Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)

de Liviu Rebreanu

6.

- Draga Grigorita, acuma ne despartim, zise Baloleanu in clipa cand trenul intra in gara Costesti. Daca vrei sa asculti sfatul meu, tu opreste-te si asteapta aici un cuvant de la mine. Sper ca pana diseara vom reusi sa pacificam satele, inclusiv Amara voastra.

Atunci vei putea merge fara primejdii. Asa, dragul meu! Vasazica, la revedere!... La revedere, domnule Herdelea!

Le stranse mainile foarte miscat. Fata lui durdulie era palida.

Emotia ii schimbase vocea. Cobori pe peron grav, aproape intunecat.

Maiorul Tanasescu, comandantul trupelor, mustacios si sprancenos, cu privirea taioasa si glasul aspru, se prezenta raporta nd ca, conform ordinelor primite atat direct de la generalul Dadarlat, comandantul diviziei, cat si de la comandantul regimentului sau, se pune la dispozitia prefectului.

- Ce trupe aveti, domnule maior? intreba Baloleanu.

- Un batalion cu efectiv de razboi si o baterie cu sase tunuri!

zise ofiterul.

Prefectul multumi rece si se uita imprejur. in afara de cativa ofiteri, un grup compact de refugiati ocupa si aici peronul.

Socotind ca este in interesul popularitatii sale personale si a partidului sau, se apropie de ei:

- Domnilor, am venit sa restabilim ordinea si vom restabili-o fara intarziere! Aveti deci toata increderea si ajutati-ma si dumneavoastra prin putina rabdare!

Colonelul pensionar stefanescu, sosit cu acelasi tren, nu se ostoi pana ce nu mai sopti comandantului trupelor sa nu cumva sa-l uite, fiindca intr-insul si-a pus toata nadejdea. Dumnezeu si norocul lui au facut ca tocmai Tanasescu sa fie insarcinat cu conducerea detasamentului mixt, vechiul camarad in familia caruia se adaposteau azi fetele de frica taranilor si unde s-a retras si dansul cand a fost izgonit.

Prefectul Baloleanu trecu apoi repede la primarie, urmat de membrii parchetului si comandantul trupelor. Administratorul de plasa ii comunica toate informatiile ce le avea asupra situatiei din comunele rasculate. Nu erau deloc imbucuratoare, mai ales ca prevedeau o rezistenta darza din partea taranilor. stirile veneau negresit de la oamenii care au fugit sau au fost fugariti din sate, raspandind spaima si groaza de puterea, indaratnicia si salbaticia razvratitilor. Totusi Baloleanu, oricat ii tremura sufletul, isi pastra aparenta de liniste si hotarare:

- in orice caz, noi vom proceda fara pripire si fara ura! Noi aducem pacea pentru cei pasnici. Fata de ceilalti avem constrangerea.

Nu dorim varsare de sange, dar nu vom sovai a intrebuinta arma unde va fi nevoie. Acestea sunt normele generale, domnule maior si domnilor procurori!

Apoi, cu harta judetului pe masa, repeta itinerariul pe care-l discutase aseara la prefectura in Pitesti. Decisese ca el cu primulprocuror sa mearga, intr-o trasura, in fruntea coloanei. Maiorul ii atrase atentia ca ar fi periculos si-l ruga sa-i permita sa intrebuinteze prescriptiile militare in privinta inaintarii. Baloleanu isi dadu seama ca era sa-si riste viata si accepta propunerea comandantului ca o patrula puternica, in frunte cu un ofiter, sa recunoasca intai satele si sa impuna respectul ordinii...

in acest timp, Grigore Iuga, ramas in gara cu tanarul Herdelea, fu inconjurat de diferiti cunoscuti care se imbulzeau, cu mutre de circumstanta, sa-i exprime condoleantele lor sincere. Grigore dadu cu ochii de Isbasescu:

- Vino-ncoace, vino, domnule, sa aflu in sfarsit si eu ce-a fost!

