Ocrotitorul - Partea 2
de Liviu Rebreanu
II.
Mergand spre casa, Filibas se gandi necontenit la sef si cauta sa-si aduca aminte toate lucrurile care i-ar putea dovedi ca Sulea are inima buna, ca astfel sa-i fie si mai drag. Mult bine nu-i facuse Sulea, totusi tinea minte foarte lamurit ca odata, cum-necum, a spart sticla de apa din biroul sefului si a facut o aparaie si o halima de-i era si lui rusine. Atunci (isi aduce aminte parca numai ieri s-ar fi intamplat) toti catelusii din birou au sarit la dansul si l-au certat si l-au injurat, de lau facut de doua parale. Domnul sef Sulea insa nu se gasea in odaie. Cand a venit pe urma si a aflat ce-a fost, nu i-a zis nici o vorba de ocara, nu l-a amendat si nici nu l-a pus macar sa plateasca paguba, cum ar fi facut, bunaoara, oricare altul.
Nu. S-a uitat numai la faramiturile de sticla, apoi la aprod, si pe urma s-a asezat la masa s-a trimis sa-i aduca un svart.
Filibas n-ar indrazni tocmai sa jure pe sfanta cruce, dar crede mult ca seful a platit sticla chiar din buzunarul lui, nevrand sa-l puie pe dansul la greutate, caci stia ca are sapte copii si e calic.
"Asa-i omul bun, sfarsi Filibas in sine, la un caz de adica tot nu te lasa sa pieri..." Acuma se gandi un minut la nevasta-sa, care o sa planga de bucurie cand va afla ca seful i-a strans mana, si la vecinul sau, la vizitiu, care o sa strambe din nas necrezator si o sa injure, apoi iar se intoarse la Sulea si la slujba.
"Pacatos am fost si eu, nu-mi fie de deochi, isi zise, gandindu- se cu parere de rau la amenzile ce i le pusese in carca seful. Omul prost e osandit sa fie pacatos. s-apoi sa te mai miri ca boierii sunt rai! Numai bietii de ei stiu cate neajunsuri au dupa urma noastra... Ce boclucuri i-am facut si eu, Dumnezeu sa ma ierte. Mare minune ca nu m-a dat afara!
Sunt batran si uituc... De-ar fi fost altul in locul lui, he, he, de cand imi dadea ravas de drum!... Dar lui pesemne i-e mila si de copii..." ii venira in minte, rand pe rand, toate greselile ce le facuse in acesti doi ani din urma, de cand il cunoaste pe Sulea, si gasi ca seful intr-adevar a avut dreptate sa fie suparat si sa- l amendeze.
"Da, a fost nitel prea strasnic si dansul, dar, daca te gandesti bine, am meritat si eu pedepsele. De-acu, insa, s-a ispravit. Ne-am impacat... Bine c-a dat Dumnezeu de ne-am impacat! Degeaba, nu-i lucru firesc sa fii rau cu seful. Cine are puterea taie si spanzura. De ce sa fii rau, cand poti sa fii bine?..." Dar apoi isi aduse aminte ca alaltaieri Sulea iar l-a amendat cu cinci lei, pentru ca n-a fost la usa cand l-a strigat, si isi zise ca acuma, dupa ce s-au impacat, trebuie sa-l ierte. si o sa-l si ierte, fara indoiala, mai ales ca maine o sa-l pandeasca si, cand o fi singur in birou, o sa-l roage frumos de iertare.
stie ca la inceput o sa faca nazuri, sa bata cu pumnul in masa si sa tipe, dar pe urma tot o sa-l ierte. ii va spune ca are sapte copii, si seful se va induiosa, ii va lua mana si-i va zice: "Ei, bravo, Filibas! Fiindca esti baiat cumsecade, te iert. Dar altadata sa nu gresesti, ai inteles? Caci altmintrelea sa stii ca nu te avansez!"Pe Filibas il podidira lacrimile de bucurie si incepu iar a da din maini si a rade. Iar cand ajunse in coltul strazii in care statea, nu se mai gandea decat ca maine-poimaine o sa fie inaintat. si adica, la urma urmelor, de ce nu l-ar inainta? Acu s-au impacat, nu mai e nici o piedica. si are douazeci si cinci de ani de serviciu. Asta nu-i gluma. Douazeci si cinci de ani! O viata de om. si leafa tot putina, sasezeci de lei pe luna. Cum sa traiasca din sasezeci de lei? Sa plateasca chirie scumpa, sa hraneasca noua guri, sa imbrace noua oameni.
Nu se ajunge. Bine, pana acuma a mers cum a mers, erau certati si nu se putea. Dar acu nu mai merge. Trebuie sa-l inainteze. si chiar merita sa-l inainteze. De servit a servit, de la birou n-a lipsit nici o zi, cinstit a fost, de furat n-a furat, de inselat n-a inselat pe nimeni. Ei, atunci cum sa nul inainteze?...
