Catastrofa - Partea 08
de Liviu Rebreanu
8.
Peste zece zile apoi veni un ordin urgent: regimentul se va invagona imediat si va fi transportat pe teatrul de razboi din Transilvania.David nu avusese vreme nici macar sa-si dea bine seama ce s-a intamplat. S-a pomenit intr-un vagon, impreuna cu o multime de ofiteri, intre care si Alexe Candale, care-l pironea mereu cu ochii intrebatori, infierbantati. Dar n-au putut schimba nici o vorba pana tocmai a doua zi, intr-o statie mica, unde trenul poposea vreo doua ceasuri.
Candale l-a intrebat repede, inabusit:
- Ei, ce faci? David asteptase intrebarea, care totusi il ului cumplit.
Raspunse tot printr-o intrebare:
- Dar tu?
- Eu voi trece la ai nostri indata ce voi putea. in orice caz stiu ca n-am sa trag nici un singur foc de pusca... Mai bine sa ma omoare ei pe mine, decat sa lovesc eu pe vreunul dintr- insii... Nu? David nu raspunse. Nu-i veni in minte la repezeala nici un raspuns. De-abia pe urma zise cu sfiala, aproape tremurand de emotie:
- Dar datoria... Dar juramantul? Candale n-avu vreme sa spuna nimic. Din fata lui se vedea insa un dispret ciudat pentru vorbele lui David. Simtira ca ceilalti ofiteri ii priveau si ca in privirile lor era o banuiala.
Trebui sa se desparta.
Uruitul roatelor de otel, zgomotul monoton al trenului in miscare ii inchideau ochii. Statea nemiscat, aproape zgribulit, intr-un colt, pe canapea, si mintea ii fierbea. in compartiment ofiterii nu-l mai luau in seama, vorbeau, radeau, fumau si doreau strivirea "valahilor". Din toate sporovaielile David n-auzea decat "strivirea valahilor" si cuvintele acestea il revoltau atat de mult, ca-i trebuiau sfortari uriase sa se stapaneasca, sa nu izbucneasca."Ce ma mai necajesc zadarnic?" isi zicea mereu, cautand sa se potoleasca. "De ce?... Datoria-i datorie." Nu izbutea si-si musca buzele si incerca iarasi vorbe mulcomitoare: "De ce adica ma prapadesc cu firea? De ce ma chinuiesc? Eu sunt de vina ca trebuie sa ma duc acolo?... Eu n-am vrut... Nu vreau... Mi-e groaza... Dar trebuie sa-mi fac datoria! Trebuie, trebuie!" Se agata de vorba aceasta si bombani zapacit, torturat, ca un cantec de jale, fara de incetare, cine stie cate ceasuri:
- Trebuie! Trebuie! Trebuie!
(1919)
Catastrofa - Partea 01
Catastrofa - Partea 02
Catastrofa - Partea 03
Catastrofa - Partea 04
Catastrofa - Partea 05
Catastrofa - Partea 06
Catastrofa - Partea 07
Catastrofa - Partea 08
Catastrofa - Partea 09
Catastrofa - Partea 10
Catastrofa - Partea 11
Catastrofa - Partea 12
Catastrofa - Partea 13
Aceasta pagina a fost accesata de 2515 ori.
