Rascoala - Focurile - Focul (04)

de Liviu Rebreanu

4.

- Trebuie sa plec numaidecat! murmura Nadina necontenit, imbracandu-se cu o graba desperata, ca si cand s-ar fi aprins casa.

Unde mi-e palaria?... A, trebuie sa plec!

isi aduna micile obiecte de toaleta, si ceasornicul si cateva maruntisuri, le infunda in poseta de piele rosie cu monograma de aur. Trecand pe langa oglinda, isi arunca ochii fara sa vrea si se infiora vazand o figura straina, parca.

- O, saraca de mine! balbai pierduta. si toate astea numai pentru ca... A, sa plec repede, sa...

Petre trecuse din vestibul in cerdac si coborase in curte unde, intre timp, se mai adunasera alti lespezeni. Toader Strambu se hartuia cu muierea lui Dumitru Ciulici din pricina Ilenei, care tot dadea sa intre in casa, la cucoana ei, iar Toader ii tot atinea calea, ba o data i-a facut si vant, de fata a inceput sa boceasca.

- Bine ca vii, Petre, ca erau sa ma sfartece muierile! zise Toader cu un ras larg. Da stiu c-ai stat si tu, Petrica! Ori nu te-a mai lasat cucoana sa iesi cand a dat de bine?

- Ia taci, mai Toderita, nu te mai porcai! se incrunta flacaul.

Ca doar esti om, nu caine!... Am mustruluit-o eu de ajuns, n-ai grija tu... Uite-acu pleaca si ne lasa, si mosie, si tot!

- Buna treaba! facura vreo doi lespezeni.

Toader Strambu insa se rosi deodata:

- Da ce, mai Petrica, asa ne-a fost vorba?... Apoi d-aia mi-am tocit eu picioarele pana aci?

- Dar tu ce vrei, Toderita? intreba Petre.

- Parca ziceai ca ne-a batjocorit destul si...

- Pe tine te-a batjocorit, ori pe mine?

- Daca tu te lasi, treaba ta! urma Toader mai infocat. Dar eu sunt vaduv, ma, si statut si... Na, Ilie, tine-mi... adauga brusc, intorcandu-se catre Ilie Carlan si agatandu-i de brat toporul. Ca n-am sa ma iau eu dupa altii care...

Se repezi bodoganind in cerdac si disparu in casa. Ileana, ingrozita, apuca pe Petre de maneca:

- Petrica, nu-l lasa, ca vrea s-o omoare!

- Da fire-ar ai dracului daca nu m-asculta, mormai flacaul, stapanindu-se. Ca eu i-am spus si...

in clipa cand Toader patrundea in vestibul, Nadina, imbracata, cu poseta in mana, iesea din odaia de dormit. Zarind-o, taranul se indrepta spre ea, zicand cu o gluma batjocoritoare:

- Unde pornisi, porumbita frumoasa?... Stai, da-mi si mie o gurita!

Nadina ezita un fragment de moment, apoi tasni ca o sageata in salon si inchise usa cu cheia. intaratat, Toader, fara a mai incerca clanta, puse umarul in usa si o impinse inlauntru.

- Ajutor!... Ajutor! tipa Nadina cu ochii iesiti din orbite.

- Nu-ti plac, cucoana, ai? ranji Toader. Lasa, ca tu imi placi mie!

O tranti jos, ii ridica fustele-n cap. Cu o suprema sfortare Nadina mai racni:

- Ajutor!... Ajutor!

- Nu zbiera, putoarea dracului! mormai taranul, infigandu-i mainile in beregata.

Glasul Nadinei se stinse, parca l-ar fi smuls din radacina... Peste cateva minute Toader Strambu reaparu in cerdac, cu poseta Nadinei ascunsa in buzunarul sumanului, cu un ranjet de multumire pe fata. isi lua toporul de la Ilie, zicand cu un glas harait:

- Hai, du-te si tu, Ilie, ca poate sa mai fie calda!

Oamenii il priveau cu o curiozitate speriata. Ileana insa izbucni:

- Aoleu, sa stiti c-a omorat pe conita!... Ucigasule! Ucigasule!

