Norocul - Partea 3
de Liviu Rebreanu
III.
Nu trecu mai mult de o luna, si Ion Mititelu, iesind la amiazi de la minister, se pomeni iar cu tiganusul si cu "editia speciala, tragerea loteriei statului". Vru sa treaca nepasator, dar baiatul ii intinse grabit ziarul:
- Ia-l, boierule, ca ti-a iesit numarul!
- Ce numar, diavole? Cum sa-mi iasa daca nu joc?!
- ti-a iesit, boierule, zau...
Ion Mititelu zambi, lua jurnalul, dar nu din pricina loteriei, ci doar asa, ca sa mai aiba de citit ceva dupa masa, la cafea. De altfel, chiar simtea o nevoie sa-si distreze putin gandurile. A avut o zi foarte amarata. I-au venit in minte toate necazurile. Neavand de lucru la birou, se apucase sa faca o lista de cum o sa-si imparta leafa, si lista aceasta il mohorase de tot. Nu putea sa se dumireasca ce-o fi de tocmai azi il chinuieste mai mult saracia...
Mergea ingandurat, oftand adanc si des. Vanzatorii de ziare tipau in toate glasurile "editia speciala", alergand ca niste zanateci. Oamenii se opreau pe trotuare sau ieseau in poarta si cumparau jurnalul.
"Ce sa faci daca n-ai noroc?" isi zise el, aducandu-si aminte nadejdile de odinioara.
Ajunse la frizeria din colt. Strigate valmasite, rasete scurte, galagie. Mititelu se gandea ca poate frizerul isi bate nevasta. in aceeasi clipa insa frizerul navali in strada cu ziarul in mana, cu fata zgarcita de o bucurie grozava, se repezi la dansul, il imbratisa si-l saruta cu furie, mormaind ragusit:
- Optzeci de mii... optzeci de mii...
Mititelu simti atunci ca toata strada incepe sa se invarteasca si apoi se trezi in frizerie. Vreo zece oameni il zgaltaiau, ii radeau si-i povesteau in acelasi timp ca, cu lozul pe care i l-a daruit dansul, frizerul a castigat optzeci de mii de lei. ii aratau jurnalul, ii strangeau mainile, il pupau, ii multumeau.
Nu-si mai dadu seama cum a ajuns acasa. A intrat insa in odaie atat de zdrobit, incat nevasta a inceput sa se vaite, crezand ca l-au dat afara din slujba. Barbatul scoase ziarul din buzunar, il intinse pe masa. Numarul lui era tiparit gros, ca o sfidare.
- Optzeci de mii! sopti dansul frant.
in clipa urmatoare Marieta izbucni:
- Ne-ai omorat, derbedeule, ne-ai calicit!... Cat ti-am spus eu si te-am rugat in genunchi sa nu instrainezi numarul, ca nu se poate sa nu ne vie norocul! De trei ori l-am visat, si tu ai aruncat la gunoi optzeci de mii de lei, arunca-ti-ar Dumnezeu sufletul in bezna iadului!... Dragii mamii, dragii mamii, ne-a prapadit talharul, ne-a lasat pe drumuri...
Blestemurile femeii schimbara deodata intr-o manie salbateca toata amaraciunea barbatului. incepu cu injuraturi si cu imputari ca ea e pricina nenorocirilor lui. Marieta bocea si blestema.
Cearta mai urma astfel cateva minute, apoi Ion Mititelu plezni pe nevasta-sa cu dosul palmei peste gura o data si inca o data, racnind ca un balaur:
- Taci! Taci, ca uite-acu va omor pe toti!...
Nevasta plangea, copiii plangeau...
(1921)
Norocul - Partea 1
Norocul - Partea 2
Norocul - Partea 3
Aceasta pagina a fost accesata de 2824 ori.
