Oamenii
de Liviu Rebreanu
E mica si grabita. Uscata. Capul putin mare si obrajii patrati, spoiti cu o pudra ieftena. Gura cam mare; isi musca mereu buzele ca sa-i ramana rosii, in privire are ceva mizerabil si o dorinta grozava de-a placea.
E grabita. Soarele arde puternic. Naduseli in aer.
Paseste apasat. Ghete, odinioara albe, azi cenusii, prea mari si cu tocurile calcate inlauntru. Ciorapi de dantela... o dantela de perdea aspra. Din cand in cand, isi priveste picioarele. Le gaseste bine. E multumita, isi musca buzele. Se uita imprejur, pe cellalt trotoar, unde un cersetor geme prefacut. intoarce capul repede.
Mergand, se leagana usor in solduri, cu o cochetarie cautata. solduri inguste si colturoase. Slabiciunea transpira prin rochia alba, tocita, cu destule pete de praf. Umerii, mai strimti si cu omoplatii iesiti. Bluza de panza ii joaca in spate. Ea decolteu n-a ajuns pudra. Pielea e bruna, poate murdara. Sanii uscati... si, pe par, o palarie de matase vanata, lucrata de mana ei, nenorocita...
Merge mereu... Bratele seci se leagana cochet, in mina stinga, o punga mare si plina cine stie cu ce, un evantai de lemn. Mainile, acoperite cu niste manusi lungi glace, atat de mari, incit dintr-una singura ar iesi o pereche potrivita, si atat de asudate, incit nu se mai poate cunoaste albeata lor originala.
Doua domnisoare elegante usor trec. Nici nu se uita la ea. intoarce putin capul dupa ele. Stramba din buze cu un dispret usor.
Un soldat inalt, blond, speriat la fata vine. Ea il priveste drept in ochi, cu severitate si cu gingasie, parca si-ar incerca puterile. Omul se uita la ea cu mila si scuipa.
E multumita. I-e cald. isi trece evantaiul si isi face vant, repede. Trebuie sa se racoreasca. Se gandeste la cele doua elegante si la soldat. isi musca buzele, isi face vant repede.
Se opreste la o vitrina cu lucruri scumpe. Parc-ar vrea sa cumpere ceva, desi portofel n-are. Profita de ocazie, se priveste in sticla galantarului.
- Sunt draguta...
Isi urmeaza calea...
Oamenii
Aceasta pagina a fost accesata de 2084 ori.
