Rascoala - Focurile - Flacari (01)
de Liviu Rebreanu
1.
Ziua urmatoare, miercuri, inainte de amiazi, Platamonu sosi la Lespezi cu cabrioleta, aducand si pe avocatul Olimp Stavrat, pe care-l gazduia la Gliganu.
- Iaca, ajungem cu bine, domnule avocat! zise arendasul, care mana calul, avand alaturi de dansul, in fata, pe Stavrat, iar in fund, pe Aristide.
- De ajuns vad ca ajungem, dar cat de bine, vom vedea la urma! raspunse Stavrat nervos, mangaindu-si barbita ciupita putin de carunteala si uitandu-se mereu in toate partile, parca i-ar fi fost frica sa nu rasara de undeva o ceata de tarani razvratiti.
- N-aveti nici o grija, onorate domnule avocat! relua Platamonu atat de ocrotitor, ca devenea ironic. Nu sunt oamenii asa de nebuni cum crede lumea la oras! taranul e foarte cuminte din fire, poate chiar prea cuminte!
Olimp Stavrat nu se putea insa linisti cu asemenea consolari platonice. ii intrase in suflet o spaima care-l tortura necontenit si-i zugravea toate primejdiile in niste culori atat de sumbre, ca pretutindeni vedea numai stafii. isi blestema in gand inspiratia nenorocita de a se lua dupa capriciile unei cucoane inconstiente.
Ce-i trebuia lui sa-si paraseasca pacea si siguranta din Bucuresti si sa se aventureze prin satele strabatute de fiorii razvratirii? Nu i-ar sedea lui mai bine, ca un om in varsta ce este, sa citeasca despre tulburarile taranesti in jurnale, acasa la el, in fotoliu, sorbind o cafeluta dulce si fumand o tigara de foi, in loc sa tremure pe aici? stia dansul, si din alte experiente proprii, ca a pune sentimentalism in relatiile de afaceri inseamna a compromite si afacerile, si sentimentul. Ce l-a gasit sa se ambaleze dupa clienta asta in asa hal prostesc? Bine, e frumoasa si pofticioasa, dar iata unde l-a adus. si macar de-ar fi profitat ceva. Ba deocamdata nici onorariul pentru procesul divortului nu i l-a achitat. S-a ales cu avansul ce i l-a luat la inceput, cand o trata ca pe o clienta distinsa.
Nu-si va ierta niciodata mai ales greseala de a nu fi refuzat barem in ultimul moment sa plece, cand toate ziarele anuntau ca dezordinile si salbaticiile au cuprins toata tara. Sau sa se fi oprit in Pitesti, unde e armata, dupa ce a vazut prin toate satele din calea lor taranii cu mutrele fioroase, in palcuri soptind cine stie ce si complotand la lumina zilei si sub ochii lumii... Toata noaptea s-a zvarcolit fara somn, cercetand de nenumarate ori daca e bine incuiata usa si tresarind de groaza la fiece zgomot de afara. Nu avea mare incredere nici in arendas, oricat se arata de amabil.
Cine garanteaza ca nu e si dansul inteles cu taranii in taina, sa se pomeneasca deodata cu talharii in camera? inainte de a coti pe poarta conacului, avocatul zari un grup de vreo cinci tarani intr-o ograda.
- Uite-i s-aici! zise dansul, tresarind si aratandu-i arendasului cu degetul.
- Oameni de treaba, domnule avocat! il linisti Platamonu. ii garantez eu pe astia!... ii cunosc bine!... Cel cu caciula alba e Matei Dulmanu, barbat cu stare si de inima. Poate sa aveti de-a face si dumneavoastra cu dansul, ca e dintre cei care se intovarasisera sa cumpere proprietatea conitei Nadina!
Avocatul Stavrat se oprise si ieri, de doua ori, in curtea conacului batranesc, cand au sosit si cand pe urma s-au inapoiat de la Miron Iuga fara sa fi intrat in casa. Totusi acuma examina cladirile si ograda, parca niciodata nu le-ar fi vazut, observand ursuz:
- in conacurile astea nu e nici o siguranta... Deschis peste tot, intra cine pofteste, te gatuie si-ti da foc, si pleaca pe aci incolo, nesuparat de nimeni.
Platamonu nici nu mai raspunse si se multumi sa zambeasca, pe cand in dosul lor Aristide radea pe infundate de lasitatea avocatului, tinandu-si gura cu mainile sa nu bufneasca.
