Ciuleandra - Capitolul 04
de Liviu Rebreanu
4.
- Imposibil! se cruci prefectul, strangand mana lui Faranga cu efuziune si compatimire. Ce catastrofa, dragul meu!...
Tocmai povesteam procurorului ce mi-ai telefonat si nu ne venea deloc sa credem... À propos, sa-ti prezint pe procurorul Savulescu! Un baiat foarte de isprava si cu atat mai atins de intamplarea asta nenorocita, ca doar tu, pe cand erai la justitie, l-ai adus in Bucuresti... Faranga ii dadu mana si zise foarte incet:
- Sa va conduc sa vedeti...
- Cat te compatimesc, draga Poly - sopti prefectul intradevar miscat si simtind nevoia sa-si spuna durerea.
Acolo statura numai cateva minute, umplute de explicatiile franco-romane ale tantei Matilda care plangea si vorbea, chema marturia jupanesei, evoca amintiri din viata ei si scene de iubire dintre Madeleine si Puiu, apoi iar plangea si iar vorbea. Faranga incercase sa-i mai stavileasca avantul, dar in zadar. Ea continua cu mai mare dezinvoltura pentru ca prefectul, amabil, o admira, iar procurorul, timid, o aproba.
in cele din urma, Faranga ii pofti in biroul sau, lasand acolo pe Matilda cu jupaneasa. Intrarea lor ingrozi pe Puiu atat de mult ca si uita sa se scoale. Prefectul se duse la dansul, ii lua mana, i-o scutura si spuse tare, ca si cand ar fi vrut sa risipeasca putin atmosfera grea ce stapanea:
- Ce-a fost asta, Puiule?...Nu, stai jos, nu te scula! imi inchipui cat trebuie sa fii de zdrobit!.. (Se intoarse catre procuror.) Bietul baiat! Ce nenorocire!... Vezi, asta se cheama ceasul rau, draga procurorule!
Puiu se uita furis la procurorul care parea tanar, cam si prea serios pentru varsta lui. Avea niste ochi caprui cuminti si potoliti. Era blond si foarte sfios. Nu stia ce sa faca. Purta respect si recunostinta batranului Faranga a carui bunavointa i-a consolidat cariera incat s-a putut casatori cu o fata bogata.
Se gandea ca s-ar cuveni sa se apropie si el de copilul lui Faranga, sa-i zica doua vorbe bune, dar pe de o parte nimeni nu facuse prezentarile obisnuite si, de alta parte, el se afla aici in exercitiul functiunii si deci nu putea sa inceapa relatii cu un inculpat, chiar daca inculpatul era fiul binefacatorului sau.
in schimb, prefectului Nicolae Spahiu nu-i tacea deloc gura. Prieten din copilarie cu Faranga, avea totdeauna tinuta militareasca (era chiar colonel in retragere) si inima de aur.
- Stateam gata sa plec la Palat cand mi-ai telefonat - povestea dansul. Daca intrebai peste cinci minute, nu ma mai gaseai... De altfel vad ca si voi... Se zice ca, fiind primul bal, va fi relativ putina lume, numai ministri, diplomati, inalti demnitari, in sfarsit, tot ce exista mai select... Dar ce sa ne mai gandim acuma la balul Curtii? O, Doamne, bietul baiat...
Uite asa pica nenorocirile pe capul omului, cand nici nu le astepti... in sfarsit, sa ne intoarcem la datorie! Datoria mai presus de toate! Nu-i asa, draga procurorule?... Ei, vasazica, eu as propune sa simplificam pe cat se poate formele!...
Pentru ca e vorba de o intamplare nenorocita atat de evidenta si avand in vedere ca e la mijloc copilul lui Faranga, ar trebui, cred, sa incheiem repede un proces-verbal in care sa inregistram toate imprejurarile si apoi, pe baza procesuluiverbal, sa clasam afacerea fara intarziere, ca sa nu mai sporim durerea oamenilor prin taraganeli plictisitoare... N-am zis bine, domnule procuror? Procurorul schimba fete-fete. Nu indraznea sa zica nu, dar nici nu-si putea insusi usurinta cu care prefectul lichida o chestie atat de grava. Prefectului ii venea lesne sa vorbeasca, fiindca nu avea nici o raspundere, pe cand el... Din fericire, Faranga interveni indata cu toata energia:
- Nu, draga Nicule, asta nu e o solutie! Oricat ar fi de evidenta nenorocirea, legea ramane lege si trebuie respectata!
Daca nu e vorba de o crima ca oricare alta, nu e mai putin adevarat ca un om a suferit o moarte violenta... de mana altui om... Fireste, o clipa de ratacire, dar... inainte de toate deci faptuitorul trebuie internat intr-un sanatoriu, cred eu, ca sa fie examinat asupra responsabilitatii penale. Pe urma se va vedea intrucat si ce alte masuri vor fi de luat...
