Cumpana dreptatii - Partea 4
de Liviu Rebreanu
4.
Indata ce ajunse in coridorul intunecos sulam se dezmeteci si intreba jalnic pe grefierul care il aducea de brat sa-l dea in seama unui jandarm:
- Ce-am facut eu, domnule?... Adica eu...
- Lasa, c-ai sa vezi numaidecat! zise grefierul cu dispret. Ai sa te saturi de obraznicie!
in sala de asteptare, intesata de galagia multimii nerabdatoare, grefierul stranse mai tare bratul lui sulam si racni cu maretie:
- Hei, jandarm!
Framantarea de glasuri se curma o clipa, oamenii se dadura la o parte speriati, iar de langa usa salii de sedinte rasuna respectos raspunsul jandarmului:
- Prezent!
- Uite-l, striga grefierul martial. si ia seama bine: a ultragiat pe domnul judecator!
Chiar atunci, pe usa dinspre strada, batuta de soare, intra avocatul Milita Dogaru, cu o servieta grea subsuoara, cu pasi rari de om mare. Auzind ultimele cuvinte ale grefierului, intreba in trecere:
- Ce ultragiu, amice?
- Iaca, jidanul asta a fost obraznic cu seful...
Dogaru se opri si se uita la sulam, lung, cu niste ochi micsorati de nedumerire. sulam tremura din genunchi. Mania i se stinsese in inima. O frica dureroasa ii galbenea obrajii... in privirea lui palpaia atata ingrijorare si umilinta, ca avocatul intoarse capul si, luand bratul grefierului, porni repede spre cabinetul judecatorului.
sulam lasa ochii impamant, fara nadejde. De-acum i se parea ca toata napasta lumii are sa se abata asupra lui... Se simtea vinovat in adancul sufletului sau si se mira cum a putut el, om batran si cu socoteala, sa-si piarza mintile pana intr-atata... Daca nu se iutea cu Milita Dogaru, nu se intampla nimic... si baremi de-ar fi folosit ceva!... Dar s-a ales numai cu batai si cu rusine, si Dumnezeu stie ce-l mai asteapta...
Singur nu pricepea ce i-a venit sa se fuduleasca cu un om de treaba ca Dogaru, care si acuma, daca ar vrea, l-ar putea scapa din belea cu doua vorbe spuse cum trebuie... si inca pentru un fleac de parale! Parca Milita Dogaru ar fi omul care sa se lacomeasca la saracia lui!... Degeaba, cand vrea Dumnezeu sa te pedepseasca, trebuie sa tragi ponoasele...
- Ia treci mai colea in colt, ii zise jandarmul manios.
- Trec, domnu jandarm, cum sa nu trec, murmura sulam, grabit si umil, oftand apoi prelung, cu ochii in tavan.
Peste vreun sfert de ceas, sulam vazu iar pe Milita Dogaru cu grefierul, si deodata fu cuprins de frica si de o noua licarire de speranta, mai cu seama ca amandoi veneau drept spre dansul.
- I-asculta, jupane, ii spuse grav grefierul. Domnul judecator a binevoit sa te ierte de data asta, desi ai fi meritat sa infunzi puscaria pe cat ai fost de obraznic... Ai insa noroc ca a venit si conu Milita sa se roage pentrud-ta, ca altfel... Da-i drumul, jandarm, sa se duca dracului!
sulam crezu intai ca n-a auzit bine, dar, intalnind privirea lui Dogaru, intelese si, cu ochii inecati in lacrimi de recunostinta, bolborosi:
- Coane Milita... sa traiesti... sa-ti dea Dumnezeu sanatate... ca esti suflet bun... sa-ti dea Dumnezeu...
- M-ai lasat fara gaz, sulam, zise avocatul cu un zambet putin tulbure. Du-te degraba si masoara cateva chile, c-apoi dumineca o sa-ti platesc tot, omeneste... Dar sa nu cumva sa ma lasi fara gaz pentru diseara, ca pe urma ne suparam...
- Vai de mine, coane Milita... Eu sa te las pe d-ta?... Sa traiesti si sa-ti dea Dumnezeu...
Nu ispravi vorba. Iesi glont in strada, se repezi sa-si ia bidoanele si, fara a se uita in dreapta sau in stanga, se duse ata spre casa avocatului Milita Dogaru. Cand intra pe poarta ii curgeau naduselile pe tample. De bucurie, nu mai simtea nimic, doar buzele-i arse mormaira mai domol:
- Gaz!... Hai gaz... Gaaaz!...
Cumpana dreptatii - Partea 1
Cumpana dreptatii - Partea 2
Cumpana dreptatii - Partea 3
Cumpana dreptatii - Partea 4
Aceasta pagina a fost accesata de 2891 ori.
