Ciuleandra - Capitolul 24
de Liviu Rebreanu
24.
A doua zi ceru sa se plimbe in gradina sanatoriului. Gardianul il imbraca bine cu blana care i se adusese de-acasa mai de mult.
Aerul aspru al inceputului de martie il inviora. Zapada se topise, de-abia ici-colo mai dainuia cate-o pata alba-cenusie pe huma neagra ruginita. Copacii isi scuturau crengile amortite, parca duhul primaverii ar fi revarsat valuri-valuri de intindere. Mirosul de reveneala, ca un parfum viu al pamantului, ii destepta in suflet puteri noi si noi indemnuri de viata. Pasea inveselit si sprinten pe cararile umede, ascultand cu placere cum ii scartaia sub picioare prundisul fin, dezghetat.
- Vine primavara, Andrei! susura Puiu intr-un tarziu cu narile gadilate de o respiratie plina.
- Vine, conasule, - mormai gardianul cu mare nostalgie in glas. Pe la noi oamenii isi curata plugurile...
Tocmai ajungeau la grilajul dinspre strada. Un tramvai gol trecea; in mijlocul vagonului conductorul isi facea socotelile sugand desperat creionul. Un automobil veni din partea opusa si disparu sunand prelung din claxon. Puiu isi zise ca e exact sunetul claxonului de la masina lui. Doi copilasi, pe trotuar, se oprisera si se uitau, printre gratii, ca intr-o gradina din basme; cand vazura insa pe Puiu cu insotitorul sau, o luara la fuga, speriati, parc-ar fi vazut niste aratari. Chiar in acelasi loc poposi pe urma Puiu sa priveasca pe strada care acuma era pustie de tot. Peste drum, o casa cocheta, cu poarta de fier, cu trei ferestre la fatada, alba, avea un suras primavaratec. Puiu o mangaie din ochi si-si aminti ca intocmai asa a fost si casa in care au stat ei la Iasi, in timpul razboiului. Pe peretele curat, langa poarta, erau doua tablite, mici, una a societatii de asigurare, iar subt ea alta, cu fond albastru, indicand numarul casei in cifre albe.
Din distractie se sili sa citeasca si deodata tresari, ca si cand ar fi descoperit o veste urata.
- Ce numar are casa, Andrei, ca eu nu-l vad bine? zise catre gardian incet.
- Treisprezece! raspunse Leahu cu mandrie, dupa cateva secunde.
- Treisprezece? repeta Puiu.Asa citise si el, dar, fiindca ii trecuse brusc un fior prin inima, incercase sa se insele ca n-o fi citit bine. Nu avusese niciodata aversiuni superstitioase. Uneori, in lume, pentru ca si altii pozau cu groaza de numarul fatal, se prefacuse si el ca nu-l poate suferi. in realitate ii fusese indiferent orice numar, precum in general indiferent il lasau toate lucrurile problematice. Nici un argument insa nu-i putea alunga acuma simtamantul vag si cu atat mai tulburator de neliniste ce incepuse sa-i infasoare sufletul ca intr-un val din ce in ce mai gros. Dupa trei saptamani de singuratate chinuitoare, pentru ce, cand a iesit intaia oara, a trebuit sa vada o casa cu numarul treisprezece? intrebarea nu cerea raspuns, dar ii sfaraia in creieri, ca o durere ascunsa.
Continua plimbarea prin gradina, mai mult ca sa nu se lase coplesit de o apasare tot mai impovaratoare. ii era sila insa acuma de plimbare. Aerul i se parea umed si inecacios.
Pamantul cleios i se agata de sosoni. Pretutindeni ochii lui descopereau numai uratenie si murdarie: crengi uscate si rupte, bucati de hartie, coji de fructe - urmele iernii, pe care topirea zapezii le dezvelea ca niste bube pe un obraz bolnav.
- Ajunge, Andrei! zise Puiu deodata, aproape infuriat.
Intra zgribulit si plictisit. Deasupra usii, pe pervaz, la odaia in care statea de atata vreme, observa o tablita cu numarul saptezeci si sase.
"Bine ca nu mai am si aici pe treisprezece!" se gandi dansul.
