Rascoala - Focurile - Focul (03)
de Liviu Rebreanu
3.
Platamonu, iesind azi-noapte, ca in toate noptile, sa dea o raita prin curte, a vazut lumina focului spre rasarit. si-a zis ca trebuie sa fie in Teleorman, la granita judetului, sau poate la Izvoru. in orice caz era semn ca razmerita se apropie si maine-poimaine va izbucni si pe aici. Hotari deci ca vor profita si ei de plecarea Nadinei si se vor agata de masina ei pana la Pitesti. Era cat p-aci sa scoale pe nevasta-sa, sa se sfatuiasca ce sa ia de prin casa afara de bani si bijuterii.
Azi-dimineata a desteptat mai devreme si pe Aristide, care obisnuia sa doarma pana spre amiazi. Aristide s-a cam bosumflat ca i-a stricat somnul cel mai dulce si l-a ironizat ca a ajuns si dansul fricos ca avocatul Stavrat care, de cand a venit, numai intr-un tremurici o duce. Totusi s-a sculat fiindca in realitate lui ii era mai frica si parada doar, ca sa-si dea aere eroice si sa se faca mai interesant in fata tatalui sau de a carui dragoste profita si abuza in toate felurile.
Pe la sapte erau toti trei gata de drum. Olimp Stavrat barem se pregatise de aseara si dormise imbracat, ca sa nu-l surprinda un eventual atac nocturn. Fireste, Platamonu se ferise sa vesteasca pe cineva dintre slugi sau argati, sa nu mearga cumva vestea prin sat si sa se alarmeze taranii ori sa se incurajeze la tulburari. Dupa ce vor fi plecat se va intampla ce-o vrea Dumnezeu.
La opt jumatate, pe cand se impacientau ca Nadina nu soseste, desigur pentru ca n-a renuntat la lenevie si cochetarie nici in momentele acestea de pericol, se pomenira cu Dumitru Ciulici.
Dupa un minut de consternare, avocatul Stavrat isi exprima indignarea ca "cucoana asta are sa ne nenoroceasca pe toti", adaugand ca de ce n-a venit si dumneaei cu caruta acestui om de omenie, ca nu i-ar fi cazut deloc boieria, in loc sa oblige pe toata lumea sa astepte acuma cine stie cat pana ce se vor napusti taranii asupra lor sa-i masacreze. Aristide propuse sa mearga repede Dumitru cu careta si s-o aduca incoace, iar pana atunci sa se pregateasca trasura cu care apoi sa plece cu totii la Costesti.
Platamonu gasi insa mai cuminte sa se imbarce indata in trasura cea mare, sa treaca prin Lespezi, s-o ia pe Nadina si de acolo sa iasa prin Cantacuzu in soseaua judeteana, care e sigura si probabil pazita de jandarmi sau armata. Porunci deci sa puie caii imediat.
Stateau cu totii in cerdac, asteptand sa iasa trasura si cerand in rastimp de la Dumitru Ciulici amanunte. Doamna Platamonu se mai invartea prin casa, plangand si dand mereu in grija slujnicelor sa ia seama si sa-i apere lucrurile, ca pe urma nici ea n-are sa le uite pe ele. Dumitru, invartind caciula in maini, tocmai spunea langa scara ca lespezenii sunt linistiti si le pare rau ca se amana mereu muncile, cand o ceata de vreo patruzeci de tarani navali pe poarta cu mare galagie, cativa invartind niste bete in aer. Cei trei incremenira pe scaune. intr-o clipire oamenii inconjurara cerdacul strigand, suduind, invalmasindu-se, parca fiecare ar fi vrut sa ajunga mai in fata. Dumitru singur ramasese cu capul gol in mijlocul multimii manioase. Argatii iesira de prin grajduri, privind mirati. Vizitiul aparu cu caii sa-i inhame la trasura scoasa din sopron.
