa dormi la mine? starui Coralia. imi faci placere ca doar sunt singura si ai tai o sa-si inchipuie ca ai ramas aici...
Ramase. Iar peste alte doua zile isi implini dorinta cea mare. Dandu nu stia nimic. Liana a tinut sa-i faca si lui o surpriza. Pe la sapte, ora cand obisnuit se desparteau, il intreba enigmatic:
- Ce-ar fi, Dandutule, sa nu mai plec deloc de langa tine?
Ofiterul o privi nedumerit. Raspunse sovaind.
- Bine ar fi pentru mine, dar nu stiu daca tu...
- Atunci raman cu tine toata noaptea ! striga Liana cuprinzandu-i gatul cu bratele. Prima noastra noapte, Dandutule! Numai a noastra, intreaga!
- Bravo, facu tanarul Telefonez la Gambrinus sa ne trimita o masa regeasca, cu sampanie!
O clipa Liana a avut impresia ca surpriza ei n-a facut asupra lui Dandu decat un efect mediocru. Dandu probabil nici nu-si da seama cata siretenie si cat sacrificiu o costa pe ea ramanerea la dansul o noapte intreaga. Povestindu-i de cand si cum a pregatit noaptea aceasta, isi uita parerea banuitoare si se simti mandra de fapta ei ca o eroina de cinematograf. Dupa cateva clipe dealtfel si Dandu a devenit mai exuberant.
A doua zi, acasa, cernandu-si amintirile noptii, Liana constata ca a fost mai frumoasa dorinta decat implinirea ei. I se parea ca a dorit mai mult, altceva, chiar ceva ce nu se poate realiza niciodata. S-a desteptat prin intunerec, in patul lui Dandu, cu un sentiment de groaza desi nu visase nimic. in primul moment nu si-a dat seama unde se afla. Simtea alaturi de ea un corp inadusit putin si auzea un horcait rar, obosit. Spaima i-a disparut cand s-a dumerit si inima i s-a umplut iarasi de senzatia bucuriei mari care o stapanea de cand iubea, intr-un elan de tandrete subita si de recunostinta, l-a sarutat atunci pe umar. in secunda urmatoare, sforaitul s-a transformat intr-un bolborosit, apoi trupul lui s-a rasucit pana ce a ramas cu spatele la ea... Peste beatitudinea ei sentimentala parc-ar fi cazut un dus de proza. I se parea ca a bombanit: "Mai lasa-ma in pace, frate". Respinse imediat inchipuirea ca Dandu ar fi putut rosti asemenea cuvinte, chiar prin somn, dar ramanea faptul ca s-a intors cu spatele... in intunerecul camerei straine Liana simtea o tristete mai chinuitoare ca durerea fizica... Cand s-a trezit a doua oara era ziua. Cum a deschis ochii a intalnit fata lui Dandutu, surazatoare si fericita, aplecata peste ea ca un soare de primavara care sterge repede urmele ploii...
Escapadele nocturne ale Lianei avura insa curand un sfarsit bruscat, cel putin pentru un rastimp. Batranul Rozmarin si-a morfolit nemultumirea in mormaieli si clatinari din cap, de doua ori, de trei ori. Dupa a patra lipsa a Lianei de-acasa noaptea, a izbucnit vehement. Nu putea tolera ca fata lui, a unui om cinstit si cu o situatie in societate, sa umble noptile haimana. Admitea ca lucreaza pentru examene cu Coralia, ca-i e mai usor sa vegheze citind impreuna cu o prietena decat singura, dar toate acestea le putea face prea bine si acasa. Are la dispozitie salonul cu lumina si caldura unde n-o deranjeaza nimeni. De ce nu vine Coralia la ea si chiar sa doarma aici, intr-o casa onorabila? De ce sa se duca Liana, o fata cinstita, cu familia si casa ei, la Coralia care nu e tocmai usa de biserica ? Lumea inca n-a prins de veste, dar ce va zice cand va afla ca fata unica a lui Rozmarin petrece noptile pe la prietene deocheate?
intaia iesire a batranului s-a intamplat intr-o amiazi, la masa, pe la sfarsitul lunii. Liana s-a facut palida fara sa poata protesta, mai ales ca Didina si bunica taceau, cu nasul in farfurii, ca si cand ar fi fost si ele de acord cu imprecatiile batranului. intr-un tarziu, parca de-abia atunci si-ar fi dat seama despre ce e vorba, i s-au umplut ochii de lacrimi. Se asezase la masa cu voiosie. Stabilise cu Dandu t ca diseara va dormi iar la el, a treia noapte. si acuma se prabuseau deodata toate bucuriile pe care le astepta cu atata nerabdare... Peste cateva clipe plangea cu sughituri. Didina facea semne desperate batranului sa ispraveasca si sa lase fata in pace. Rozmarin insa, in loc sa se potoleasca, se intarita din ce in ce mai rau din pricina semnelor Didinei. in sfarsit Liana, cu glas inecat de plans dar ferm, zise:
- Daca crezi ca prin banuielile murdare ai sa ma terorizezi si sa ma opresti de-a munci pentru viitorul meu, te inseli amar, tata! Sunt stapana pe mine si pe vointa mea si te anunt ca chiar diseara voi merge iar la Coralia sa...
Furios, Rozmarin racni:
- Poti sa pleci, dar ia bine seama, aici nu te mai intorci!... Daca pleci, plecata sa fii!