- Sa traiti, coane Grigorita! facu contabilul zapacit. Sa ma iertati ca n-am indraznit... De altfel mai sunt pe aici si altii de la noi, care numai Dumnezeu stie cum au scapat din ghearele talharilor!

Grigore nu observase pe plutonierul Boiangiu si nici pe perceptorul Barzotescu, desi se gaseau impreuna cu Isbasescu. in mai putin de douazeci si patru de ore primise atatea vesti dureroase, ca sufletu-i era complet rascolit. si totusi in fond nu stia nimic precis. Toate informatiile le auzise de la oameni care si ei numai le auzisera. Nesiguranta il chinuia mai mult decat daca ar fi cunoscut adevarul, oricat de crud. Nerabdarea lui de a ajunge grabnic la Amara il tortura mai cu seama din dorinta de a dobandi certitudinea. Avea convingerea ca odata cu certitudinea va veni si linistea sufleteasca.

Plecara cu totii si pe drum trebuira sa-i povesteasca pe rand fiecare ce stia. Barzotescu il plictisi cu peripetiile fugii sale. il si intrerupse. Boiangiu se planse intai ca i-a ramas nevasta in mijlocul taranilor. Cat l-a rugat ea mereu sa o duca undeva! Daca o fi patit ceva, va avea-o pe constiinta pana la moarte... Pe urma spuse cum l-au dezarmat si fugarit rebelii. Fireste, ca sa nu iasa coborat, isi ticluise o versiune oarecum eroica: indata ce a izbucnit focul la Ruginoasa, a alergat, a luat masuri pentru localizarea incendiului, cum scrie la regulament. Din nenorocire a intampinat rea-vointa din partea taranilor pe de o parte, iar de alta parte a lipsit apa, asa ca nu s-a putut salva nimic. Dar cel putin a putut sa descopere urmele raufacatorilor care au pus focul. Dimineata a raportat boierului Miron, care a poruncit sa inchida ochii, ca sa nu atate mai rau pe tarani. N-a apucat nici sa rasufle bine ca i-a venit vestea ca si la Lespezi s-a pus foc, ba s-ar fi savarsit si rautati mai mari.

si apoi, numaidecat, ca arde conacul domnului Cosma. Atunci, fara zabava, a iesit sa faca ordine, chiar de-ar trebui sa verse sange.

Era clar ca hotii lucrau dupa un plan si ca este la mijloc un complot in toata regula. Aproape de carciuma a intalnit o ingramadire de sateni care pareau linistiti si pasnici. A patruns in multime si...

Grigore Iuga asculta pana-si ispravi povestea. Afla cel putin inceputul tulburarii. De la Isbasescu avea sa afle restul. De altminteri vestea uciderii lui Miron Iuga de la Isbasescu a aflat-o lumea. De ieri, de pe la ora zece, cand a sosit, imbracat taraneste, in targusorul Costesti, a fost eroul zilei. A trebuit sa istoriseasca cel putin de douazeci de ori tuturor domnilor din Costesti ororile petrecute la Amara. Administratorul plasei a telefonat stirea imediat oficial prefecturii, ingrozind pe demisionarul Boerescu, de la care a cunoscut-o curand tot orasul. Primarul i-a oferit ospitalitate chiar in familia sa si i-a facut rost de la judecatorul supleant de un costum de haine nemtesti pe care insa Isbasescu, spre a-si pastra cat mai mult aureola de martir, nu le-a imbracat decat azi-dimineata.

- Povestea mea e mai lunga, coane Grigorita! zise contabilul cu glas jalnic potrivit imprejurarii. Daca vreti sa ma ascultati, ar fi mai bine sa va osteniti pana la gazda mea, la primarul targului, ca suntem aproape, sa va spun toate din fir in par!... O, Doamne!

Prin cate am trecut si ce-am vazut, parca nici mie nu-mi vine a crede ca s-au intamplat aievea! si barem eu am scapat cu viata, slava Domnului, pe cand sarmanul conu Miron, Dumnezeu sa-l ierte...