Platamonu se reculese, se scula in picioare si intreba cu o mutra nedumerita si prieteneasca:
- Da ce-i, oameni buni?... Cine v-a suparat? Zeci de glasuri raspunsera deodata, racnind care de care mai vartos. Erau sudalmi, si ocari, si amenintari, toate topite intr-un vacarm asurzitor, din care nu se intelegeau decat franturi de vorbe murdare... Platamonu isi rotea ochii holbati peste fetele strambate de furie si recunostea tarani din Amara, din Lespezi si din Gliganu.
isi opri privirea asupra lui Chirila Paun, care era mai in fata, alaturi de fratele invatatorului Dragos, si-i zise cu blandete:
- Spune tu, Chirila, care e necazul si ce poftiti de la noi, ca tu stii mai bine ca eu nu ma codesc niciodata sa...
Chirila Paun incepu cu glasu-i moale, obisnuit, si vorbind urca cele patru trepte ale cerdacului, sprijinindu-se in batul nou, inca verde, ce-l avea in stanga:
- D-apoi ce poftesc dumnealor au sa-ti spuie singuri, ca au gura, dar eu am o rafuiala mai veche pentru Gherghina cu talharul asta, care...
Ajunse in cerdac si, cand rosti vorba "talharul", se repezi la Aristide, care sedea aiurit si cu un zambet nepriceput pe buze, si-i trasni peste obraz o palma atat de zdravana, de plescai, parc-ar fi dat cu o lopata.
- Nu da, Chirila! apuca sa strige Platamonu.
in clipa aceea, insa, taranii tabarau peste ei cu pumnii si cu picioarele, tavalindu-i pe dusumelele cerdacului. Avocatul Stavrat tipa desperat:
- Nu ma omorati, fratilor!... Eu nu-s de aici!... Aoleu!
Din casa izbucnira strigatele doamnei Platamonu si ale femeilor, care se amestecau in zgomotul loviturilor si al racnetelor. incaiera102 Liviu Rebreanu rea tinu numai cateva momente. Apoi rasuna glasul lui Nicolae Dragos, ca o porunca:
- Ho!... Opreste!... Lasa-l, nea Chirila!... Stati, mai oameni, ca noi n-am alergat pana aci pentru nitica bataie!... Nu mai da in el, baiete, n-auzi?... Pe grecoteiul asta am venit sa-l juganim, ca sa nu mai poata sari pe fetele si nevestele oamenilor!
Urma o secunda de zapaceala. Unele glasuri intrebara "ce-a zis", altele strigara "vrea sa-l juganeasca", iar altii urlau "dar mai bine sa-l omoare, ca nu-i nici o paguba". Aristide, uluit mai mult de navala de lovituri ce se abatuse asupra lui, ingramadit printre bocancii si opincile taranilor, se gandea cum s-ar putea furisa mai la o parte si apoi sa se faca nevazut. Platamonu insa incepu sa zbiere ingrozit:
- Iarta-l, Chirila!... Oameni buni, fie-va mila!... Mai Nicolae, iarta-l si tu!
Nu-l asculta nimeni. Cineva striga: "Luati seama cu cei batrani!" Altii adaugara: "Faceti loc!... La o parte!" Nicolae Dragos apuca de un picior pe Aristide, care izbutise sa se strecoare putin mai departe, si-l trase la mijloc, intorcandu-l cu fata in sus. Pe urma striga ca un caprar cand imparte corvezile:
- Aideti, voi, Terente cu Vasilica, tineti-i mainile, tu Costica sezi pe el sa nu se miste, voi tineti-l de picioare, asa!... tineti bine, baiete!... Hai, nea Chirila, hai, scoate cutitul, c-ai juganit destui porci si esti mester!
El insusi incepu sa descheie pantalonii lui Aristide care, dandu-si acuma seama ce i se pregateste, racnea din rasputeri.
- Ia rasfirati picioarele, baieti! striga Chirila Paun, ingenunchind tacticos cu cutitul in dreapta. tine bine!
taranii se ingramadeau roata, privind cu ochii lacomi spectacolul.
Platamonu se arunca nebuneste intre dansii:
- Nu taia, Chirila!... Aoleu!... Omorati-ma pe mine, mai oameni. Aoleu!
