Rascoala - Focurile - Flacari (06)
de Liviu Rebreanu
6.
- Cine-i?... Cine-i acolo?... Cine bate?
- Fii bun, Leonte, si scoala nitel, ca s-a intamplat o...!
- Dumneata esti, primare! baigui logofatul Bumbu, recunosca nd glasul. Uite-acu ma scol... Iaca viu!... Oare ce s-o mai fi intamplat, Doamne fereste? adauga apoi in sinesi, horobaind prin intuneric, speriat, fiindca nu pricepuse, somnoros cum era, ce spusese primarul.
Cand deschise logofatul usa, Ion Pravila, fara sa-l lase sa mai intrebe ceva, il intoarse inapoi:
- Hai, bre, imbraca-te repede sa plecam, ca arde Ruginoasa!
- Aoleu!... Ruginoasa? facu Leonte Bumbu dardaind deodata.
Nu se poate!
- Acu lasa, nu te mai tocmi, omule! zise primarul nerabdator.
Nu vezi? Ca parca-i luna!
- Aoleu, aoleu! se cruci logofatul, intrand in casa.
De afara primarul auzi intrebarile femeii si pe urma vaicarelile ei speriate. Se retrase mai deoparte, langa straja de la Ruginoasa, care venise sa-l vesteasca. De buimaceala nici macar nu l-a prea descusut ce si cum, ci a dat fuga incoace, la curte. Straja sufla greu si bolborosea intruna aiurit.
- Oare de mult arde, mai Nichifore? intreba primarul, uitandu-se spre Ruginoasa, unde cerul era rosu, parc-ar fi stat sa rasara soarele.
- D-apoi cand am luat eu seama inca nu cantase cocosii de miezul noptii, zise straja cu glas inabusit. Acu nu stiu cat sa fie ceasul... O fi unu?... Ca pana am trezit oamenii, pana am venit, o fi trecut vremea...
- si de unde a pornit focul?
- Apoi intai ardeau numai stogurile de paie si claile de fan, dar pe urma au luat foc si acareturile, ca bate nitel vant, nu tare, ca s-aici...
Logofatul aparu imbracat. Din casa il petrecu glasul nevestei, plangator:
- Ia seama, Leonte... Fii mai lasator si nu te infurci cu oamenii, ca-i stii cat sunt de otarati acuma si...
Porni cu primarul si cu straja, fara sa intrebe nimic. Numai dupa cativa pasi, zise sovaind:
- Ce zici, dom’ primar, n-ar fi mai bine sa sculam si pe boierul Miron?
- Ba lasa-l sa se odihneasca, bodogani Pravila, ca are destula vreme maine sa se tot supere si sa se amarasca!
Copacii din parcul conacului inchideau ca un zid negru zarea din curte spre Ruginoasa. De-abia in ulita Leonte Bumbu vazu si inmarmuri cu mana la falca:
- Aoleu, mama, mama!
La rasarit, pe cer, atarna o uriasa perdea de flacari. Cu toate ca satul se afla la peste trei kilometri, valvataia parea atat de aproape, ca si cand ar fi fost la marginea Amarei. Cerul era curat si luminos ca in zorii zorilor, doar cateva stele mari mai palpaiau, infricosate si mirate, gata parca si ele sa moara. Dintr-o vatra de jaratic in care maini puternice parca zvarleau mereu hrana noua focului, limbile de flacari tasneau, se zvarcoleau, se impleteau neincetat, ca niste serpi apocaliptici, lingeau si intepau poalele cerului, zugravind rani in toate culorile, stergandu-le pe toate cu imense somoioage de fum si lasand pentru fiecare cateva clipe numai cate o zdreanta purpurie zvapaiata care falfaia ca un amenintator steag rosu... in luminile biruitoare ale focului umbre mari jucau si se intindeau pana in tarii, parca toata lumea ar fi inceput sa se clatine si sa paraie.
- Aoleu, ce-i asta? gemu iarasi logofatul.
- Acu lasa vaicareala, bolborosi primarul, care privise si el flacarile cu aceeasi infricosare. Haidem sa sculam si pe seful postului si sa ne ducem intr-acolo...
Plutonierul Boiangiu tocmai iesea pe poarta, imbracat si inarmat, insotit de doi jandarmi. Cineva il desteptase adineaori si el a sarit indata.
- Ei, ce facem, dom’le primar? intreba Boiangiu uluit.
- D-apoi trebuie sa ne ducem la Ruginoasa, sefule, sa vedem!
raspunse primarul morocanos. Bine ca au avut grija sa te scoale...
Mai Nichifore, ia fugi tu pana la curte, sa iasa un argat cu caruta, ca sa mergem mai repede...
Cei ramasi se holbau ingroziti la jaraticul urias, care parea a creste mereu, a se intinde si a se apropia ca un potop. Leonte Bumbu murmura, ca o explicatie, ca acolo sunt cateva mii de care de nutret, afara de cladiri, afara de magazii. Pe urma nimeni nu mai indrazni sa deschida gura. in tacerea grea parca se auzeau trosniturile flacarilor ce se rasuceau si se zvarcoleau pe bolta cereasca. imprejur, satul dormea sau se prefacea ca doarme intr-o liniste de mormant, sporind fiorii de groaza ce stapaneau vazduhul.
si totusi cei din ulita simteau ca in fiece casa si la fiecare geam ochi lacomi priveau luminile focului, asteptand un semn sau o chemare tainica.
Apoi deodata, pe ulita, dinspre Ruginoasa, se vazu venind un palc de oameni, fluierand de zor, parca nici nu s-ar fi sinchisit de prapadul din urma lor. Cu cat se apropiau, cu atat oamenii pareau mai indrazneti, ca si cand ar fi vrut sa batjocoreasca prin purtarea lor pe cei ce stateau in fata postului de jandarmi. Trecand, unul din grup striga simplu:
- Buna seara!
Primarul, logofatul si plutonierul raspunsera deodata, grabiti:
- Buna seara!
O clipa fluieratul inceta, ca si cum ar mai fi asteptat vreo intrebare sau chiar o dojana. Apoi cativa reluara melodia in vreme ce altii bufnira in rasete, iar dupa ce se mai departara putin, unul dadu un chiot prelung si ascutit, parca sa ridice toata lumea in picioare. in acelasi moment noianul de flacari de la rasarit se involbura mai naprasnic, parca glasul omenesc de aici ar fi scormonit temeliile jaraticului de acolo. O valtoare de scantei se ridica in vazduh, risipindu-se intr-o vijelie de stele cazatoare. Mici si indaratnice stoluri de pasari de foc, scanteile se revarsau spre Amara in zbor sinuos, ca impinse de o putere misterioasa.
Reculegandu-se din tulburarea ce-i incatusa pe toti, plutonierul Boiangiu murmura cu un glas ragusit de spaima:
- Mi se pare, mai crestini, c-a sosit revolutia!
Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)
Aceasta pagina a fost accesata de 2100 ori.