- A murit? facu Grigore sugrumat.

- L-au ucis talharii...

- Cand?... De mult?

- Alaltaieri, vineri, spre seara! raspunse Isbasescu.

- Aidem la gazda dumitale sa-mi spui tot! murmura Grigore cu glas bolnav.
                                               *
Conferinta prefectului cu militarii si procurorii se prelungi.

Baloleanu avea obiceiul sa repete de zece ori o explicatie in toate amanuntele, ca sa fie sigur ca a fost inteles bine. Facea el aceasta acasa, in cancelaria lui, cu secretarul, pentru mici lucruri de procedura, dar azi cand e vorba de niste hotarari atat de grave, de care poate sa depinda viata lui sau soarta tarii! in sfarsit, socotind ca s-au lamurit deplin, rosti sacramental si intr-o atitudine eroica:

- si acuma, domnilor, inainte la datorie!

Desi trasura in care luase loc el cu primul-procuror era precedata de o companie de soldati cu armele incarcate si cartusierele pline de gloante, Baloleanu isi simtea inima sfaraind. ii veni in minte Melania, plansa si ingrijorata, cum a lasat-o pe peronul Garii de Nord. Macar de n-ar fi o prevestire! Cu taranii astia, cuprinsi de nebunie colectiva, nu poti fi sigur de nimic. Sunt asa de multi, ca nici o armata nu i-ar putea stapani. Ce-ar fi sa se pomeneasca inconjurati si atacati din toate partile de cateva mii de desperati? in realitate nici in armata nu poti pune absoluta incredere cand pornesti impotriva taranilor; in orice moment te poti astepta sa te macelareasca propriii tai soldati.

- Domnule prim-procuror, cum iti explici dumneata ca tocmai in acest judet frumos dezordinile au luat niste proportii atat de intristatoare? intreba deodata Baloleanu ca sa-si risipeasca gandurile negre si sa-si alimenteze curajul.

Toma Grecescu nu facea teorii sociologice decat rareori, in rechizitoriile de la jurati, cand era silit sa combata pe vreun aparator mai pretentios. Fireste, atunci se pregatea. intrebarea prefectului il zapaci. El n-a avut ragazul sa mediteze asupra cauzelor rascoalei actuale. in timpul liber se distra si dansul, ca toata lumea buna pitesteana, la vreo partida de pocher. Raspunse tatonand:

- A fost o relaxare generala a spiritului de ordine si de autoritate, domnule prefect. Nu stiu cum si de ce, fiindca nu intra in atributiile mele asemenea cercetari, dar parca in ultimul timp a slabit disciplina sociala cam pretutindeni. La taran, ca la toti primitivii, reactiunea se manifesta fatal in explozii de salbaticie...

Maiorul Tanasescu, incalecand un roib impozant, plecase in trap lenes inaintea grosului coloanei si chiar a avangardei, pe urmele patrulei de recunoastere. Baloleanu il vazu venind inapoi intr-un galop furtunos. Se cutremura. in aceeasi directie se zarea conturul unui sat. Puse mana pe bratul procurorului, sa-i opreasca sfortarea intelectuala:

- Un moment... Ce s-o fi intamplat oare, de goneste asa maiorul? Tanasescu se grabea doar sa-i anunte ca satul Vladuta e linistit.

Au dat foc conacului si au pradat, adevarat, dar acum oamenii s-au dezmeticit si cer iertare. Pentru a se evita orice pofta de eventuala reizbucnire a dezordinii, va lasa in sat o sectie de soldati sub comanda unui ofiter.

- Perfect, domnule maior! Multumesc! zise Baloleanu usurat.

in ulita, in fata ruinelor conacului, era adunat tot satul. Cand sosi trasura cu prefectul, maiorul Tanasescu, care galopase iar inainte, striga:

- in genunchi, hotilor, ca va fac piftie!

Toata lumea cazu la pamant. Baloleanu, recunoscator maiorului pentru energia ce o desfasura, cobori din trasura si se apropie de multimea prosternata, strigand si el, dar cu o mila oficiala in voce:

- Ce-ati facut, nenorocitilor!