Cateva brate il oprira pe loc, cativa pumni il izbira, iar din mijlocul cercului glasul lui Chirila rosti cu imputare:
- Uite, asa ma jeluiam si eu cand mi-am vazut pe Gherghina cu burta plina si hotul asta radea si ma batjocorea!
Aristide scoase atunci un urlet de zanganira geamurile:
- Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tata, nu ma lasa!
in vreme ce vaietele lui de durere se ingrosau si raguseau si se transformau in grohaituri si apoi in gemete cu sughituri, Chirila Paun taia si vorbea linistit, parc-ar fi operat un purcel:
- Taci, cocoselul tatii, taci, ca ti-ai batut joc destul de muierile noastre, de-acu sa mai stai si cuminte... Ehei, cum m-a usturat inima pe mine toata iarna, si m-am plans, si m-am zbatut pe la toti oamenii...
Nicolae Dragos, intunecat, se uita si bombanea si din cand in cand arunca ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zvarcolea in mainile taranilor, hohotind de plans.
- Na, gata, uite-le! facu Chirila, ridicandu-se.
- Pune-i-le pe piept, nea Chirila, sa-si faca tocana din ele!
zise gros Nicolae Dragos, intorcandu-se cu scarba.
Cateva rasete izbucnira, apoi strigate s-apoi galagia, care se potolise un rastimp. Aristide ramasese intins pe dusumele, gema nd. Arendasul se smulse dintre taranii ce-l tinusera si se arunca la fiul sau:
- Dragul tatii, dragul tatii... Of, talharii!
Chirila Paun cobori cu Nicolae in curte, iar ceilalti ii urmara, larmaluind in nestire. Platamonu insa se dezmetici brusc, chema pe nevasta-sa, care lesinase de cateva ori de groaza, ii spuse ca trebuie sa plece imediat cel putin la Costesti, la un medic, altfel se prapadeste baiatul. Pe urma, cu o sfortare desperata, ridica pe Aristide de jos, il lua in brate ca pe un copil mic si porni cu el printre taranii galagiosi, care totusi se dadura la o parte si-i facura loc, sa traverseze ograda pana la trasura pregatita de adineaori langa care vizitiul se invartea uluit. si pasind greu, cu feciorul in brate, urmat de doamna Platamonu si de doua servitoare batrane, arendasul striga:
- Mitrofane, repede, caii, sa plecam la spital, ca moare baiatul!
Oamenii, auzindu-l si vazandu-i, se mai linistira, ca si cand i-ar fi miscat durerea parintelui. Numai Dragos bufni cu aceeasi ura dispretuitoare:
- Duceti-va, duceti-va, ca poate sa i le puie la loc doftorii!
Nu mai rase nimeni. Toti se uitau cum se aseaza arendasul in trasura, tinand mereu pe brate pe Aristide, cum ii inveleste doamna Platamonu si cum apoi se urca pe capra, langa vizitiu, cum Dumitru Ciulici si cele doua slujnice se sileau sa le fie de ajutor. Apoi caii pornira spre poarta. Trecand pe langa grupul de tarani, Platamonu, cu ochii plansi si glasul amarat, striga:
- Lasa, Chirila, ca Dumnezeu e sus si are sa te bata mai rau de cum m-ai lovit tu pe mine!
- Pana la Dumnezeu m-ati pedepsit voi destul! raspunse Chirila Paun.
- Mama voastra de grecotei! sudui printre dinti Nicolae Dragos.
Trasura iesi uruind pe poarta. Dupa cateva clipe Nicolae, mai racorit, zise:
- Acu noi am ispravit ce-am avut de ispravit si ne putem intoarce acasa, ca mai avem si alte treburi!
Un vlajgan, nemultumit, il infrunta:
- Da noi cum ramanem, mai vere? Ca doar nu ne-am ridicat noi numai ca sa puteti jugani pe feciorul grecului!