Dezbracandu-se insa, repeta fara voie in minte numarul citit si peste un rastimp se pomeni zicand:
- saptezeci si sase, adica sapte cu sase tot treisprezece.
Hotari sa nu se mai gandeasca la coincidentele acestea copilaresti. E o depresiune nervoasa care-l face sa vada acuma in toate numai semne rele. Deoarece numai prostii pot crede in semnificatia unor astfel de potriviri intamplatoare, isi zise ca el, om civilizat, trebuie sa se ridice mai presus de ele si sa le dispretuiasca. Dar, pe cand se indemna asa, un gand ascuns i se sfredelea in trecut sa mai dibuiasca asemenea coincidente. ii aparu indata in minte necrologul din ziar si reciti clar, vazand perfect si caracterele tipografice, data inmormantarii Madeleinei: "Marti, 13 februarie..." Cand vru sa-si spuna ca mai doveditor ar fi fost daca ziua mortii ei ar fi cazut intr-o zi de treisprezece, isi aminti fulgerator ca cea dintai intalnire a lui cu Madalina, acolo, la Varzari, cu Ciuleandra si toate celelalte, a fost tot intr-o astfel de zi predestinata: duminica, 31 iulie. in aceeasi clipire isi mai aduse aminte cum cineva i-a explicat odata ca cele doua cifre ale numarului fatal sunt mai primejdioase cand se inverseaza. Efectele lui treisprezece simplu pot fi anihilate, pe cand cifrele inversate prevestesc totdeauna un rau ce nu se poate evita prin nici o sfortare omeneasca.
"Chiar asa a fost cu biata Madalina" - isi zise Puiu, apucandu-se acuma sa caute ce date din viata lui s-au petrecut in puterea numarului blestemat.
insasi ziua nasterii lui a fost la treizeci si unu martie.
Cifrele anului in care a murit maica-sa dadeau, adunate, tot treisprezece, iar el a terminat liceul in o mie noua sute treisprezece...
il enervara atat de mult descoperirile acestea, incat, ca sa le curme, trecu in anticamera, sa stea de vorba cu gardianul si sa-si schimbe gandurile. Leahu insa plecase la masa.
Pe cand voia sa se supere ca nu l-a gasit, ii veni in minte ca si numarul masinii lui, o mie trei sute treizeci si unu, are un treisprezece simplu si unul inversat.
- si totusi n-am avut nici cel mai mic accident - mormai dansul razand si intorcandu-se in camera lui. Ceea ce insemna ca tocmai numarul fatal mi-a purtat noroc!
Dupa un rastimp insa se gandi ca aici trebuie sa fie la mijloc o anihilare reciproca a efectului celor doua numere.
Iar daca o fi si noroc, norocul e al batranului, caci batranul ia trecut lui numarul de la masina cea veche.
Iar incerca sa-si risipeasca gandurile acestea, zicandu-si ca sunt niste scranteli datorite enervarii firesti pe care a produs- o izolarea atat de indelungata. El, aici, daca chibzuieste bine, a fost de fapt mai rau ca intr-o inchisoare, caci a avut parte de un observator care seamana cu un director de temnita, mai curand decat cu medicul unui bolnav de nervi, cum trebuia sa-l considere, chiar daca n-ar fi crezut. N-a fost supus nici unui examen serios, afara de niste analize obisnuite in sanatorii. Observatia s-a marginit la un interogatoriu asupra faptei, ca si cand fapta si imprejurarile l-ar fi interesat mai mult ca faptuitorul. Toata purtarea doctorului demonstreaza o vrajmasie ascunsa, cum foarte bine spusese batranul deunazi. A fost vesnic tacut, morocanos, parca inadins ar fi cautat sa-l exaspereze. Impresia lui dintai nu la inselat si, de si-a inabusit-o, a fost numai pentru ca-i era frica sa nu fie o inchipuire bolnava. Dar azi nu mai incape nici o indoiala. Tatal sau a avut perfecta dreptate. Daca nu- si mai poate stapani nervii acuma, de-a ajuns sa se sperie de cifre fatidice, vinovat e doctorul singur care l-a tiranizat in loc sa-l menajeze.