- Iertati-ne, dom’le prefect!... Fie-va mila! gangavira sute de guri plangatoare.

- Va pare rau de ce-ati facut? continua prefectul.

- Pacatele noastre!... Mila si indurare! planse corul in genunchi.

Dupa ce le puse in vedere ca vor trebui sa plateasca toate pagubele pana la un ban si ca cei ce se vor dovedi vinovati vor suferi asprimea legii, le citi manifestul guvernului, insotindu-l cu multe explicatii. Peste vorbele lui, promitatoare si iertatoare, maiorul adauga o cruce:

- Cine va mai face vreo nelegiuire, oricat de mica, sau nu va asculta o porunca, va fi imediat impuscat fara judecata. Nimeni n-are voie sa iasa din sat fara voia ofiterului care ramane aici cu trupa!

Ordona apoi sublocotenentului sa stea la dispozitia colonelului stefanescu, care are sa soseasca in curand, si sa-i dea tot concursul sau si al trupei.

Prefectul era foarte multumit. Asa-l voise si el pe comandantul trupelor. Daca se va mentine pana la capat, se gandea sa-l propuna pentru decoratie. El, ca civil si reprezentant politic al guvernului, trebuie sa fie mai indulgent. Guvernul are nevoie de simpatiile cetatenilor si chiar ale taranilor. Armatei i-e indiferenta simpatia oricui. Toata lumea e obligata sa o iubeasca. Cine n-o iubeste sau se ridica contra ei, mananca puscarie. Ce bine-ar fi daca si guvernul ar putea impune poporului o iubire perpetua!

in satul Ionesti, urmatorul, prefectul tinu o cuvantare mai calda, fiindca nu fusese nici o dezordine, adevarat ca nici conac boieresc nu se gasea.

indata ce iesi coloana din Ionesti, maiorul Tanasescu trecu la compania din urma sa dea ultimele dispozitii capitanului insarcinat cu pacificarea satelor de pe malul drept al Teleormanului pana la Izvoru. intr-o brisca, un procuror cu administratorul de plasa reprezentau autoritatea civila...

in Babaroaga un pluton, comandat de un locotenent, fu detasat pe linia Gliganu-Lespezi ca flanc-garda. Avand informatii ca in Gliganu dezordinile au fost mai grave, locotenentul urma sa-si ia toate masurile de precautie. Daca va fi nevoie, va ramanea cu plutonul intreg sa tie ocupat satul, trimitand o simpla patrula la Lespezi, locul de raliere, pentru a raporta despre situatie.

Coloana principala continua calea spre Barlogu pe drumul mai putin umblat de care. in Barlogu, prefectul fu agreabil surprins vazand mai in fiecare poarta cate o bucata de panza alba, atarnata ca o inchipuire de steag al pacii.

- Ei da, asta e comuna de omenie! declara Baloleanu, afland ca nu s-a intamplat nimic rau si ca modestul conac, nelocuit si servind doar ca magazie, a ramas neatins.

Un grup de tarani astepta la primarie sosirea armatei. Dupa ce ii lauda ca au fost cuminti, prefectul le spuse patetic ca si guvernul are grija de nevoile lor si a hotarat sa faca toate inlesnirile celor ce s-au purtat bine si sa-i ajute in toate. Iar ca o dovada a solicitudinii guvernului, citi rar si cu glas muiat in emotie manifestul cu reformele, lamurind pe graiul poporului ceea ce i se parea mai putin lamurit. taranii ascultara cu capetele goale, cu fruntile incretite, cu priviri ciudate si nedumerite.

- Ramaneti sanatosi, oameni buni, si sa nu va abateti nici in viitor de pe calea cea dreapta! striga Baloleanu sfarsind si urcandu-se in trasura.