- Exact, excelenta! izbucni procurorul usurat, cu o vioiciune aproape nefireasca.
Prefectul insa se supara:
- Fugi, Poly, nu umblati cu d-astea! Se poate? Baiatul lui Faranga internat in casa de sanatate!... Ma jigniti daca insistati... Nu-i el, saracul, destul de prapadit sufleteste?...
Nu, zau, Poly, dar ai niste idei!... Nu zic, recunosc, e frumoasa atitudinea ta de senator roman, gata sa-si osandeasca propriul copil numai ca sa se respecte legea... Dar nu uita ca vremea senatorilor romani s-a ispravit si gestul tau n-ar face decat sa ofenseze o familie nobila si unica in Romania!
Faranga ramase inflexibil, spre marea bucurie a procurorului, care incepuse a se teme ca, in toata afacerea asta, sar putea sa ajunga el tapul ispasitor, incat sa se pomeneasca transferat din oficiu in cine stie ce targusor din fundul Basarabiei.
in cele din urma ceda si prefectul, dar nu din convingere, ci numai in semn de admiratie pentru atitudinea de senator roman a prietenului Faranga. Asa apoi hotarara sa instaleze pe Puiu in sanatoriul Demarat de la sosea.
- Bravo! striga prefectul. La Demarat!... Ne-a fost doar si coleg la Sfantul Sava, iti aduci aminte, Poly?... Acolo sunt sigur ca baiatul are sa fie foarte bine ingrijit... Asa da, suntem de perfect acord!
Batranul puse la dispozitie masina lui ce se afla chiar la scara si destul de incapatoare pentru toti.
- Atat mai bine! zise prefectul inviorat de tot. Ca masina mea, adica a prefecturii, a ajuns obiect de muzeu, asa-i de hodorogita...
Puiu tacuse toata vremea, desi prefectul incercase in cateva randuri sa-l atraga in conversatie. Numai in momentul plecarii spuse tatalui sau ca ar vrea sa se schimbe putin.
Prefectul se oferi sa astepte, dar Faranga, doritor sa sfarseasca mai repede, raspunse ca acuma e prea tarziu si ca maine dis-de-dimineata ii va aduce chiar dansul tot ce-i trebuieste.
In hall, in capul scarii, se intalnira cu Matilda, sosita tocmai sa se intereseze si sa afle ce au stabilit. Cand auzi ca Puiu pleaca, ii veni sa lesine, se arunca in bratele lui, il saruta cu multe lacrimi si declara apoi categoric ca numai peste corpul ei vor trece. Pe Faranga scena il enerva pentru ca Tilda se facea de ras in fata servitorilor. Trebui interventia gentila a prefectului ca s-o potoleasca:
- Soyez tranquille, chere madame, tout a fait tranquille!
Ce n'est rien?... Une petite formalite, vous savez, enfin, un rien!...
ii saruta degetele cavalereste, batand din calcaie ca un sublocotenent de rosiori. Matilda se induiosa. Era foarte sensibila la amabilitatile barbatilor. Totusi mai varsa cateva randuri de lacrimi pana sa-i dea drumul. Grupul cobori pe scara de marmora alba. Sus, Matilda plangea si murmura neincetat:
- Oh, pauvre, pauvre petit Puiu.
Ciuleandra - Capitolul 01
Ciuleandra - Capitolul 02
Ciuleandra - Capitolul 03
Ciuleandra - Capitolul 04
Ciuleandra - Capitolul 05
Ciuleandra - Capitolul 06
Ciuleandra - Capitolul 07
Ciuleandra - Capitolul 08
Ciuleandra - Capitolul 09
Ciuleandra - Capitolul 10
Ciuleandra - Capitolul 11
Ciuleandra - Capitolul 12
Ciuleandra - Capitolul 13
Ciuleandra - Capitolul 14
Ciuleandra - Capitolul 15
Ciuleandra - Capitolul 16
Ciuleandra - Capitolul 17
Ciuleandra - Capitolul 18
Ciuleandra - Capitolul 19
Ciuleandra - Capitolul 20
Ciuleandra - Capitolul 21
Ciuleandra - Capitolul 22
Ciuleandra - Capitolul 23
Ciuleandra - Capitolul 24
Ciuleandra - Capitolul 25
Ciuleandra - Capitolul 26
Ciuleandra - Capitolul 27
Ciuleandra - Capitolul 28
Ciuleandra - Capitolul 29
Ciuleandra - Capitolul 30
Ciuleandra - Capitolul 31
Aceasta pagina a fost accesata de 3203 ori.