De fapt, conacul, intr-adevar, era cam neglijat, mai ales in privint a dependintelor. intretinerea cadea in sarcina arendasului, care avea dreptul sa-l utilizeze dupa bunul sau plac, afara de cladirea principala, pe care Gogu Ionescu o restaurase acum cativa ani si o rezervase pentru el si sotia sa. Platamonu intrebuinta numeroasele acareturi de aici mai mult ca magazii si depozite. Grajdurile si cotetele stateau aproape goale. Un calut pentru ingrijitorul conacului, Dumitru Ciulici, o vaca de lapte, cateva pasari, ca sa aiba boierii, cand vin pentru cateva zile sau macar pentru trebuintele imediate. Daca stau mai indelung, arendasul se ingrijeste sa trimita de la Gliganu completarile necesare. in toata harabaia de curte locuia numai Dumitru Ciulici cu familia, adica nevasta si patru copii. Arendasul l-a mostenit si-l pastreaza, fiindca e de isprava.
Muierea lui Dumitru a fost bucatareasa la Pitesti si deci stie sa gateasca perfect pentru boieri, iar fata cea mai mare, Ileana, s-a invatat a face serviciul in casa ca o jupaneasa de la oras. Pentru alte nevoi, Dumitru s-a obisnuit sa cheme oameni sau femei din sat. Totusi conacul nu-si capata infatisarea de viata decat rareori, cand se aduna mai multi boieri. Numai atunci se invioreaza curtea de oameni, de miscare si de zgomot.
Acuma, intr-un sopron, soferul curata automobilul, fluierand de zor o melodie nemteasca. si cateva gaini si rate se plimbau prin curte, bucuroase de caldura soarelui. Dumitru Ciulici, cu fata osoasa, mustacioasa, putin adus de mijloc, se iutea sa ajute boierilor a cobori. intrebat, instiinta pe Platamonu ca conita s-a odihnit bine, s-a sculat mai adineaori si in clipa aceasta se afla la oglinda, gatindu-se.
Din cerdacul care apara intrarea, arendasul introduse pe Stavrat intr-un vestibul mare, unde asteptara cateva minute, pana ce aparu Ileana sa le spuie ca conita vine numaidecat si sa pofteasca dumnealor in salon. in stanga era salonul si un fel de camera de lucru pentru Gogu Ionescu, in dreapta sufrageria, despartita printr-o alta odaita de odaia de culcare, care, de altfel, comunica direct si cu vestibulul. Gogu impartise in doua odaita de la mijloc si instalase o baie moderna, care dadea numai spre dormitor. Din sufragerie, spre fund, un coridor ducea intr-o camaruta transformata in oficiu. Pe urma venea bucataria mare si mai incolo incaperile pentru servitori, in care locuia Dumitru Ciulici cu ai sai.
Nadina intra frageda si frumoasa ca o raza de soare primavaratic. in ochii ei lucea o bucurie trandafirie.
- Ei, tot speriat, cavalerul meu viteaz? zise cu ironie dragalasa catre Stavrat. Vai, daca as fi stiut ca ai sa fii asa de circumspect, te-as fi crutat: mi-as fi ales alt avocat!
- O, dumneavoastra glumiti, conita, pentru ca n-aveti experient a vietii! murmura avocatul, ingrijorat. Din nefericire...
- Nu, te rog, inceteaza, domnule Stavrat, cu lamentarile! relua Nadina serios. Ori vrei cu tot dinadinsul sa ma faci sa regret c-am venit? Nu voi regreta, fii sigur! Din contra, parca niciodata nu mi s-a parut mai interesant la tara ca acuma! Primavara aceasta e mai superba ca toate sau poate mi se pare mie asa, pentru ca sunt pe cale sa... Dar mai bine sa vorbim despre afacerile noastre!
Cei doi schimbara o privire de intelegere. Despre „afacerile“ Nadinei vorbisera ei aseara, dupa cina, pe indelete, pana spre miezul noptii. Discutia i-a convenit avocatului, fiindca astfel se intarzia retragerea la culcare de care ii era groaza. Platamonu i-a explicat, si Stavrat a fost de acord, ca doamna trebuie sa se hotarasca intai cui vinde, ca sa se poata trata serios. Stand de vorba in acelasi timp cu mai multi amatori, fara a se intra in detalii practice, inseamna vreme pierduta si framantare zadarnica pentru toti. El ar avea dreptul sa ceara a fi preferat.
Nu vrea totusi sa se spuna ca ar fi fortat mana cucoanei. E sigur ca mosia, daca se va vinde, numai el va cumpara-o, caci numai el isi da seama cat face si cat renteaza. Bine si intelept ar fi fost sa fi incheiat tranzactia atunci cand i-a propus el si a staruit.