Pana la Lespezi, o jumatate de ora, nu mai conteni a scoate in valoare meritele acestor bravi sateni care, in mijlocul furiei incendiare ce a cuprins toata regiunea, au avut taria sufleteasca sa pastreze ordinea. Primul-procuror Grecescu isi permise sa observe, bazat pe vechea sa experienta in materie penala, ca ar fi mai practic sa intreprinda imediat, in satele prin care trec, cate o cercetare sumara, sa afle pe agitatorii si raufacatorii principali si sa-i aresteze, ca astfel sa impiedice mai sigur reinceperea dezordinilor.

- Evident, din punct de vedere procedural asa ar fi! zise prefectul foarte volubil. Dar trebuie sa tinem seama si de factorul politic, domnul meu! Dezordinile s-au generalizat prea mult si spiritele sunt prea infierbantate. Primul scop trebuie sa ne fie o pacificare a spiritelor. taranii sa se linisteasca fara teama unor represiuni care i-ar putea exaspera si care deci ar agrava situatia.

Vinovatii vor fi pedepsiti, negresit, exemplar, dar dupa ce vom asigura o destindere generala. Pe urma va incepe si opera justitiei, care va aplica sanctiuni necrutatoare spre a evita in viitor repetarea unor astfel de nenorociri nationale!

in Lespezi, la marginea comunei, maiorul Tanasescu raporta clocotind de indignare:

- Domnule prefect, aici e un sat de criminali! Aici s-au comis omoruri!... Aici trebuie sa...

- Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina noastra e prea dureroasa si tocmai de aceea trebuie sa ne pastram sangele rece.

Bombanind si scrasnind injuraturi, maiorul conduse pe Baloleanu direct la biserica. Un preot tinerel si span, in odajdii, astepta in poarta, cu o fata onctuoasa si ingrozita, caci, adineaori, maiorul Tanasescu il injurase si-i fagaduise ca-l va impusca.

- Domnule prefect, noi am fost neputinciosi sa impiedecam ce... ingana preotul cu o plecaciune umila.

- Da-te la o parte, banditule! sasai maiorul, inlaturandu-l cu cotul din usa.

Langa altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zacea cadavrul Nadinei. Maiorul ridica un colt, dezvaluind figura invinetita si scofalcita. Baloleanu intoarse privirea, balbaind:

- O, bestiile, bestiile!... Sarmana femeie!

Iesi repede afara. in nari ii staruia un miros necacios si atat de rascolitor, de parca-i intorcea stomacul pe dos. isi umplu plamanii de cateva ori cu aer proaspat, gafaind cuvinte de revolta, pana ce dadu cu ochii de tanarul preot care ramasese inlemnit langa intrarea bisericii.

- Bine, parinte, cum ati putut ingadui asemenea nelegiuire?...

Bietul Grigorita! Are sa fie zdrobit cand...

Preotul se scuza plangator. Toate s-au petrecut asa de naprasnic, ca nici el, nici nimeni n-a putut interveni. Ulterior a aflat si dansul ca niste oameni din Amara ar fi fost atatatorii relelor si le-ar fi savarsit chiar pe cele mai mari. El ii stia pe toti vinovatii, cum ii stia tot satul, dar nu indraznea sa-i divulge de frica sa nu-si faca traiul imposibil in Lespezi. Povesti prefectului cum a salvat Matei Dulmanu cadavrul cucoanei cand norodul a pus foc conacului, cum apoi dansul l-a asezat in biserica, aproape de altar, ca nu cumva vreun smintit sa-l pangareasca in vreun fel, ceea ce s-ar fi putut intampla in zilele acestea de rasturnari fara seaman. in sfarsit mai spuse cum a adapostit el si a ascuns, cu multe riscuri, in propria casa, pe soferul neamt, ranit si amenintat a fi masacrat de multimea pornita pe razbunari...

- Destul! striga Baloleanu infuriat. Vom lua la timp masurile cuvenite! Pana atunci... Unde este primarul comunei?

- Noi n-avem primar in sat, fiindca tinem de Amara...