Trecu pe la o bacanie. Pravaliasul ii era prieten, pentru ca era singurul care ii mai dadea pe datorie. Dar, fiindca datoria se urcase la cincisprezece lei si treizeci de bani, de vreo saptamana incoace Filibas il ocolea. Acuma ii era sete si ar fi vrut sa bea o tuica. Dadu sa intre; in prag insa isi aduse aminte de datorie, ii fu rusine si se gandi s-o tuleasca. Pe urma isi zise ca nu e lucru cinstit sa fugi de creditori. Bacanul ar putea crede ca nu vrea sa-i plateasca si de aceea nu-i mai intra in pravalie. Cel mai nimerit e sa intre, sa zica "buna ziua" si sa bea o tuica. Astazi, de altmintrelea, merita sa bea si sampanie, caci s-a impacat cu seful. in sfarsit, poate sa spuie si bacanului ca Sulea i-a fagaduit sa-l avanseze si ca acuma o sa-i plateasca toata datoria pana intr-un ban. Asta numai ca sa nu creada ca are de-a face cu o haimana.
Intra mandru in pravalie. Bacanul il primi cu bratele deschise.
isi inchipuia ca Filibas a pus mana pe parale si vine sa-i plateasca.- Ehe, lume noua-n bacanie veche! De mult n-ai mai dat pe la noi, nene!... Ei, ce mai veste-poveste? Cum o duci cu serviciul? seful tot caine, tot caine? Filibas ii intinse trufas mana si rosti tare si raspicat:
- Asa sa stii, ca mana asta a strans-o adineaori si domnul sef!
- I-auzi acolo! striga bacanul, facandu-se ca se mira.
seful?... Vasazica... Ei, bravo, asta-mi place!
Aprodul stranse din buze cu dispret, scuipa si porunci:
- Ia sa-mi dea o tuica!
- O tuica, baiete, tipa repede bacanul, apoi, intorcanduse indata iar spre Filibas, urma: I-auzi, nene! si zici ca vorbesti serios? Parca tot nu-mi vine a crede... Pai, daca-i asa, e bine de tot, ce?
- Se vede cat colo ca d-ta nu ma cunosti, domnule! zise Filibas grav. Eu n-am obiceiul sa glumesc. Eu sunt om batran si functionar, si nu vorbesc fleacuri. si cand spun ceva, sa stii ca-i asa cum spun... Ei, vezi, asa am vorbit si cu domnul sef cum vorbesc cu d-ta. El a zis una, eu alta, uite-asa. Pe urma mi-a dat mana si ne-am despartit...
- Uite, asa-mi place si mie, glasui bacanul, plescaind cu limba si urmarind cu privirile necontenit pe baietii de pravalie, ca sa nu manance sau sa doseasca ceva. Nu ti-am spus eu totdeauna ca-i om cumsecade, dar nu stiti cum sa-l luati? Dar si d-ta esti mare pisicher. Bine trebuie sa-l fi picnit de ti-a dat mana! De unde pana ieri-alaltaieri te stingea in amenzi, astazi sta la taclale cu d-ta si-ti strange mana! Ei, degeaba, esti smecher si s-a ispravit!
Bacanul rase siret si-l lovi cu dosul palmei peste burta.
Filibas puse paharul la gura, se uita cu ochi zambitori la bacan, dadu tuica de dusca, stramba din nas si plescai din limba in semn ca bautura a fost buna si tare, isi sterse mustatile si pe urma vorbi lingandu-si multumit buzele:
- Daca n-as fi fost smecher, crezi c-as fi putut-o duce douazeci si cinci de ani in slujba? E, asa trebuie sa te invartesti in viata, altminteri nu merge!
Un taran care statea alaturi si targuia isi scoase repede palaria din cap si se uita pe furis cu respect la domnul acesta, care stie sa se invarteasca in viata.
Apoi Filibas iesi incet din pravalie, fara sa mai plateasca tuica, mangaindu-si barba si mustatile. Dar pe trotuar isi aduse aminte ca a uitat sa spuie bacanului de avansare. ii striga deci din strada, parandu-i bine ca astfel il aud si trecatorii:
- Iaca, nici nu-ti spusei! stii ca mi-a fagaduit sa ma avanseze? Ei, ce zici?
- Minunat! raspunse bacanul, din usa, frecandu-si mainile la gandul ca in sfarsit totusi o sa poata scoate ceva de la Filibas. Minunat!...
Ocrotitorul - Partea 1
Ocrotitorul - Partea 2
Ocrotitorul - Partea 3
Ocrotitorul - Partea 4
Aceasta pagina a fost accesata de 1818 ori.
