Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
de Liviu Rebreanu
2.
- Oare de ce-o fi plecand asa degraba? intreba Ignat Cercel cu ochii dupa brisca galbena, ce se departa.
taranii se uitau toti dupa brisca, mai mult din obisnuinta.
- Apoi ce sa caute aici? zise cineva. Se duce unde-i mai bine si mai cald.
- Ramane boierul cel batran, n-ai grija! facu Serafim Mogos acru. Nu scapi de boieri cu una, cu doua, Gherasime!
- Macar de-ar fi toti ca dumnealui! striga Petre. L-ai vazut si ieri cum a venit intre oameni... Daca n-ar fi batranul...
- Pai da, vezi bine, numai ca batranul porunceste! zise Serafim.
Batea putin vant. Oamenii isi strangeau sumanele si-si infundau caciulile. Nu se indurau deloc sa se imprastie. Unii se mai repezeau pe acasa, sa-si mai vaza de vite ori sa mai imbuce, dar se intorceau curand, parca le-ar fi fost frica sa nu se intample ceva in lipsa lor.
Cei din satele vecine, care fusesera ieri sa intrebe despre calaretii albi, au venit si azi, aducand si alti tovarasi, ca la o sezatoare mare. Vorbeau despre aceleasi necazuri, ca totdeauna, doar mai cu luare-aminte, ca si cand s-ar feri sa nu-i auda cineva. Nu se prea priveau in ochi fie de teama sa nu se vada ce palpaie in ochii celorlalti sau sa nu vada ceilalti focul din ochii proprii. Pe toate fetele, insa, juca o intrebare, aceeasi, posomorata si patimasa, care astepta un raspuns.
Primarul, de cate ori trecea, striga:
- Da ce, mai oameni, voi n-aveti case, n-aveti neveste, n-aveti copii? ii raspundea mereu Vasile Zidaru, cu aceeasi gluma, starnind acelasi ras aspru:
- Ne-am ciocoit si noi, don’ primar, c-asa au venit vremurile!
De-abia catre seara se mai risipira, dupa ce vazura pe colonelul stefanescu trecand cu careta spre conacul Iuga, iar mai pe urma pe arendasul Cosma Buruiana. Pe grecul, insa, nu l-a zarit nimeni, pentru ca a sosit pe intuneric, cand numai in carciuma mai erau cativa intarziati.
Miron Iuga ii adunase pe toti, chiar si pe Platamonu, ca sa se documenteze. Cel mai speriat era colonelul pensionar. Se vaicarea ca o baba ca-si pierde acuma tot rodul unei vieti de truda. Grija cea mare o avea, insa, din pricina celor trei fete pe care le-ar fi trimis undeva, sa nu le pangareasca cumva bestiile astea turbate.
Luat mai de scurt de Miron, marturisi ca la el e liniste si pace, invoielile facute, numai muncile nu le-a inceput inca. ii era frica de ziua de maine, pentru ca bestiile astea turbate nu merita nici o incredere.
- Cum sa fiu calm, domnule, cand ii cunosc cum ii cunosc eu? striga stefanescu plangator. Dumneata ai jandarmii colea, sub streasina. Eu nimic, sunt singur cu bietele fete la cheremul talharilor. Cerui generalului Dadarlat macar un pichet de soldati pentru paza copilelor, cel putin. As! Nu poate. Nici la mosia lui n-are decat o ordonanta. si sa mai faci agricultura in tara asta!... Cum sa nu te jupoaie de viu taranii, daca guvernului nu-i pasa de soarta noastra?
- Daca vorbesti asa si fata de tarani, sa nu te miri de ce ti-or face! zise Iuga ironic.
- Se poate, coane Miroane? se indigna colonelul. Dar cum iti inchipui? Eu va spun aci, dumneavoastra, ca unor frati de suferinta! Cu taranii insa fac militie in toata regula! Se poate? Mai linistit era Platamonu. Fata o expediase la Pitesti mai de multisor, iar el cu nevasta si feciorul n-aveau de ce sa se teama.
Ei stau pe loc, orice s-ar intampla, si nici n-ar avea unde sa mearga, toata averea lor fiind varata in cele doua mosii. Fireste, nu pomenea nimic despre rezervele in moneta buna ce le avea la banca din Bucuresti. Asta il privea. De altfel, el se afla foarte bine cu taranii. Nu i-a bruftuluit niciodata, nu i-a batut, asa ca n-are nimeni de ce sa-l urasca. Bietul Chirila Paun s-a suparat pentru intamplarea fetei cu Aristide, dar si pe el are sa-l impace. Pentru proprietatea Lespezi s-a invoit perfect cu oamenii; i-a mai inlesnit putin, ce-i drept, totusi spera ca se va despagubi altfel. Numai cu Babaroaga e bucluc. taranii, de unde odinioara umblau s-o cumpere ei, acuma cer sa fie parcelata intre dansii gratis. Din fericire, maine soseste doamna Nadina si se va lichida si incurca tura cu Babaroaga.