Atunci insa Nadina n-a vrut sa trateze. Azi situatia s-a schimbat in defavoarea ei. Cu miscarile taranesti actuale, nimeni nu mai cuteaza sa-si vare capitalul in proprietati rurale, cand nu stie ce va aduce ziua de maine. El, in orice caz, acuma n-ar mai reflecta decat cel mult la o optiune, urmand ca eventuala definitivare sa se faca dupa ce se vor mai linisti lucrurile.
Nadina asculta putin nerabdatoare obiectiile si scrupulurile avocatului, se jena sa-l intrerupa si sa-i spuie ca a facut apel la dansul tocmai pentru ca ea nu stie sa se descurce, iar nu ca el sa-i demonstreze si sa multiplice incurcaturile. Totusi in cele din urma ii zise:
- Eu iti comunicasem, daca nu ma insel, ca vand cui imi plateste mai mult si indata! Acuma amanuntele urmeaza sa le aranjezi dumneata...
- Da, dar nu putem face licitatie publica! observa Stavrat.
- Nu putem asculta ce ofera fiecare si pe urma sa decidem? surase Nadina.
- S-ar putea in alte imprejurari, conita, daca-mi dati voie si mie sa ma amestec in vorba! interveni Platamonu. Momentul insa nu e prea potrivit pentru astfel de incercari.
- Adica din pricina taranilor, raspunse Nadina. Prea bine. Eu nu ma dau in laturi sa vand taranilor. Le-am promis ca vom sta de vorba cand va fi cazul. N-avem decat sa stam de vorba!
- Cred ca ar fi de prisos, conita! facu iar arendasul. taranii, si cand se zbateau sa cumpere, se gandeau si la pret redus, si la mari inlesniri de plata, deoarece ei n-au alt capital decat munca lor...
- A, nu, in asemenea conditii nu! protesta Nadina.
- Ei vor, fireste, si azi, sa ia proprietatea dumneavoastra, dar vor s-o ia gratis! continua Platamonu.
- Cum gratis? Cum s-o ia?
- Adica fara sa plateasca nimica si sa imparta pamantul intre dansii!
- O, o, ce idee!
- Cu toate astea ei spera si asteapta, pentru ca asa bate vantul acuma! zise arendasul.
- E putin anacronic sa ne mai miram de pretentiile satenilor cand stim din ziare, cel putin, ca in multe locuri au inceput sa-si puie in aplicare sperantele intr-un mod cat se poate de evident!
bombani Stavrat. Nu incape, prin urmare, nici o indoiala ca momentul nu e excesiv de fericit pentru a trata vanzarea unei mosii si inca la fata locului. Tatonarile acestea se puteau face perfect si la Bucuresti.
- inteleg reprosurile dumitale, riposta Nadina contrariata. Dar de ce nu mi le-ai facut la Bucuresti?
- V-am prevenit ca e periculoasa calatoria la tara si nu m-ati ascultat.
- Sa lasam calatoria cu pericolele. Daca-mi spuneai ca nu se poate trata vanzarea acuma sau ca o putem face mai bine in Bucuresti...
- Aveti dreptate, conita. Am neglijat, recunosc...
Avocatul se simtea vinovat ca a facut prostia de a pleca din Bucuresti, nu ca n-a sfatuit-o pe ea. De aceea nici nu-l mai interesa acuma pe el afacerile ei, ci necazurile lui. in sinea sa se gandea numai cum s-ar putea aranja ca diseara sa nu mai doarma la conacul din Gliganu, ci sa fie cel putin in drum spre Bucuresti. N-a indraznit sa spuie nici Nadinei, nici arendasului ce a vazut ieri in Amara cand a intors capul in masina. Nu l-ar fi crezut si ar fi ras de el. El insusi nu era prea sigur daca n-a fost cumva o simpla inchipuire a lui de om cu nervii exasperati. Dar chiar de n-ar fi fost ieri decat o viziune, maine scena poate sa devie realitate. De ce s-ar expune el, om batran si cu mintea sanatoasa, sa fie macela rit de taranii innebuniti? Ba chiar trebuie sa profite pana ce mai e posibila salvarea.