- Aoleu! facu si Petre. N-oi fi facut una ca asta, Toderita? Toader Strambu raspunse linistit:

- Ba a murit ca un pui de gaina, zau asa! Cum am strans-o nitel sa nu urle, cum n-a mai suflat...

- Aoleu! facu Petre iarasi, mai abatut... Rau ai facut, Toderita, ca de-acuma...

taranul se uita la Petre, apoi la ceilalti cu o mirare ce se schimba treptat in indignare si in manie. Pe fata-i latareata, tepile nerase de cine stie cand se burzuluiau, ochii mici, infundati in cap, insangerati, scanteiau ca doi carbuni aprinsi peste care sufla un vant naprasnic. incepu sa urle ca o fiara scoasa din minti, miscandu-se de ici-colo, parca ar fi calcat cu talpile goale pe jaratic, gangavind si spumegand:

- Da ce-i daca a murit?... Dar muierea mea cum a murit de nemancare cu zilele si ca nici n-am putut-o duce la doftor? Sarit-a vreun ciocoi ca de ce-a murit nevasta lui Toader Strambu? Ca si azi mai sunt dator si la oameni, si la popa pentru inmormantare, si-s cu copilasii flamanzi, si-s fara o palma de loc, si-s stors de vlaga, si muncesc pana-mi sar ochii, si n-ajung sa-mi hranesc copiii... si voi va suparati ca i-am facut de petrecanie in loc sa sariti cu totii s-o scuipati, asa moarta, ca ea de bine si de huzureala a venit, sa nu ne lase noua pamantul si sa-l dea la ciocoii ei... Dar eu ii omor pe toti... care-mi pica in drum ii dau cu toporul... sa nu mai ramaie picior de ciocoi, sa le piara vita si samanta!

invartea toporul deasupra capului... Glasul ragusit avea izbucniri de trambita sparta:

- Destul am rabdat si-am suferit... Acu vreau sa ma racoresc!...

Trebuie sa beau sange de ciocoi, altfel imi ard bojocii!

Se repezi cu toporul la ferestrele conacului. Geamurile si cercevelele se risipira tandari, pe rand. Ceilalti tarani, molipsindu-se indata de furia lui distrugatoare, se napustira si ei, cu ce le cadea in mana, sa sparga ori sa darame ceva. Muierea lui Dumitru tipa si-si smulgea parul ca-i vor prapadi si lucrusoarele ei; in aceeasi vreme Ileana dadu fuga in casa, sa vada si ea ce s-a intamplat cu conita Nadina. Pavel Tunsu ochise dintru inceput automobilul.

Descoperise intr-o magazie un tarnacop, se apuca sa izbeasca in masina cu atat mai manios, cu cat nu izbutea sa sfarame destul de iute si de vizibil. Cand insa baga de seama ca a spart rezervorul de benzina, lasa jos tarnacopul, smulse o mana de fan din podetul de langa sopron, facu un somoiog, se scotoci prin buzunare pana gasi un chibrit, aprinse binisor fanul, astepta nitel sa arda cu flacara si pe urma il arunca sub automobil, pe baltoaca ce se scursese intre timp. O flacara albastruie invalui deodata masina, se ridica pana la acoperisul de site, se prelinse in podurile cu fan de alaturi. in cateva clipe acareturile erau cuprinse intr-un nor urias de fum din care tasneau limbi galbene in rasuciri nelinistite.

- Foc!... Foc! izbucnira oamenii cu o bucurie salbatica.

- Uiuiu, cum imi incalzeste inima! racni Toader Strambu cu fata jilava de sudori, alergand spre acareturile aprinse, parc-ar fi vrut sa se arunce-n foc.

Langa cerdac, Petre Petre ramasese zapacit, uitandu-se ca prin vis la lumea ce viermuia prin curte. Numai intr-un tarziu vazu ca nici Matei Dulmanu nu s-a clintit din loc.

- Mai Petrica, ia sa scoatem pe cucoana din casa, ca da focul peste dansa si-ar fi mare pacat sa arda in flacari...

- Ca bine zici, nea Matei, aproba repede Petre. Ca oamenii si-au pierdut de tot mintile!

Tocmai atunci Ileana iesea din casa primejdiilor, tinand in brate pe Nadina, invelita intr-un cearsaf alb.





Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)


Aceasta pagina a fost accesata de 2265 ori.