Cosma Buruiana n-avea nici o noutate sa-i comunice. Frica lui o cunostea Iuga prea bine. Ce nu voia sa spuie Cosma nimanui, era ca-si pregatise familia sa fie gata in orice clipa de plecare.
Mai bine sa se duca pe garla toate, numai sa scape cu viata.
Miron Iuga le recomanda sange rece si energie, desi isi dadea seama ca recomandatia lui e vorba in vant. Oamenii acestia sunt morti de frica de acuma. ii convocase, in realitate, ca sa se controleze pe sine insusi. El, dupa cate aflase, credea ca zvonurile despre intentiile de razvratire ale taranilor lui sunt in buna parte exagerari de ale celor fricosi. Credinta si-a gasit-o deplin confirmata de lamentatiile arendasilor, incat acuma era lamurit.
Mai multa incredere avea in primarul satului si in seful postului de jandarmi, cu care statu mai lung de vorba in aceeasi seara, dupa ce se retrasera arendasii. Amandoi raportara ca oamenii sunt linistiti, cam murmura ei din pricina invoielilor, dupa obicei, dar numai sa se indrepte putin vremea si toti se vor da pe brazda. De cumpararea mosiei Babaroaga s-au lasat, fiindca le-a intrat in cap ca stapanirea le-o va imparti lor pe degeaba. Asa s-a nascocit si povestea cu calaretii albi care vestesc impartirea pamanturilor...
Oamenii mereu asta viseaza, mai cu seama primavara. Totusi primarul Pravila observa respectuos ca trebuie sa mearga mana-n mana cu jandarmii, ca de s-ar ivi niscai smintiti sa faca vreo rautate, sa poata fi pusi indata la locul lor. Boiangiu de asemenea spuse ca si primarul sa fie cu ochii in patru, ca postul e slab, abia cinci oameni cu dansul impreuna. Miron Iuga fagadui ca va atrage atentia prefectului, care are sa treaca pe aici intr-o zi d-astea, sa vada daca nu s-ar putea sa-i mai trimita cativa jandarmi. Adauga insa ca ordinea nu depinde de multimea paznicilor, ci de vigilenta lor.
- Oamenii trebuie sa simta ca exista o autoritate! zise batranul Miron. Nici provocari, dar nici sovairi! Orice incercare de dezordine, inainte de a servi ca indemn altora, sa fie reprimata energic si exemplar!
- Am inteles, cucoane! murmura primarul supus.
- Traiti! facu Boiangiu umflandu-si pieptul, ca sa arate ca are energie mai multa chiar decat trebuie.
Rascoala - Focurile - Scanteia (01)
Rascoala - Focurile - Scanteia (02)
Rascoala - Focurile - Scanteia (03)
Rascoala - Focurile - Scanteia (04)
Rascoala - Focurile - Scanteia (05)
Rascoala - Focurile - Scanteia (06)
Rascoala - Focurile - Flacari (01)
Rascoala - Focurile - Flacari (02)
Rascoala - Focurile - Flacari (03)
Rascoala - Focurile - Flacari (04)
Rascoala - Focurile - Flacari (05)
Rascoala - Focurile - Flacari (06)
Rascoala - Focurile - Focul (01)
Rascoala - Focurile - Focul (02)
Rascoala - Focurile - Focul (03)
Rascoala - Focurile - Focul (04)
Rascoala - Focurile - Focul (05)
Rascoala - Focurile - Focul (06)
Rascoala - Focurile - Focul (07)
Rascoala - Focurile - Focul (08)
Rascoala - Focurile - Sangele (01)
Rascoala - Focurile - Sangele (02)
Rascoala - Focurile - Sangele (03)
Rascoala - Focurile - Sangele (04)
Rascoala - Focurile - Sangele (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (01)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (02)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (03)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (04)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (05)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (06)
Rascoala - Focurile - Petre Petre (07)
Rascoala - Focurile - Apusul (01)
Rascoala - Focurile - Apusul (02)
Rascoala - Focurile - Apusul (03)
Rascoala - Focurile - Apusul (04)
Rascoala - Focurile - Apusul (05)
Rascoala - Focurile - Apusul (06)
Aceasta pagina a fost accesata de 1761 ori.
