Ciuleandra - Capitolul 02
de Liviu Rebreanu
2.
Avea pasii sovaitori si clatinati ca un om beat. Trecu prin odaia de dormit, in care ardea un singur bec albastru, ochi panditor, apoi printr-un salonas intunecos, iesi in hall, unde era o lumina suparator de vie, si se repezi la o usa inchisa in fata careia se opri, parca i s-ar fi sleit puterile. Pe urma totusi se pomeni inlauntru, zvarlit ca de un vant naprasnic, baiguind:
- Tata!... Tata!...
Batranul Policarp Faranga se ridica speriat de dupa birou.
Vazand pe fiul sau, il apostrofa putin nervos:
- Tu es fou? Cand auzi glasul tatalui, Puiu se simti mai zdrobit. Groaza i se risipi si facu loc unei desperari ametitoare. Se apropie de birou si se prabusi istovit in fotoliul larg de piele.
Batranul, in picioare, il examina ceremonios si jicnit pentru necuviinta lui de-a se fi rostogolit pe scaun inainte sa-l fi poftit. Era si el in frac, cu pieptul plin de decoratii peste care se asternea barba-i maiestoasa, argintie si deosebit de ingrijita.
ii placea sa apara mereu serios si masurat, nu numai in lume, dar chiar fata de sine insusi. inalt, robust, isi purta cei sasezeci si trei de ani cu o demnitate aproape trufasa, inspirand in jurul sau respect spontan... Fiindca Puiu tacea, isi calca pe inima in cele din urma si-l intreba:
- Mais parle donc, voyons, parle! Qu'est-ce que tu as? Tanarul intoarse spre dansul niste ochi stinsi, ratacitori.
Se gandea cum sa-i spuna ce s-a intamplat si nu gasea cuvintele potrivite. Izbucni fara sir:
- Tata... am facut... nu stiu... a murit Madeleine...
Faranga, parc-ar fi primit o sageata in inima, se cutremura:
- Ce-ai zis?... Madeleine? Tu?... Imposibil!...
incerca sa citeasca adevarul in ochii lui, dar Puiu plecase iar capul. Un rastimp batranul mai statu, framantand in minte serii de intrebari, sprijinit cu amandoua mainile de dunga mesei, intepat ca un judecator fara experienta in fata unui acuzat misterios. in sfarsit ocoli biroul, veni langa Puiu si-l apuca de umar:
- Unde este?...
Nu termina intrebarea si nici raspunsul nu-l astepta decat o secunda. Ca si cand miscarea imprejurul biroului iar fi schimbat mersul gandurilor, porni indata spre iesire, lasand usa larg deschisa...
Puiu cazuse intr-o toropeala cenusie, neclintit, parca habar n-ar fi avut pentru ce se afla aici. Gandurile ii erau acum un haos apasator in care nimic nu izbutea sa se inchege intr-o forma lamurita. Pe subt sivoiul crampeielor de ganduri insa sufletul lui intelegea clar ca tatal sau s-a dus acolo, sa vada si sa se convinga daca e adevarat ca Madeleine...
Astfel auzi foarte bine pasii rari, apasati ai batranului si simti ca usa a ramas deschisa. Pe urma deosebi glasul tantei Matilda, cu respiratia grea si grabita de urcarea scarii, scuzandu-se ca a intarziat nu din vina ei, ci a soferului care tocmai cand sa plece a gasit ceva de reparat la automobil... in sufletul lui Puiu rasari pe loc confirmarea: da, numai ea e vinovata caci, daca ea venea la timp, nu s-ar fi intamplat nimica...
Batranul raspunse ceva Matildei. Puiu nu prinse intelesul cuvintelor, dar auzi indata pe tante Matilda scancindu-se, cu intrebari scurte, insistente, alergand dupa Faranga. Glasurile si pasii lor se pierdura pe coridor subt cutropirea unui plans ascutit, prelung si sacaitor, al jupanesei care, desigur, intorcandu-se in budoar, a aflat pe stapana-sa rece si a venit sa dea alarma. Urma o tacere si apoi niste fasaituri de pasi sfiosi. Puiu simtea ca trebuie sa fie feciorul care arde de curiozitate. Peste cateva momente il auzi, in usa, zicand candid:
- M-ati sunat d-voastra, conasule? ii facu semn cu mana sa plece. Feciorul inchise usa fara zgomot, ca la o camera de bolnav.
