Pungasul
de Liviu Rebreanu
Scoborand scarile Bancii Generale, de unde imprumutase sapte sute de lei cu ipoteca, Nae Chelban se gandea sa mearga drept la gara si nici sa nu se opreasca pana la Sulita, ca nu cumva pungasii, de cari auzise ca misuna in Bucuresti ca furnicile, sa-i sterpeleasca banii. in strada, insa, trecand pe la o berarie, nu se putu stapani sa nu intre.
"Da-o dracului de viata! isi zise dansul asezandu-se la o masa intr-un colt si pipaindu-si mereu buzunarul cu banii. Doar merit si eu sa beau un pahar cu bere. Ma caznesc si ma muncesc ziua-noaptea, macar atata placere sa am si eu... Un ban, doi nu-i o lume"...
Batu in masa si zise chelnerului, stergandu-si sudoarea de pe frunte cu o batista rosa:
- Da-mi, domnule, un pahar cu bere!
A baut trei pahare si pe urma s-a sculat sa plece la gara. Se racorise si se inviorase. Daca nu s-ar fi gandit ca e invatator si maine dimineata trebuie sa fie la scoala, si mai ales daca nu i-ar fi fost frica sa nu scape trenul, ar mai fi baut un pahar, doua.
in usa berariei statu sa chibzuiasca cum sa mearga pana la gara fiindca e departe rau. Pe jos s-ar duce dar nu stie drumul, poate sa se rataceasca, si chiar sa nu se rataceasca, e intrebare daca poate sa ajunga la vreme. Tramvaiul nu e scump, dar e cu inghesuiala si in inghesuiala te pomenesti ca-i fura cineva banii si pe urma ia pungasul de unde nu-i. Trasura e scumpa.
"Da-o dracului de viata! isi zise dansul facand semn unui birjar. La urma urmelor, n-o sa ma faca pe mine doi lei. ii dau, si cel putin stiu ca n-am niciun bocluc."
Se urca in trasura si zise birjarului:
- Du-ma, domnule, la gara!
La gara, in sala pasilor pierduti, statu iar sa chibzuiasca ce bilet sa ia. Altadata n-ar mai fi stat pe ganduri, ar fi luat de a treia fiindca e ieftin si trenu-i tren. Acuma insa se gandi ca a treia e cu inghesuiala, cu tot felul de nespalati si, calatorind o noapte intreaga, cu atatia bani asupra lui, cine stie ce i se poate intampla.
- Da-o dracului de viata, isi zise dansul., Cativa lei nu m-au facut pe mine. ii dau, si cel putin stiu ca merg linistit, ma odihnesc si n-am niciun bocluc.
Lua bilet de a doua, iesi pe peron, gasi un compartiment gol, isi scoase gulerul si ghetele, isi puse paltonul supt cap si se lungi pe canapea dupa ce isi incheia bine haina si-si pipai buzunarul cu paralele.
Cum statea asa lungit, cu mainile incrucisate supt ceafa, simtind moliciunea canapelei, care era mai moale ca patul lui din Sulita, ii venira in minte necazurile. Asa sunt necazurile: cand ti-e mai bine te navalesc. ii parea rau ca a baut bere, ca a dat doi lei la trasura si ca merge cu a doua. Ce zor avea el de astea? Mai bine cumpara un rand de hainute unuia din copii. sapte copii nu-i gluma sa-i imbraci si sa-i hranesti. si al optulea pe drum. Grozav lucru si cu copiii! Ca si saracia. Se leaga numai de cei nevoiasi. Cu cat e romanul mai sarac, cu atat face mai multi. Sa-i traiasca cel putin, ca dascalita, saraca, face ce face, si le astupa gura. Buna femeie, biata dascalita! Mai bine-i cumpara de-o rochie in loc sa arunce paralele prin pardalnicul de Bucuresti. Parca are Bucurestii nevoie de paralele lui. Blestemat oras. Cuib de revizori si de inspectori care de care mai ranced la inima si mai fara de pricepere in d-ale scoalei. Parca scoala o fac cei din Bucuresti... Numai cel ce si-a mancat plumanii ani de zile in prafaria cator cincizeci de copii stie ce va sa zica scoala. si pe urma vine un revizor si te face de doua parale. Cel vechi cel putin era sange din sangele nostru, dar asta nou? Nici numele nu-l arata a fi om de scoala, ca prea e intortocheat. O sa vie si dumnealui si o sa-l vedem.
Pungasul
Aceasta pagina a fost accesata de 2184 ori.