- Cum, baiete, noi sa va invatam ce sa faceti daca ati scapat de ciocoi? se infurie Dragos. Voi n-aveti cap si minte? Ori sunteti copii de tata?... Hai, nea Chirila! Haideti, mai oameni, care sunteti din Amara, ca noi om sti ce sa facem si nu i-om intreba pe dansii!
- Asa-i, asa-i! facura cateva glasuri. Umblati sanatosi, ca nici noi n-om sta de pomana!
Totusi, dupa ce se departara amaranii, ramasera in curtea conacului, incurcati, incat unul chiar exclama:
- Ce-a fost asta, mai crestini? Apoi deodata, parca s-ar fi maniat ca nu sunt in stare sa faca nimic, incepura sa strige care de care, sa injure, sa se indemne:
- Puneti-i foc, mai, ca la Ruginoasa!... Stati, mai, sa nu plecam cu mana goala!... De ce foc, fratilor, mai bine sa ne luam fiecare, ca-s pline hambarele!... Dumnezeu si Maica Precista!... Hai, baieti, nu pregetati!... Ce ti-e frica, Ioane, ca nu mai sunt boieri!
Unul navali spre cerdac unde slujnicele dereticau lacrimand.
Ceilalti, ca oile, navalira dupa el. Femeile fugira in casa cu tipete de spaima. De pe ulita soseau mereu alti tarani care prinsesera de veste ca se strange lumea la curte. Cei patrunsi in casa se inversunau larmaluind si spargand, ca si cand s-ar fi luptat cu niste dusmani de moarte. Cate unul iesea incarcat cu cine stie ce lucruri care i s-au parut lui mai de pret si pleca sa le duca acasa, chiuind de multumire, grabit sa se intoarca, sa mai aleaga ceva pana nu se prapadeste tot. Prin ograda adulmecau cei veniti in urma, iar multi dadeau tarcoale hambarelor. Conacul deveni curand un furnicar de barbati, femei, copii, toti ingrijorati sa nu le ia altii inainte la impartire...
in rastimp, avocatul Stavrat, dupa vijelia de pumni care-l ametise de tot in primul moment, profitand de valmaseala ce a urmat in jurul tanarului Platamonu, s-a furisat in casa si de acolo, pentru ca cunostea suficient distribuirea iesirilor (le studiase in aceste doua zile tocmai in vederea eventualitatii care s-a realizat acuma), trecand prin bucatarie, a ajuns in dosul cladirii, intr-o curticica de serviciu. Desi aiurit de lovituri si tavaleala, a avut prezenta de spirit sa nu se ascunda prin vreo dependinta a conacului, cum ii trecuse intai prin minte, ci a escaladat gardul de uluci dinspre gradina de zarzavaturi si a pornit curajos peste camp sa iasa in sosea, prin dosul caselor satenilor. Niciodata n-ar fi crezut ca, la cincizeci si sase de ani, sa fie capabil de sfortari fizice atat de extraordinare. Nici nu-si mai aducea aminte ca sufera putin de cord, ca are un inceput de astma, ca medicul i-a interzis sa alerge... Pasea ca un vanator de munte prin brazdele naclaite, prin ochiuri de balti, adus putin de spinare, sa nu-l observe cineva, asudand si cu un sentiment de fericire care ii innoia mereu puterile.
in sfarsit ultima casa! il ispitea gandul sa se opreasca, sa rasufle si sa-si usuce putin naduseala, dar isi birui prudent lenea si continua marsul in diagonala, ca sa se apropie de sosea. Deodata zari o trasura. O recunoscu, incepu sa strige. Glasul i se pierdea in uruitul rotilor. il cuprinse o clipa deznadejdea. Daca se va intalni pe drum cu vreo ceata de tarani? Trasura se departa in galopul cailor.
"Ce tampiti si taranii! isi zise dansul cu amaraciune. Se napustesc asupra arendasului sa-l omoare si pe urma il lasa sa plece cu trasura... Daca stiam, ramaneam si eu pe loc si nu ma mai chinuiam prin hartoapele astea!"
Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)
Aceasta pagina a fost accesata de 2376 ori.