Pe urma tacerea se inteleni grea, inabusitoare. Biroul vast se impaienjenea intr-un somn afund. Puiu, incremenit, nici nu mai cuteza sa incerce vreo miscare. Doar gandul ca batranul nu se mai intoarce il ustura din ce in ce mai dureros.
De la dansul astepta acuma mantuirea. El insusi nu se simtea capabil nici macar sa cugete. De altfel, totdeauna, si mai ales in ceasurile grele, batranul singur lua hotararile trebuincioase.
Ceea ce il ingrozea acum era ca vremea trecea atat de incet. I se parea ca s-au scurs ore intregi de cand a iesit batranul. Licariri de speranta ii infloreau in inima: daca nu vine, inseamna ca poate Madeleine totusi n-a murit...
Speranta insa il intrista pentru ca o simtea desarta si nu facea decat sa-i reaminteasca mereu intamplarea pe care el se silea sa o stearga din minte.
in sfarsit nu mai putu indura tacerea. Se scula. Voia sa plece, oriunde, dar sa nu mai fie singur. Chiar atunci aparu in usa tatal sau urmat de tante Matilda. Puiu intepeni langa birou, cu ochii nerabdatori spre batranul care trecu fara sa-l priveasca. in schimb, Matilda, plansa si amarata, se repezi la dansul si-l imbratisa ocrotitor:
- Ah, quel terrible malheur, pauvre petit Puiu!
Matilda era sora cu mama lui Puiu. Ramasa vaduva foarte tanara si fara copii, isi impartise toata inima ei intre operele de binefacere si nepotelul Puiu, mai cu seama ca sarmanelul avusese nenorocirea sa piarda pe maica-sa micut de tot.
implinea acum vreo cincizeci de ani, era inalta, uscativa si nobila, se induiosa usor si vorbea multe si nevrute.
Auzind-o, Faranga ii zise suparat:
- Aide, Tilda, ajunge! Sa lasam lamentarile!... Tu du-te mai bine dincolo, ca aici noi avem de lucru!
- Mais si, mais si - murmura Matilda stergandu-si ochii.
Pauvre Madeleine!... Oh, la pauvrette!... Ce catastrofa! Iaca, plec!... Puiule scump, fii tare! Durerile si nenorocirile pentru oameni sunt lasate de Dumnezeu!... Nu-ti pierde cumpatul si nu dispera, pauvre petit Puisor!...
Il imbratisa iar si-l saruta, plangand, pe amandoi obrajii.
Porni. Din usa mai zise batranului:
- Fii si tu calm, Poly, te implor!... si daca aveti nevoie de mine, sa ma chemati negresit!
Ciuleandra - Capitolul 01
Ciuleandra - Capitolul 02
Ciuleandra - Capitolul 03
Ciuleandra - Capitolul 04
Ciuleandra - Capitolul 05
Ciuleandra - Capitolul 06
Ciuleandra - Capitolul 07
Ciuleandra - Capitolul 08
Ciuleandra - Capitolul 09
Ciuleandra - Capitolul 10
Ciuleandra - Capitolul 11
Ciuleandra - Capitolul 12
Ciuleandra - Capitolul 13
Ciuleandra - Capitolul 14
Ciuleandra - Capitolul 15
Ciuleandra - Capitolul 16
Ciuleandra - Capitolul 17
Ciuleandra - Capitolul 18
Ciuleandra - Capitolul 19
Ciuleandra - Capitolul 20
Ciuleandra - Capitolul 21
Ciuleandra - Capitolul 22
Ciuleandra - Capitolul 23
Ciuleandra - Capitolul 24
Ciuleandra - Capitolul 25
Ciuleandra - Capitolul 26
Ciuleandra - Capitolul 27
Ciuleandra - Capitolul 28
Ciuleandra - Capitolul 29
Ciuleandra - Capitolul 30
Ciuleandra - Capitolul 31
Aceasta pagina a fost accesata de 2379 ori.