"Pana si cununia mea cu Madeleine a fost intr-o zi nenorocoasa" - se intrerupse brusc Puiu, ca si cand in timp ce voise sa alunge gandul staruitor, acesta s-ar fi oplosit intr-un colt, ca sa creasca si sa se umfle in tihna, si acuma ar fi izbucnit mai staruitor. "Adica la treizeci si unu martie, iar logodna noastra la treisprezece februarie. si exact patru ani dupa logodna, in aceeasi zi inmormantarea! Apoi sa nu aiba toate acestea nici o semnificatie?... Sarmana Madeleine! De la prima pana la ultima intalnire cu mine, toate subt vraja numarului catastrofal! Am fost ursiti amandoi, se vede, sa induram impreuna un destin ingrozitor. Poate ca si ea s-a nascut intr-o zi de treisprezece?... Adevarat, nici nu stiu in ce zi s-a nascut. Nici macar anul. Dar anul l-as putea calcula: patru de casnicie, patru in strainatate, de patrusprezece ani era atunci. Degeaba, ziua n-o stiu..." Toata ziua se chinui cu socoteli si interpretari in jurul numarului, iar cand, dupa-amiazi, veni batranul, il intampina nerabdator:
- Tata, in ce zi a fost nascuta Madeleine?
- Ultima zi a ultimei luni a anului! raspunse Faranga prompt, cu un suras ingaduitor. Sper ca am fost cat se poate de categoric?
- Ultima... adica treizeci si unu decembrie! murmura Puiu galben. Treisprezece inversat... ca si mine!
Batranul Faranga tacu cateva clipe nedumerit, apoi zise cu imputare:
- Puiule draga, ma superi rau daca incepi acuma cu lucruri d-astea! Nu mai stiu ce sa cred de tine, dragul meu!
- Nici eu nu stiu, tata! zise Puiu profund abatut. Toata ziua m-a preocupat un numar, toata ziua! Parca un cui mi sar fi infipt in cap si nu-l mai pot smulge!
- Copilarii, Puiule! il mangaie batranul foarte palid. Trebuie sa mai ai rabdare, numai cateva zile! Am facut demersuri pentru mutarea ta in alt sanatoriu si cred ca in putine zile nu vei mai fi aici! Prin urmare...
Puiu indrepta niste ochi ratacitori spre tatal sau si deodata izbucni, implorand:
- Da, tata, da! Muta-ma de-aici, te rog! Nu mai pot!
Simt ca ma pierd de tot aici, imi pierd si mintile, tata!...
Doctorul! Doctorul, tata! Ma urmareste, sa stii, e adevarat!
E dusmanul meu! Am incercat sa-l imblanzesc, m-am stapanit, m-am umilit, in zadar. Vrea sa ma distruga, tata!
in fiecare noapte il visez cum ma inteapa in creieri cu ace lungi, fara mila, mereu...
Plangea cu sughituri mari, cu capul pe pieptul batranului, iar batranul, cuprins de o infiorare grea, il batea bland pe umar si murmura:
-Voyons, Puiule, voyons!
Ciuleandra - Capitolul 01
Ciuleandra - Capitolul 02
Ciuleandra - Capitolul 03
Ciuleandra - Capitolul 04
Ciuleandra - Capitolul 05
Ciuleandra - Capitolul 06
Ciuleandra - Capitolul 07
Ciuleandra - Capitolul 08
Ciuleandra - Capitolul 09
Ciuleandra - Capitolul 10
Ciuleandra - Capitolul 11
Ciuleandra - Capitolul 12
Ciuleandra - Capitolul 13
Ciuleandra - Capitolul 14
Ciuleandra - Capitolul 15
Ciuleandra - Capitolul 16
Ciuleandra - Capitolul 17
Ciuleandra - Capitolul 18
Ciuleandra - Capitolul 19
Ciuleandra - Capitolul 20
Ciuleandra - Capitolul 21
Ciuleandra - Capitolul 22
Ciuleandra - Capitolul 23
Ciuleandra - Capitolul 24
Ciuleandra - Capitolul 25
Ciuleandra - Capitolul 26
Ciuleandra - Capitolul 27
Ciuleandra - Capitolul 28
Ciuleandra - Capitolul 29
Ciuleandra - Capitolul 30
Ciuleandra - Capitolul 31
Aceasta pagina a fost accesata de 2712 ori.