Liana se scula de la masa, isi arunca servetul pe scaun si declara darz:
- Foarte bine! N-am sa ma mai intorc! M-am saturat de casa asta de tortura!
Iesi din sufragerie plangand cu hohote si se duse sus, in camera ei, zdrobita de durere. Didina cu bunica tabarara indata cu gura pe Rozmarin care insa ramase inflexibil, racnind necontenit ca prefera sa n-aiba fata decat sa fie de rusinea oamenilor...
Liana era hotarata sa plece definitiv de acasa si sa ramai la Dandu. Pana la ora. fixata pentru intalnirea cu el, cumpanind si chibzuind, i s-a mai potolit revolta. Maica-sa a venit intre timp s-o consoleze si s-o povatuiasca sa fie cuminte si sa aiba rabdare, sa nu faca vreo prostie ireparabila. La ora hotarata a iesit, dar zicandu-si ca are sa se sfatuiasca cu Dandu si sa faca asa cum va spune el, singura fiinta in lume care o iubeste. Dandu facu ochii mari si deveni locvace. ii dadea dreptate sa fie indignata de tirania batranului si adaoga c:a el ar fi cel mai fericit muritor daca ar putea-o avea langa el permanent ca un bibelou fermecator, dar, in interesul ei si al iubirii lor, e mai bine sa fie rezonabila. Plecarea ei de la parinti ar provoca un scandal care ar putea avea consecinte dezagreabile tocmai pentru ea. Sa fie deci rabdatoare si...
Seara la masa. Liana a cautat sa faca uitata discutia de la amiazi. Rozmarin tacea mohorat. Bebe aduse vorba despre Dandu ca de-abia asteapta sa vie primavara sa vada daca are sa-si tie promisiunea. Liana, ca totdeauna, era incantata cand se vorba despre iubitul ei. Tocmai raspundea lui Bebe ca Dandu e om de cuvant si, daca i-a promis, sa fie sigur ca n-a uitat, cand batranul ii taie vorba:
- Nu stiu ce crezi tu despre dumnealui, dar mie nu mi se pare om de treaba!
- De ce, tata drag? intreba Liana candid si totusi cu o strangere de inima parca ar fi ofensat-o direct pe ea. Eu vad ca toata lumea care-l cunoaste...
- Ma mir ca mai poti intreba - continua Rozmarin privind-o scrutator. Adica tu n-ai observat ca de un timp iar nu mai da pe aici ? Asa se poarta un tanar corect ? Pana deunazi nu trecea o zi de la Dumnezeu fara sa se prezinte ba cu flori, ba cu o vorba dulce, de parc-a ti fi fost logoditi. Sau unde tu te intalnesti mereu cu dansul cine stie cum, ti se pare ca toate merg struna?
- Cand venea, faceati mutre ca de ce vine, acuma e rau ca nu mai vine - zise Liana mereu impaciuitor. Dumnezeu mai stie cum sa faca si el ca sa va intre in voie.
Didina interveni si ea, dar cu bunatate:
- Aici are dreptate Alexandru, draga mamii... Baietii nu umbla sa ademeneasca fetele cinstite cand au ganduri cinstite...
- Cum mama - se infurie brusc Liana, adica si tu crezi ca... ? Adica nici eu nu sunt cinstita, eu care sunt cea mai rezervata dintre toate fetele, eu care n-am avut un flirt, care n-am cunoscut decat scoala si cartea in vreme ce altele petreceau si se distrau cu baietii si in toate felurile!... Bine, dar sunteti revoltatori! Parinti ca voi nu merita sa aiba o fata cuminte ca mine care sunt data ca exemplu de seriozitate pretutindeni!... Dar parca nu stiu eu ce urmariti voi cu toate aluziile si banuielile astea? Ehe, proasta ma credeti...
- Dar ce, n-ar fi corect sa te ceara in casatorie daca te iubeste? striga Rozmarin. Ce, adica tu nu esti buna sa fii nevasta domnisorului, dar esti buna pentru distractia dumnealui?...
- Ce nevasta? Ce distractii? protesta Liana. Ei bine, nu, n-are sa ma ceara, nu vreau eu sa ma ceara, si punct! Asa-mi place mie, sa ma distrez si nimic mai mult!... Acuma sper ca ne-am lamurit
Discutia nu se ispravi in seara aceea si nici in cele urmatoare. Liana trepida, se mania, se indigna, suferea si totusi nu ocolea certurile acestea, ba chiar le provoca parca i-ar fi facut placere sa sufere astfel pentru Dandu. Aproape in fiecare seara se culca plansa, amarata si fericita, simtindu-se o martira a iubirii.
Jar - Capitolul 1 - Octombre
Jar - Capitolul 2 - Novembre
Jar - Capitolul 2 - Novembre (continuare)
Jar - Capitolul 3 - Decembre
Jar - Capitolul 4 - Ianuarie
Jar - Capitolul 5 - Februarie
Jar - Capitolul 6 - Martie
Jar - Capitolul 7 - Aprilie
Jar - Capitolul 8 - Mai
Jar - Capitolul 9 - Iunie
Jar - Capitolul 10 - Iulie
Jar - Capitolul 11 - August
Jar - Capitolul 12 - Septembre
Jar - Capitolul 13 - Octombre
Aceasta pagina a fost accesata de 2060 ori.