- Acuma, conita, sa mai aveti si dumneavoastra nitica rabdare!
relua Platamonu. Ati facut foarte bine c-ati venit, sa vada oamenii ca nu va lepadati de mosie, cum ziceau dansii. Chestie de cateva zile, pana ce se va mai domoli dardora asta cu razmeritele. Azi o sa treaca si domnul prefect pe aici, ca e prin judet, sa vorbeasca cu taranii, sa-i astampere si sa le scoata din cap inchipuirile...
- Dar batranul Iuga? intreba Nadina. Ieri i-am zis doar buna ziua. E imposibil sa ma eschivez. Trebuie sa discutam cu dansul, sa nu creada ca vreau sa...
- Nu, nu, conita! zise arendasul. Fiti sigura ca nici dumnealui nu se gandeste in clipele astea la tratative! Deocamdata azi stati linistita si odihniti-va, iar maine vom vedea ce va mai fi. Daca domnul Iuga va dori sa va spuie ceva, va trimite dumnealui stire, n-aveti grija!
Nadina, nemultumita totusi cu solutiile acestea, desi trebuia sa le recunoasca cuminti, zise deodata cu o candoare, parca acum s-ar fi desteptat:
- Atunci de ce am mai venit? Daca era sa astept sa treaca potopul, cum imi spune de-abia acuma dl Stavrat, de ce m-am mai deranjat incoace?
- Sa nu va para rau, conita! o linisti Platamonu. Ati facut o plimbare frumoasa si veti face si o afacere buna cu ajutorul lui Dumnezeu!
Convorbirea se prelungi. Vreo doua ore fura sucite si rasucite aceleasi intrebari cu aceleasi raspunsuri si rezultate. Nadina pofti pe Stavrat la masa, sa-i mai tie de urat. Arendasul se retrase, fagaduind ca spre seara va reveni sa ia pe domnul avocat.
- Sper ca ai sa-mi faci curte, iar nu sa ma sperii cu ororile taranilor? glumi Nadina catre Stavrat pe cand Platamonu isi lua ramas bun.
Olimp Stavrat isi mangaia zapacit barbuta, cu un suras in care ingrijorarea se lupta cu cochetaria.
Afara, in curte, Aristide era nerabdator. Ciupise putin pe Ileana, in gluma si de fata cu tatal ei, cu care se apucase sa discute, ca sa-si omoare plictiseala, despre miscarile taranilor de prin alte parti, Dumitru interesandu-se grav daca e adevarat ca are sa se dea pamant oamenilor.
- Aidem, puiule, c-am ispravit! striga Platamonu, coborand grabit din cerdac si suindu-se indata in cabrioleta. Aidem, adauga mai incet, cand Aristide lua loc langa dansul, ca maica-ta o fi speriata!
indata ce iesira in ulita, dadura peste Matei Dulmanu cu oamenii de adineaori, care parca-i asteptau. intr-adevar, Matei facu semn sa opreasca putin si se apropie singur.
- Ce-i, Matei? Ce te doare? zise arendasul prietenos ca totdeauna. taranul trecu pe sub botul calului de partea cealalta, langa Platamonu. Fata ii era mai intunecata ca de obicei si in ochi avea o palpaire mocnita. Puse un picior pe scarita cabrioletei si, aplecandu-se la urechea arendasului, rosti tainic:
- Cucoane, sa te astamperi cu Babaroaga, ca-i rau!
Platamonu ingalbeni, dar, ca sa nu-si arate turburarea, raspunse cu acelasi glas blajin:
- Da ce s-a mai intamplat, omule? Nu ti-am spus eu chiar tie ca nu ma bag si nu ma amestec, daca o luati voi?
- Apoi atunci ce cata aici cucoana? intreba taranul banuitor.
- Bine, ea o fi vrand sa o vanda, ca doar e mosia ei!
- Apoi d-aia, sa nu te bagi, ca noi nu putem lasa sa ne ia nimeni pamantul! facu Matei cu o amenintare.
- Din parte-mi sa n-aveti grija, baiete! Numai cu dumneaei sa va intelegeti! baigui arendasul cu un glas care voia sa fie ocrotitor si nu izbutea.
- Apoi cu dumneaei om vedea noi ce-om face! spuse taranul.
Asa, cucoane! sa nu zici ca nu ti-am spus!
- Mai Matei, la mine vorba-i sfanta! zise Platamonu mai sigur de sine. La mine pe unde iese vorba iese si sufletul! Sa stii, Matei!...
Ramai sanatos!
taranul se dadu la o parte bombanind, in vreme ce arendasul isi indemna calul:
- Hi, Ortac!... Haidem, ca-i tarziu!... ttt!
Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)
Aceasta pagina a fost accesata de 1884 ori.
