Catastrofa - Partea 10
de Liviu Rebreanu
10.
Incepu sa se roage in fiecare seara, zgarcit in patul ce se nimerea sa-l aiba, cu fata vesnic spre perete, in vreme ce camarazii lui jucau carti, beau, fumau si urlau injuraturi sclivisite.
Simtea o nevoie mare sa se prostearna, sa se umileasca, sa ceara un ajutor supraomenesc. Numai Dumnezeu ar fi putut sa-i mai daruiasca o mangaiere adevarata, un leac alinator.
In fiecare seara repeta cu deznadejde, fierbinte, ca un copil batut de o mama vitrega:
- Tatal nostru care esti in ceruri...
Si adormea acum vesnic cu Dumnezeu pe buze.
(1919)
Catastrofa - Partea 01
Catastrofa - Partea 02
Catastrofa - Partea 03
Catastrofa - Partea 04
Catastrofa - Partea 05
Catastrofa - Partea 06
Catastrofa - Partea 07
Catastrofa - Partea 08
Catastrofa - Partea 09
Catastrofa - Partea 10
Catastrofa - Partea 11
Catastrofa - Partea 12
Catastrofa - Partea 13
Aceasta pagina a fost accesata de 2409 ori.