Pe Baloleanu nu-l mai interesa raspunsul preotului. Se intoarse spre primul-procuror si-i vorbi despre Nadina si Grigore, planga ndu-i pe amandoi deopotriva.

- si totusi trebuie sa ne pastram calmul, sa ne stapanim! ofta dansul intristat si demn. inainte, la datorie.

Cobori in ulita morfolind in minte cuvantarea ce voia s-o tina taranilor adunati in fata ruinelor ramase din conacul lui Gogu Ionescu. Era hotarat sa-i mustre sever, dar fara sa-i exaspereze, spre a nu compromite opera de linistire pornita sub auspicii suficient de favorabile... Maiorul, care se departase sa mai dea ordine, se inapoie mai furios:

- Talharii astia nu pricep de vorba, domnule prefect!... daca continuam asa, riscam sa fim atacati, domnule prefect!... Banditii isi inchipuiesc ca ni-e frica de ei, domnule prefect!

De la locotenentul plutonului trimis spre Gliganu a primit un raport ca trebuie sa ramaie pe loc, situatia fiind prea tulbure. in acelasi timp li s-a atras atentia asupra unui nour de fum din directia Barlogu. Drept raspuns la vorbele bune si laudele de adineaori, la reformele si inlesnirile din manifestul guvernului, ticalosii au incendiat conacul indata ce trupele au parasit satul.

Asta era grav. Daca ei indraznesc sa se rascoale si in spatele armatei, inseamna ca duhul raului e mai adanc inradacinat decat se crede... Maiorul Tanasescu declara ritos prefectului ca, avand raspunderea intreaga pentru siguranta trupelor, el nu poate ingadui sa fie incercuit. Baloleanu fu cuprins de spaima. Se si vedea inconjurat de cete de tarani salbaticiti, batut, schingiuit si omorat. Presimtirea Melaniei sale era aproape sa se implineasca.

- Domnule maior, va rog sa luati dispozitiile pe care le credeti utile! zise dansul brusc, cu glasul putin tremurat.

Un detasament de doua plutoane fu trimis sa restabileasca ordinea in Barlogu. Va fi pedepsit exemplar si imediat tot satul, barbati, femei, copii, fara nici o exceptie, prin bataie. Daca s-ar schita vreo rezistenta, se va trage in plin si, la nevoie, se vor aduce tunurile si se va distruge cuibul de rebeli din temelii.

in clipa cand cele doua plutoane porneau in mars fortat spre Barlogu, dinspre Amara sosi patrula de recunoastere, raportand ca taranii de acolo, inarmati cu coase, furci, topoare, cateva arme de foc, s-au concentrat la marginea satului si au refuzat sa permita trupei sa-si continue calea, amenintand pe ofiter cu moartea daca ar incerca sa patrunda in comuna.

Baloleanu pali. Avea impresia ca a cazut intr-o capcana ingrozitoare. Administratorul de plasa a avut dreptate ca taranii sunt bine organizati si in stare sa infrunte chiar armata.

- Ei, domnule maior? Acuma? intreba perplex si ragusit.

Maiorul Tanasescu avea scaparari furioase in ochi. Raspunse razboinic:

- Domnule prefect, avem noi ac de cojocul talharilor!

Dadu ordine. Trupele isi reluara inaintarea. Urcandu-se in trasura, Baloleanu, parc-ar fi incercat suprema supapa de siguranta, mai intreba o data pe Tanasescu, incet, sa nu-l auda altii:

- Oamenii dumneavoastra sunt, sper, siguri, domnule maior?

- Soldatul roman executa ordinele, domnule prefect. E cel mai leal soldat din lume!

Iesind din Lespezi, prefectul se spovedi confidential si primuluiprocuror:

- in asemenea situatii, iti inchipui ce-ar fi daca n-am putea conta pe disciplina armatei!... Ce catastrofa!... Vorbesc, fireste, in general, fara sa ne mai gandim la soarta ce ne-ar astepta pe noi, astia care ne sacrificam aici pentru fericirea tarii!





Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)


Aceasta pagina a fost accesata de 2526 ori.